Interpretarea convenţiilor. Clauza penală
| Comentarii |
|
Faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, instanţa de controljudiciar a interpretat corect contractul şi clauza penală conform principiului statornicit prin art. 977 C. civ., după intenţia comună a părţilor şi a aplicat dispoziţiile art. 969 C. civ. potrivit cărora „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”.
(Secţia comercială, decizia nr. 244 din 22 ianuarie 2003)
- Extras -
Reclamanta R.A.J. „A.C.” laşi a chemat în judecată R.A. „R.” laşi pentru obligarea acesteia la plata sumei cu titlu de majorări, cu motivarea că pârâta a achitat cu întârziere sumele datorate, înscrise în facturile emise pe perioada octombrie -decembrie 1997, iar în conformitate cu art. 14 din contractul încheiat între părţi, datorează majorări de întârziere în cuantumul solicitat.
Tribunalul laşi a respins acţiunea ca nefondată, prin sentinţa civilă nr. 183/E din 5 februarie 2001, reţinând că, neconcordanţa dintre denumirea contractului şi natura reală a raporturilor derulate între părţile contractante atrage după sine îndoială asupra întinderii obligaţiilor asumate de pârâtă, situaţie ce impune ca respectiva clauză să fie interpretată în favoarea celei care s-a obligat, conform principiilor art. 977 şi 983 C. civ.
Curtea de Apel laşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin decizia nr. 240/A, din 4 iunie 2001, a admis apelul formulat de reclamantă şi a schimbat sentinţa în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata majorărilor de întârziere.
Instanţa de apel a reţinut că pârâta datorează reclamantei majorările de întârziere solicitate,
conform clauzei penale stipulate în contractul părţilor, în temeiul art. 969 C. civ. şi în considerarea faptului că aceasta a achitat cu întârziere facturile emise de reclamantă.
Invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. pr. civ., pârâta a declarat recurs.
în motivarea recursului a arătat că instanţa de apel a interpretat greşit contractul de furnizare cât şi clauzele acestuia.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut că pârâta nu a indicat clauzele ce trebuia interpretate în favoarea sa, faţă de evocarea pretinsei neconcordanţe survenite între contractul de furnizare şi natura raportului ce s-a derulat între părţile contractante, iar examinarea clauzei penale, prevăzută prin art. 14, privind furnizarea apei potabile, evacuarea apelor uzate şi meteorice şi epurarea apelor uzate, potrivit căreia, pentru întârzieri la plată beneficiarul va plăti majorări de tarif de 0,2%, pentru fiecare zi întârziere cu începere de la prima zi a înregistrării facturii şi până la data achitării acesteia, relevă că aceasta este suficient de clară, pentru a putea antrena aplicarea sancţiunii pecuniare, pe care pârâta şi-a asumat-o în situaţia achitării cu întârziere a facturilor emise de reclamantă în derularea raporturilor comerciale convenite de părţi prin contract şi concretizată prin plata majorărilor de întârziere.
Rezultă, faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, că instanţa de control judiciar a interpretat contractul şi clauza în discuţie, conform principiului statornicit
de art. 977 C. civ., după intenţia comună a părţilor contractante şi a aplicat principiul înscris în art. 969 C. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
în consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← Procedura prealabilă. Excepţia prematurităţii acţiunii | Daune-interese. Actualizarea preţului, convenit la data... → |
|---|
