ICCJ. Decizia nr. 4776/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4776
Dosar nr. 59/2002
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 iulie 1999 reclamanta S.C. R. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. R.G. SRL Piteşti solicitând ca în baza sentinţei civile ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 282.383.640 lei contravaloare produse livrate cu factura nr. 803966 din 16 martie 1999 de 268.936.800 lei reactualizată.
Pârâta S.C. R.G. SRL Piteşti a formulat cerere reconvenţională la data de 1 septembrie 1999 şi a solicitat obligarea reclamantei pârâte S.C. R. S.A. Drobeta Turnu Severin la plata sumei de 318.606.621 lei datorată potrivit proceselor verbale de compensare încheiate la 27 octombrie 1998 şi 3 noiembrie 1998 în vederea stingerii unor datorii de S.C. P. Drobeta Turnu Severin.
La data de 17 noiembrie 1999 s-a dispus conexarea la prezenta cauză şi dosarul nr. 4677/1999 având ca părţi aceiaşi reclamantă în contradictoriu cu pârâta S.C. D.S. SRL privind plata sumei de 158.639.040 lei reprezentând valoarea reactualizată a sumei de 151.084.800 lei consemnată în factura nr. 803951 din 15 martie 1999.
Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa civilă nr. 575 din 27 iulie 2000 s-a admis în parte acţiunea împotriva pârâtei S.C. R.G. SRL, s-a respins acţiunea faţă de pârâta S.C. D.S. SRL şi s-a respins cererea reconvenţională. Pârâta reclamantă S.C. R.G. SRL a fost obligată la plata sumei de 29.631.539 lei.
La pronunţarea acestei soluţii instanţa de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză şi probele administrate reţinând că reclamanta a livrat pârâtei anvelope în valoare de 154.084.800 lei sumă care a fost compensată prin proces verbal, parţial până la valoarea de 85.230.280 lei (procesul verbal nr. 5 din 28 august 1999) şi încă până la valoarea de 65.854.820 lei cu procesul verbal nr. 63 din 25 august 1999, astfel că pârâta S.C. D.S. SRL nu mai are datorii.
Cât priveşte acţiunea împotriva pârâtei S.C. R.G. SRL s-a reţinut că s-au efectuat compensări, astfel încât pretenţiile se justifică doar pentru suma de 29.631.539 lei, iar cererea reconvenţională a fost considerată nefondată, deoarece nu a existat un contract pentru livrarea de mărfuri, livrarea făcându-se direct pe bază de facturi.
Împotriva acestei sentinţe au promovat apel ambele părţi.
Reclamanta susţine că prin factura nr. 803966 din 16 martie 1999 s-au livrat către pârâta S.C. R.G. SRL anvelope şi camere de aer în valoare totală de 268.936.800 lei, pentru care s-a acceptat livrarea în compensare de păcură şi negru de fum – în acest sens s-a emis comanda nr. 161 din 23 aprilie 1999 care nu a fost onorată astfel încât anvelopele şi camerele nu au fost plătite. La data de 27 octombrie 1998 a intervenit un proces verbal de compensare la care a participat şi intermediarul S.C. P. SRL, iar pârâta S.C. R.G. SRL a consemnat unilateral la finalul acestui proces verbal că trebuie să primească suma de 218.606.621 lei sumă ce a fost achitată către S.C. P. SRL.
Cu privire la acţiunea promovată împotriva pârâtei S.C. D.S. SRL reclamanta apelantă a precizat că procesul verbal de compensare din 5 noiembrie 1998 nu şi-a produs efecte, deoarece S.C. S. S.A. Drobeta Turnu Severin a renunţat la compensare.
Pârâta critică soluţia instanţei de fond susţinând că cererea reconvenţională a fost dovedită prin constatările primului raport de expertiză, iar pe de altă parte a omis să se refere la procesele verbale nr. 376/1 şi 376/2 din conţinutul cărora rezultă că S.C. R.G., datorează suma de 319.606.621 lei cât şi penalităţile de întârziere aferente în sumă de 265.925.435 lei.
Prin Decizia civilă nr. 1005 din 5 noiembrie 2001 Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul promovat de reclamantă şi a admis apelul pârâtei, schimbând în parte sentinţa civilă criticată în sensul că respinge acţiunea faţă de pârâta S.C. R. SRL şi admite în parte cererea reconvenţională a pârâtei reclamante S.C. R.G. SRL.
A constatat intervenită compensarea pentru suma de 268.936.800 lei şi a obligat pe S.C. R. S.A. la suma de 139.993.355 lei reprezentând diferenţă necompensată de 49.669.821 lei reactualizată.
De asemenea a menţinut soluţia de respingere a acţiunii faţă de pârâta S.C. D.S. SRL.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere concluziile raportului de expertiză dispusă în apel stabilind că între cele două părţi s-au derulat relaţii comerciale constând în livrarea de produse petroliere de către S.C. R.G. SRL în beneficiul S.C. R. S.A. prin intermediul S.C. P. SRL şi apoi S.C. D.S. SRL.
Deoarece S.C. P. SRL acumulase o datorie de 1.222.852.344 lei către S.C. R.G. SRL cele două apelante au iniţiat o modalitate de decontare a preţului produselor petroliere astfel încât S.C. R. S.A. să achite o parte din preţul produselor petroliere primite direct apelantei S.C. R.G. RL evitând plata prin intermediul S.C. P. SRL care nu făcea plata în continuare, către S.C. R.G. SRL. Această intenţie reală a apelantelor a fost constatată şi de expertizele efectuate şi necontestate de către părţi.
Soluţia dată este rezultatul interpretării date convenţiilor intitulate procese verbale de compensare nr. 376/1 din 27 octombrie 1998 şi 376/2 din 5 noiembrie 1998.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen şi legal timbrat ambele părţi.
Reclamanta critică soluţia instanţei de apel considerând-o nelegală şi netemeinică cu privire la menţinerea soluţiei de respingere a acţiunii faţă de pârâta S.C. D.S. SRL din moment ce expertizele efectuate au reţinut debitul acesteia în sumă de 65.854.520 lei.
Criticile pârâtei fac referire la faptul că instanţa de apel a omis să se constate reactualizarea sumei de 318.606.621 lei pe perioada 27 octombrie şi respectiv 3 noiembrie 1998 până la data de 15 martie 1999.
Deşi părţile nu invocă nici un temei legal din conţinutul motivelor rezultă că ele pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel în ce priveşte S.C. D.S. SRL, anvelopele pentru care s-a emis factura nr. 803951 din 15 martie 1999 a avut ca destinatar pe S.C. D.S. SRL personal şi nu ca mandatar al unei alte societăţi comerciale.
Pârâta avea obligaţia plăţii preţului de 151.084.800 lei, indiferent de plăţile efectuate prin compensare, indiferent cine urma să beneficieze în final de aceste anvelope.
Ulterior între cele două părţi a intervenit o compensare legală în condiţiile art. 1144 C. civ. la nivelul sumei de 85.230.280 lei, S.C. D.S. SRL urmând să mai achite diferenţa de 65.854.520 lei cum susţine şi recurenta.
Numai că, instanţa de apel a examinat cererea formulată privind întreg ansamblul probator al cauzei şi a reţinut că deşi expertiza din apel ignoră procesul verbal de compensare nr. 5 din 24 august 1999 privind suma de 40.000.000 lei, situaţie în care debitul apare achitat.
În aceste condiţii justificat s-a reţinut că S.C. D.S. nu are debite restante faţă de recurenta reclamantă.
Cu privire la recursul pârâtei reclamante, Curtea reţine că aşa cum a stabilit şi instanţa de apel nu poate fi îndreptăţită la plata dobânzii comerciale (legale) întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1081 C. civ. şi art. 43 C. com. ţinând cont de datele emiterii comenzilor de livrare produse prin compensare.
Se reţine că prin admiterea cererii reconvenţionale instanţa de apel a avut în vedere sumele compensate, reactualizate astfel că nu se justifică critica formulată, diferenţa necompensată de 49.669.821 lei fiind reactualizată, aşa cum rezultă din dispozitivul deciziei recurate.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta S.C. R. S.A. Drobeta Turnu Severin şi pârâta S.C. R.G. SRL Piteşti, împotriva deciziei nr. 1105 din 5 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 477/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 404/2002. Comercial → |
|---|
