CSJ. Decizia nr. 1410/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.1410/2003DOSAR Nr.8469/2001
Şedinţa publică din6 martie 2003
S-aluat în examinare recursul declarat de pârâtele V. M.C.şiSC" C." SRLRâmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr.332/A-C din 28 mai 2001 a Curţii de Apel Piteşti-Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă SC„C." SRL RâmnicuVâlcea prin delegat V. M.F. D. lipsind recurenta pârâtă V. M. C. şi intimatul reclamant P.P..
Procedura legal îndeplinită.
Magistratul asistent referă că recursul pârâtelor nu a fost timbrat.
Recurenta pârâtă prin reprezentant timbrează recursul cu 30.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1.500 lei timbru judiciar şi solicită admiterea recursului astfel cum a fost declarat şi motivat în scris ladosar.
După dezbateri s-a prezentatdl.G. D., avocatul ales al intimatului reclamant care a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli dejudecată conform chitanţei depusă.
CURTE.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.902 din 14 decembrie2000 Tribunalul Vâlcea- Secţia Comercială şi Contencios Administrativ a respinscererea formulatăde reclamantulP. P. pentru excludereapârâtei V. M. C. din societate şi pentrudizolvarea SC „C." SRL RâmnicuVâlcea.
Deasemenea, s-a respins şicererea reconvenţională formulată de pârâta V. M. C.prin care solicită excluderea reclamantului din societate şi obligareaacestuia la restituirea unui autoturism Cielo .
Totodată, s-a respins excepţialipsei capacităţii procesuale pasive a pârâtei SC „C." SRLRâmnicu Vâlcea.
Împotriva acestei sentinţe au declaratapel reclamantul şi pârâtele.
Prin Decizia nr.332 din 28 mai 2001 Curtea de Apel Piteşti- Secţia Comercială şi Contencios Administrativ a admisapelul reclamantului, a schimbat în parte sentinţa în sensul admiterii în parte a acţiunii principale şi a dispus dizolvareaSC „C."SRLRâmnicu Vâlcea.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
S-a dispus obligarea pârâţilor la plata sumei de 8.456.000 lei cheltuieli dejudecată la fond şi apel cătrereclamant.
S-a anulat, ca netimbrat, apelul pârâţilor.
În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că din probele administrate rezultă că între cei doi asociaţi au intervenit neînţelegeri care audus la încetarea funcţionării societăţii.
Constatând că o reconciliere între asociaţi nu mai este posibilă şi că nici unul din asociaţi nu a cerut continuarea activităţii cu asociat unic, instanţa de apel a reţinut că cererea reclamantuluide dizolvare a societăţii este întemeiată.
Pârâtele au declarat recursîmpotriva acestei decizii în temeiul art.304 pct.7 Cod procedură civilă, considerând că aceasta estenemotivată în fapt şi în drept.
Recurenţii mai susţin că hotărâreaeste nelegală (art.304 pct.9) întrucât în speţă nu sunt îndeplinite condiţiileprevăzute de lege pentru dizolvarea societăţii.
Recurentele susţin că reclamantul este în culpă pentru nefuncţionareasocietăţii şi că ataşamentul acestuia faţă de societate (affectio societatis) a dispărut, dar acest lucru nu ducela dizolvarea societăţii.
Recursul este neîntemeiat.
Critica recurenţilor referitoare lanemotivarea hotărârii nu poate fireţinutăîntrucât din conţinutul acesteia rezultă considerentelecare au determinat pronunţareasoluţiei de dizolvare a societăţii.
Cât priveşte critica referitoare lagreşita aplicare a legii, se constată că este neîntemeiată întrucâtpotrivit dispoziţiilor art.222(1) lit.e societatea se dizolvă prin hotărâreatribunalului, la cererea oricăruiasociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii.
În speţă, ambii asociaţi auformulat cereri pentru excludereadin societate, ca urmare aneînţelegerilor grave careîmpiedicau funcţionareanormală cu cei doi asociaţi, dar nu au solicitat continuarea acţivităţii societăţii cu asociat unic.
În această situaţie, instanţa a fost îndreptăţită să admită cererea reclamantului de dizolvare a societăţii.
Pentru aceste considerente recursul urmează să fierespins.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă urmează ca recurentele să fieobligate la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondatrecursul declarat de pârâţii V. M. C. şi SC 2C." SRL Râmnicu Vâlcea împotrivadeciziei nr.332/A-C din 28 mai 2001 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti- Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenţii la plata sumei de5.000.000 lei cheltuieli de judecată intimatului P. P..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1409/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1418/2003. Comercial → |
|---|
