CSJ. Decizia nr. 813/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia NR.813DOSAR NR.4916/2001
Sedinţa publică de la 12 februarie2003
S-a luat în examinare recursuldeclaratdereclamanta
ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE SECTOR 1 Bucureşti împotriva deciziei nr.423din 23 martie2001 a Curţii de Apel Bucureşti- Secţia comercială.
La apelul nominal au lipsit recurentareclamantă şi intimatul pârât OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI Bucureşti.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzeide către magistratul asistent, dupăcare Curtea, constatândcauza în stare de judecată, o reţine spre soluţionare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta ADMINISTRAŢIA FINANCIARĂ SECTOR 1 Bucureşti a chemat în judecată OFICIULREGISTRULUI COMERŢULUI şi a solicitatca prin sentinţa care se va pronunţasă se constate nulitatea încheierii judecătorului delegat din 1 iulie 1999prin care s-a dispus radierea sediuluisocial al firmei „B.C." S.R.L.reprezentată prin P. P. A. cu motivarea că prinaceastă încheiere a fost prejudiciată prin faptul cănu poatedepista un alt sediu alfirmei pentru a recuperadebitul în valoare de 347.934.000 lei.
Tribunalul Bucureşti – secţia comercială prinSentinţa nr.6522 din 19 octombrie 2000 a respins ca nefondată acţiunea.
Instanţa de fondareţinut căîncheierea judecătorului delegat princare a fost radiat sediul, potrivitart.25 din Legea nr.26/1990, puteafi atacată numai cu recurs.
Apelul declarat de reclamanta ADMINISTRAŢIAFINANCIARĂ SECTOR 1 Bucureşti împotrivasentinţeifondului a fostrespins de Curtea de ApelBucureşti – secţia comercială,prinDecizia nr.423 din23 martie 2001.
Din examinareacriticiloraduse sentinţei,curtea de apel a reţinutcă radierea sediuluia fostdispusă de judecătoruldelegat lacerereafostului asociat al S.C." B. C." S.R.L. în conformitate cucontractul de cesiune nr.3209/10 august1998.
Încheiereajudecătoruluidelegata fostcalificată ca avândnaturajuridicăaunei hotărârijudecătoreşticare nu poate fi atacatădecâtcu recurs.
Impotrivadeciziei pronunţată în apela declarat recurs reclamanta ADMINISTRAŢIAFINANŢELOR PUBLICE SECTOR 1 Bucureşti, prin care a formulat critici pe motive de netemeinicie şi nelegalitate.
În dezvoltareaacestui motiv, recurenta a susţinutcăs-au nesocotitdispoziţii imperative aleLegii nr.31/1990 prin care s-a stabilitcă orice societate comercială cu răspundere nelimitată trebuie să aibăîn modobligatoriuun sediu. Acesta norme sunt de ordinepublicăşi nu puteaufinesocotite de judecătorul delegatcare a dispus radiereasediului.
Întrucât s-au nesocotit norme deordinepublică, acţiunea sa prin care s-a solicitat să se constatenulitatea încheieriijudecătoruluidelegat, era întemeiată.
Această cerere erajustificată, a maisusţinut recurenta, cuatât mai mult cu cât ADMINISTRAŢIAFINANCIARĂnu a fostparte în dosarul prin cares-a cerutradiereaîncheieriijudecătoruluidelegatastfel cănu putea să exercitecăi de atac.
Recursuleste nefondat pentru următoareleconsiderente:
Legea nr.31/1990 astfel cum a fost modificatăstabileşteprin art.60 (1) introdusla capitalul „Uneledispoziţiiprocedurale",că încheierilejudecătorului delegatprivitoare la înmatriculare sau la oricealte înregistrăriîn registrul comerţului suntsupuse numai recursului.
Din textul citatrezultă că legiuitorula dat valoare încheierii judecătorului delegat de hotărâre care, potrivit legii citate, poate fi atacată numai cu recurs.
O altă dispoziţie incidentă în cauzăeste cea dinLegea nr.26/1990 a Registrului Comerţului prin care s-astabilit dreptulpersoaneiprejudiciateprintr-oînmatricularesau menţiune înscrisă înregistrul comerţului de a cereradierea ei.
Şi în această situaţie se stipuleazădreptul de a ataca cu recurs încheiereajudecătorului delegat.
Recurenta a motivat cănu se aflaîn situaţia de a promova recurs împotrivaîncheieriijudecătorului delegat pentru cănu a fostparte în dosarulcare a stat la baza pronunţăriiîncheieriijudecătorului delegat şi că nici nu a avut cunoştinţă de măsuradispusă prin încheiere.
Această susţinere nupoate fi primităîntrucâtLegea nr.26/1990 deschide caleaacţiunii în radiereoricărei persoanecare este prejudiciată prin înscrierea de menţiuni sauînmatriculare.
Dacă nu a ales această cale,în aplicareaart.60 (1)din Legea nr.31/1990, recurenta putea să atacecu recurs încheierea judecătoruluidelegat.
În cauză însă recurenta a cerutpe cale separată să seconstate nulitateaabsolută aîncheierii dată de judecătoruldelegat, acţiune care ar fi putut fi examinatănumai în lipsa dispoziţiilorprocedurale introduse în cele două legispecialedespre care s-a făcut vorbiremai sus.
În cauză recurenta invocă motivepe care le considerăde ordine publică,motive care însă nu vizează încheiereajudecătorului delegat ciaactelor careau stat la baza soluţieiadoptată deacesta, a căror nulitate nu a fostcerută.
În consecinţă,nu suntmotive demodificaresau casare a hotărârilorpronunţate în cauzădintre celeprevăzutede art.304 (1 – 10) Cod procedură civilă, astfel că,recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE SECTOR 1 Bucureşti împotriva deciziei nr.423din 23 martie2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti,Secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 814/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 806/2001. Comercial → |
|---|
