ICCJ. Decizia nr. 501/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.501
Dosar nr.2048/2002
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 octombrie 1999, reclamanta S.C. „C.Z." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „R." S.A. (în prezent S.C. „R." S.A.) pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se permită accesul în subsolul clădirii situată în Râmnicu Sărat cu cheltuieli de judecată. Ulterior s-a solicitat ieşirea din indiviziune în legătură cu utilităţile de folosinţă comună a clădirii.
Prin sentinţa civilă nr.573 din 16 mai 2000 Tribunalul Buzău a admis acţiunea şi a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor asupra subsolului utilitate comună şi atribuie reclamantei parte din subsol în suprafaţă de 150,30 mp. aflată sub boxa de carne, proprietatea sa şi a pârâtei restul subsolului aflat sub spaţiul comercial proprietatea sa.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr.726 din 4 septembrie 2000, a respins apelul pârâtei care nu a fost motivat în termenul legal.
Prin Decizia civilă nr.6588 din 15 noiembrie 2001 Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială a admis recursul pârâtei, a casat Decizia de mai sus şi a trimis cauza spre rejudecare.
După casare, prin Decizia civilă nr.31 din 30 mai 2002, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot hotărârea primei instanţe, pe fond a respins acţiunea reclamantei, cu obligarea acesteia la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea apelului pârâtei şi menţinerea hotărârii primei instanţe, întrucât a cumpărat spaţiul comercial şi a dobândit dreptul de proprietate asupra utilităţilor de folosinţă comună, utilităţi din care face parte şi subsolul.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor şi probatoriilor administrate în cauză, în raport de criticile formulate prin recursul de faţă, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite niciuna dintre situaţiile prevăzute de art.304 C. proc. civ.
În speţă, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.1407 din 30 iunie 1999, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 216,42 mp. Din imobilul în litigiu împreună cu boxa de carne în suprafaţă de 150,30 mp. şi dreptul de proprietate indiviză asupra utilităţilor de folosinţă comună ale clădirii.
Astfel că, în raport de prevederile contractului de vânzare cumpărare, reclamanta are un drept de proprietate indiviză asupra utilităţilot de folosinţă comună ale clădirii, care se bazează pe o stare de coproprietate forţată pe durata existenţei construcţiei, situaţie în care nu poate solicita ieşirea din indiviziune, aşa cum corect s-a reţinut şi prin hotărârea ce se atacă.
Rezultă aşa dar, că reclamanta nu a dobândit un drept de proprietate asupra subsolului clădirii în cauză şi deci nu a dovedit că este titulara unui drept de proprietate asupra acestuia, în forma deţinerii unei cote părţi indivize.
În consecinţă, recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat dereclamanta S.C. „C.Z." S.R.L. împotriva deciziei nr.31 din30 mai 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 10 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 52/2002. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 697/2002. Comercial → |
|---|
