Competenţă materială. Creanţe bancare neperformante
| Comentarii |
|
Potrivit art. 19/19 din Legea nr. 409/2001, pentru aprobarea O.U.G. nr. 51/1998, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAB, inclusiv cele privind angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul social sau, după caz, domiciliul pârâtului.
Totodată, aceste dispoziţii stabilesc competenţa materială a curţilor de apel de a soluţiona pe fond cererile privitoare la creanţele bancare neperformante, preluate la datoria publică.
(Secţia comercială, decizia nr. 1127din21 februarie2003)
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Suceava reclamanta S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC “B.A.” SA Sucursala Suceava, radierea ipotecii înscrise asupra apartamentului situat în Suceava, motivat de faptul că imobilul a fost vândut de către bancă, reclamanţii având calitatea de cumpărător, iar preţul obţinut a fost depus în contul datoriei.
Ca urmare a rejudecării în fond după casare, instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a AVAB, în baza contractului de cesiune de creanţă şi a admis excepţia de necompetenţă materială, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 409/2001, pentru aprobarea O.U.G. nr. 51/1998, privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 79 din 23 iulie 2002, a respins excepţia de necompetenţă materială ridicată de reclamanţi şi pe fond a respins acţiunea ca nefondată.
Instanţa a reţinut că, faţă de calitatea părţilor şi obiectul cauzei dedus judecăţii, este competentă să soluţioneze pricina iar pe fond a reţinut că reclamanta a achitat în numele debitorului numai o parte din împrumutul datorat, astfel că ipoteca nu poate fi radiată.
Reclamanta a declarat recurs, vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. pr. civ., susţinând că în mod greşit Tribunalul Suceava şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, care nu era
competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă intervenit.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 19/19 din Legea nr. 409/2001, pentru aprobarea O.U.G. nr. 51/1998, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAB, inclusiv cele pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul social, sau după caz, domiciliul pârâtului.
Aceste dispoziţii stabilesc, fără a lăsa loc la interpretări, competenţa materială a curţilor de apel de a soluţiona, pe fond, cererile de orice natură privitoare la creanţele bancare neperformante, preluate la datoria publică.
Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia civilă nr. 1291 din 28 februarie 2001, nu a stabilit cu puterea lucrului judecat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Suceava, ci a dispus, după casare, verificarea legitimităţii procesuale active şi pasive ca urmare a contractului de cesiune intervenit.
Prin introducerea în cauză a AVAB s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi s-a trimis cauza spre soluţionarea fondului pricinii Curţii de Apel Bucureşti.
Instanţa de fond a analizat şi înscrisurile depuse, reţinând că reclamanta a plătit către SC “B.A.” SA suma, reprezentând numai o parte din împrumutul datorat de debitoarea SC “A” SRL, conform contractului de credit. Astfel că, în aceste condiţii, în mod justificat s-a respins şi cererea de radiere a ipotecii.
în consecinţă, recursul a fost respins.
| ← Contract de asigurare. Despăgubiri. Cuantum | Acţiuni cambiale. Opoziţie la somaţia de plată. Instanţa... → |
|---|
