CSJ. Decizia nr. 2399/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2399/2003
Dosar nr.5050/2001
Şedinţa publică din 18 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 aprilie 1997, reclamanta SC C.L. SA Braşov, a chemat în judecată pârâta SC A.W. SRL Timişoara, solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 15.855.436 lei, reprezentând contravaloare produse livrate, plus 8.573.095 lei penalităţi de întârziere, precum şi cheltuieli de judecată.
În susţinerea cererii, reclamanta a arătat că, în baza contractului nr. 2531/1996, i-a livrat pârâtei produse în valoare totală de 15.855.436 lei, iar pârâta nu şi-a respectat obligaţia plăţii preţului, astfel că datorează şi penalităţi de întârziere în decontare.
Prin întâmpinare, pârâta arată că suma, reprezentând preţul produselor, a fost achitată la data de 12 noiembrie 1997, iar cu privire la penalităţile de întârziere consideră că nu le datorează, întrucât preţul mărfii a făcut obiectul unei compensări între reclamantă, pârâtă şi SC T.M. SA Timişoara.
Astfel, la data de 13 februarie 1996, între cele trei societăţi s-a încheiat un protocol prin care s-a convenit compensarea datoriei SC A.W. SRL către SC C.L. SA cu datoria SC C.L. SA către SC T.M. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 919 din 3 septembrie 1998, Tribunalul Timiş a respins, ca nefondată, acţiunea, obligând reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, în sumă de 1.000.000 lei.
În motivarea soluţiei date, instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul comercial nr. 2531 din 25 ianuarie 1996, că, ulterior contractului, la data de 13 februarie 1996, între părţile în litigiu şi SC T.M. SA s-a încheiat un protocol care are natura juridică a unei compensaţii convenţionale, prin care s-a convenit compensarea datoriei pârâtei către reclamantă cu datoria reclamantei către SC T.M.
Cum SC T.M. SA nu a achitat suma conform convenţiei, pârâta, din proprie iniţiativă, a procedat la decontarea mărfii, instanţa apreciind lipsa culpei în decontarea cu întârziere a produselor.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, criticile vizând neacordarea penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată aferente preţului achitat după promovarea acţiunii.
Prin Decizia civilă nr. 75 din 17 februarie 1999, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul, ca nefondat, reţinând lipsa culpei intimatei-pârâte în decontarea cu întârziere a produselor, decontare făcută din proprie iniţiativă, deşi, conform protocolului încheiat ulterior contractului, nu avea această obligaţie.
Soluţia instanţei de apel a fost casată de Curtea Supremă de Justiţie, care, prin Decizia civilă nr. 3053 din 8 iunie 2000, a trimis cauza spre rejudecare, motivat de faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui motiv de apel, respectiv, cel al neacordării cheltuielilor de judecată, deşi preţul produselor a fost achitat după introducerea acţiunii.
În apel, după casare, Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 321 din 14 februarie 2001, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa civilă criticată, în sensul obligării pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, în sumă de 8.537.095 lei, precum şi la cheltuieli de judecată, în sumă de 5.506.130 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanta şi-a dovedit acţiunea în ceea ce priveşte plata penalităţilor, faţă de clauza penală inserată în contractul încheiat între părţi, la art. 23, iar art. 24 din aceeaşi convenţie stabileşte că dispoziţiile contractului se completează cu prevederile Codului comercial şi Codului civil, astfel că penalităţile de întârziere sunt datorate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, SC A.W. SRL, criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii, respectiv, protocolul din 3 februarie 1996, intitulată compensaţie.
Această convenţie tripartită, încheiată ulterior contractului de vânzare-cumpărare, nu comportă aspectele compensaţiei, fiind, în realitate, o novaţie, mijloc de transmitere a obligaţiilor.
Recursul este fondat.
Între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 25 ianuarie 1996, în baza căruia reclamanta s-a obligat să-i livreze pârâtei piese auto, cu obligaţia corelativă de plată a preţului produselor livrate.
Ulterior încheierii convenţiei, la data de 13 februarie 1996, între părţile în litigiu şi SC T.M. SA s-a încheiat un protocol, prin care s-a convenit compensarea datoriei pârâtei-recurente cu datoria SC C.L. SA către SC T.V. SA.
Deci, intimata-reclamantă şi-a dat acordul să fie compensată datoria pârâtei, prin plata acesteia de către SC T.M. SA.
Achitarea sumei de 15.855.436 lei s-a făcut conform protocolului, prin virarea sumei către SC T.M. SA, în octombrie 1996, urmând ca aceasta să ducă mai departe acţiunea de compensare.
Cum aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile pe care şi le-a asumat, prin protocol, pârâta-recurentă, a recuperat suma şi, la data de 12 noiembrie 1997, a achitat contravaloarea mărfii reclamantei-vânzătoare.
Este adevărat că atât contractul, cât şi protocolul încheiat ulterior are inserată clauza penală, numai că, în sarcina pârâtei-recurente nu se poate reţine vreo culpă în ceea ce priveşte întârzierea în efectuarea plăţii, astfel că soluţia instanţei de apel, de obligare la plata penalităţilor de întârziere şi cheltuieli de judecată, nu se justifică.
Faţă de cele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, Decizia criticată urmează a fi modificată în sensul respingerii apelului SC C.L. SA Braşov, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC A.W. SRL Timişoara, împotriva deciziei nr. 132/A din 14 februarie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, pe care o modifică şi respinge apelul formulat de SC C.L. SA Braşov, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2391/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 24/2003. Comercial → |
|---|
