Societate cu răspundere limitată. Excluderea asociatului ca urmare a renunţării la exercitarea funcţiei de administrator. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Refuzul asociatului de a mai îndeplini funcţia de administrator sau renunţarea la exerciţiul acestei funcţii nu se încadrează în dispoziţiile art. 217 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată, ci justifică, eventual, aplicarea altor dispoziţii legale, respectiv ale art. 192 alin. 1 sau ale art. 221 din aceeaşi lege.
(Secţia comercială, decizia nr. 813 din 13 februarie 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 februarie 1999, reclamanţii I.C. şi M.S. au solicitat instanţei de judecată excluderea din cadrul S.C. “H.S.” S.R.L. Bucureşti a pârâtului M.P.M. şi pe cale de consecinţă, anularea celor 1250 părţi sociale deţinute de pârât. Cu ocazia dezbaterilor pe fond, reclamanţii au renunţat la judecarea capătului de cerere privind anularea părţilor sociale.
în motivarea acţiunii, conform cererii înregistrate iniţial şi a precizărilor ataşate la termenul din 18 mai 1999, reclamanţii au arătat că se impune excluderea pârâtului din societate în baza prevederilor art. 217 alin. 1 lit. d şi art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990. Se impune adoptarea unei atare soluţii întrucât pârâtul a renunţat la exercitarea funcţiei de administrator, societatea fiind pusă în imposibilitate să-şi desfăşoare activitatea comercială. Totodată, pârâtul a fraudat şi prejudiciat grav societatea prin înfiinţarea unei alte societăţi comerciale proprii - “Z.M.S.” S.R.L. ce desfăsoară
o activitate similară, a însuşit sigla fostei societăţi, a acaparat clientela acesteia, precum şi personalul angajat.
Prin sentinţa civilă nr. 3309 din 15 iunie 1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială a respins ca nefondată acţiunea şi i-a obligat pe reclamanţi la plata către pârât a sumei de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu apărător.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 217 din Legea nr. 31/1990, republicată. Printre motivele de excludere din societate ale unui asociat expres prevăzute de aceste dispoziţii legale nu este prevăzut refuzul asociatului de a îndeplini atribuţiile specifice funcţiei de administrator - măsura legală fiind aceea a revocării din această funcţie. Cu atât mai mult, nu este prevăzut ca motiv de excludere situaţia invocată în prezenta speţă, respectiv renunţarea de către pârât la exercitarea funcţiei de administrator, reclamanţii neprobând că această poziţie a condus la imposibilitatea desfăşurării activitătii de către societate.
Nu s-a probat săvârşirea de către pârât în condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 11/1991 a unei fapte de concurenţă neloială.
în ce priveşte utilizarea aceleiaşi sigle-marcă, reclamanţii au ia dispoziţie promovarea acţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 84/
1998.
în sfârşit, nu s-a putut reţine nici faptul că pârâtul în mod neloial a atras personalul angajat, la noua societate.
împotriva sentinţei mai sus menţionate au declarat apel reclamanţii şi, prin decizia civilă nr. 2576 din 29 octombrie 1999, Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială l-a respins, ca nefondat.
A obligat pe apelanţi să-i plătească intimatului
1.000.000 lei onorariu avocat.
în pronunţarea acestei decizii, Curtea de Apel a reţinut că printre motivele arătate expres în art. 217 din Legea nr. 31/1990, republicată, nu este prevăzut refuzul asociatului de a îndeplini funcţia de administrator şi nici renunţarea la executarea acestei funcţii.
Nu s-a făcut dovada de către apelanţii reclamanţi că societatea nu şi-a mai putut desfăşura activitatea, după cum nu s-a probat nici faptul că pârâtul intimat, prin înfiinţarea unei alte societăţi cu obiect de activitate asemănător, ar fi săvârşit fapte de concurenţă neloială.
A reţinut, de asemenea, că nu s-a probat nici atragerea de către intimatul pârât a personalului.
Reclamanţii I.C. şi M.S. au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi cerând casarea hotărârilor pronunţate, iar pe fond admiterea cererii de excludere a pârâtului M.P.M. din S.C. “H.M.S.” S.R.L. Bucureşti.
în susţinerea motivelor de recurs, reclamanţii invocă dispoziţiile art. 304 pct. 10, 9 şi 4 din C. pr. civ. şi arată, în esenţă, că:
Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor apărări hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, care au fost cuprinse în dezvoltarea motivelor de apel şi care au fost înlăturate fără ca în considerentele deciziei să se regăsească motivarea unei astfel de soluţii.
Hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990, republicată,
ignorândii-se conţinutul real al noţiunii de fraudă şi fără a se face o corectă coroborare cu dispoziţiile art. 192 alin. 2 din aceeaşi lege, restrângându-se astfel în mod neîntemeiat sfera sancţiunilor ce se aplică asociatului administrator care înfiinţează pe cont propriu o societate concurentă în frauda primei societăţi.
în sfârşit, în mod greşit nu s-a reţinut că au fost săvârşite fapte de concurenţă neloială, recunoscute, şi că pârâtul a înregistrat fraudulos în nume propriu sigla S.C. “H.M.S.” S.R.L.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea motivelor formulate în recurs, raportate la actele dosarului şi la hotărârile pronunţate în cauză, se constată următoarele:
Instanţa de fond a examinat detaliat motivele pe care reclamanţii şi-au fundamentat cererea de excludere a pârâtului din societatea pe care au constituit-o împreună şi corect şi, motivate le-a respins, în sensul că ele, aşa cum au fost formulate şi susţinute de actele dosarului, nu justifică luarea de către instanţă a acestei măsuri, - cu consecinţele pe care le implică, conform legii.
Curtea de Apel a menţinut, ca legală şi temeinică, sub toate aspectele, hotărârea primei instanţe, înlăturând, motivat, ca nejustificate criticile exprimate în apel, - aşa încât susţinerile recurenţilor privind lipsa unei motivări ample se privesc ca nefondate şi vor fi respinse în consecinţă.
Se reţine astfel că, ambele instanţe au făcut o aplicare judicioasă a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată, şi au apreciat corect că, în speţă, motivele invocate nu sunt de natură să conducă la excluderea asociatului în condiţiile strict prevăzute de aceste dispoziţii legale.
Refuzul asociatului de a mai îndeplini funcţia de administrator sau renunţarea la exerciţiul acestei funcţii nu se încadrează în prevederile legale mai sus amintite, ci justifică eventual aplicarea altor dispoziţii legale, respectiv ale art. 192 alin. 1 sau ale art. 221 din aceeaşi lege.
Neputându-se reţine nici că, prin atitudinea lui, pârâtul a determinat imposibilitatea desfăşurării activităţii de către societate, rezultă că dispoziţiile art. 217 alin. 1 lit. d) nu pot fi coroborate cu cele ale art. 192 alin. 1.
Noţiunea de fraudă în sensul larg dat de recurenţi nu poate fi reţinută în cauză, întrucât nu s-a probat temeinic nici pierderea încrederii
reciproce între asociaţii şi nici că s-ar fi produs prejudicii în dauna societăţii.
Celelalte aspecte privind concurenţa neloială făcută de asociatul care s-a retras din societate la 1 iulie 1998 înfiinţând o nouă societate în luna decembrie 1998 şi înregistrarea siglei societăţii, în nume propriu de către pârât nu au fost nici ele probate şi, oricum, nu justifică aplicarea sancţiunii excluderii din societate, cu aplicarea altor dispoziţii legale despre care s-a făcut menţiune în hotărârea pronunţată de instanţa de fond.
Atragerea personalului de către pârât în noua societate înfiinţată, în mod neloial, nu a fost nici ea
dovedită, astfel încât se constată că, în speţă, nu se justifică excluderea asociatului pârât.
în consecinţă, reţinându-se că reclamanţii nu au formulat în recurs nici un motiv care să conducă la casarea hotărârilor pronunţate în cauză, acestea urmează a fi menţinute ca legale şi temeinicie şi va fi respins recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.
în conformitate cu dispoziţiile art. 274 din C. pr. civ., recurenţii reclamanţi vor fi obligaţi să plătească intimatului pârât M.P.M. suma de 500.000 lei cheltuieli de judecată.
| ← Adunare generală. Adoptare hotărâri. Majoritate simplă.... | Deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi... → |
|---|
