CSJ. Decizia nr. 2391/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2391/2003
Dosar nr. 1355/2002
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, la 14 aprilie 1998, reclamanta B.K. SA a chemat în judecată pârâtul A.I. solicitând obligarea acestuia la 18.791.174 lei dobânzi, calculate de la 1 mai 1996 până la 28 februarie 1998.
Prin sentinţa civilă nr. 5188, pronunţată la 26 noiembrie 1998, secţia comercială a Tribunalului Bucureşti, a admis, în parte, acţiunea şi l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei 18.791.174 lei dobânzi, calculate până la 28 februarie 1998 şi 1372.470 lei cheltuieli de judecată.
A fost anulată cererea reclamantei de majorare a pretenţiilor şi cererea reconvenţională formulată de pârât ca netimbrate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 1503, pronunţată la 16 iunie 1999, a respins, ca tardiv motivat, apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului de pârâtul A.I.
Recursul declarat de apelantul pârât împotriva acestei decizii a fost respins, ca nefondat, de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 5406, pronunţată la 7 noiembrie 2000, în dosarul nr. 4597/1999.
La 31 august 2001, recurentul pârât a formulat contestaţie în anulare, împotriva deciziei 5406 din 7 noiembrie 2000, susţinând că unicul motiv de recurs invocat este acela că, în mod greşit, i-a fost respins apelul ca tardiv motivat, a fost dovedit, recurentul prezentând la dosarul cauzei dovada că a primit comunicarea motivării hotărârii primei instanţe la 5 februarie 1999, iar apelul său a fost expediat prin poştă la 22 februarie 1999, iar odată cu motivele de recurs a anexat şi copia recipisei de expediere a apelului prin poştă, pe care instanţa de recurs nu a avut-o în vedere.
Prin Decizia nr. 6803, pronunţată la 21 noiembrie 2001, contestaţia în anulare formulată de pârâtul A.I. a fost admisă, Decizia atacată a fost anulată şi a fost fixat termen pentru judecarea recursului.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că, în dosarul de recurs nr. 4597/1999 al secţiei comercială, pe lângă împuternicirea dată de recurent avocatului său, se află ataşată şi o recipisă poştală, care atestă expedierea de către A.I. a unei corespondenţe adresate tribunalului la 22 februarie 1991, iar pe motivele de apel apare menţionată data primirii la instanţa de fond – 26 februarie 1999, care corespunde, sub aspectul succesiunii cronologice, cu aceea indicată de recipisă.
În aceste împrejurări, aprecierea instanţei de recurs, în sensul că nu există o dovadă concludentă în sprijinul aserţiunilor recurentului pârât, este în mod vădit rezultatul unei erori materiale.
Prin Decizia nr. 2608, pronunţată în dosarul nr. 659/2001 la 10 aprilie 2002, Curtea a reţinut că, prin recipisa poştală depusă la dosar, recurentul a făcut dovada depunerii în termen a motivelor de apel, a admis recursul şi a trimis cauza, pentru judecarea apelului, la Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei ultime decizii B.K. SA, prin lichidatori SC R.V.A. SA şi SC P.C.M. SRL, a formulat contestaţie în anulare, susţinând că atât instanţa de apel, cât şi instanţa care a pronunţat Decizia 5406 din 7 noiembrie 2000, au reţinut corect că apelul pârâtului A.I., a fost tardiv motivat, deoarece, din dovada comunicării hotărârii nr. 5188 din 26 noiembrie 1998, rezultă că dovada comunicării motivării hotărârii poartă data de 8 februarie 1999, astfel încât primirea hotărârii, la 5 februarie 1999, de către A.I. nu era posibilă.
Motivele de apel ale aceleiaşi părţi poartă rezoluţia de primire la 26 februarie 1999, iar în faţa instanţei de apel, deşi i-a fost acordat termen pentru a face dovada susţinerilor sale privind motivarea apelului, apelantul pârât s-a mărginit doar să afirme că a formulat în termen motivele de apel.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Judecând recursul declarat de A.I., după admiterea contestaţiei în anulare formulată de aceeaşi parte, Curtea a reţinut corect că recipisa poştală, dovadă a depunerii motivării apelului, nu a fost depusă la Curtea de Apel Bucureşti, ci în dosarul instanţei de recurs, când recurentul a fost asistat de apărător. Raportat la data comunicării motivării sentinţei (8 februarie sau 5 februarie 1999) şi în raport cuprevederile art. 288[1] din C. proc. civ., în vigoare la acea dată, a făcut dovada motivării în termen a apelului său.
Susţinerea potrivit căreia, comunicarea motivării hotărârii nu se putea face la 5 februarie 1999 nu poate fi reţinută în condiţiile în care dovada de comunicare poartă şi o ştampilă cu această dată, iar menţiunea comunicării a 2 exemplare, aflată în finalul paginii 4 a sentinţei este datată 2 februarie 1999.
Faţă de cele menţionate mai sus, rezultă că, în speţă, cerinţele art. 317 şi 318 invocate de contestatoare nu sunt întrunite, astfel încât contestaţia în anulare urmează să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.K. – B.G.C.P. SA Bucureşti, prin lichidatori SC R.V.A. şi SC P.C.M. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 2608 din 10 aprilie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 239/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2399/2003. Comercial → |
|---|
