CSJ. Decizia nr. 382/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 382.
Dosar nr. 1107/200.
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 984 din 7 iunie 2000 Tribunalul Caraş Severin a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. U.C.M.R. S.A. Reşiţa şi a obligat pârâta S.C. E.V. I.E. Franţa la plata sumei de 10.017 $ cu titlu de diferenţă preţ marfă, plătibilă în lei la data efectuării plăţii cu 5.921.909 lei cheltuieli de judecată.
Totodată a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a S.C. O.T. SRL şi a fost anulată ca netimbrată cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 995 din 18 octombrie 2000 a admis apelul pârâtei reclamante S.C. E.V. I.E. a schimbat în parte sentinţa civilă criticată şi a respins ca nefondată acţiunea principală menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere faţă de probele administrate că reclamanta nu a livrat produsele contractate în condiţiile stabilite prin contractul încheiat, fiind expediate după expirarea termenului pentru care acreditivul bancar se afla în fiinţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticile vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor formulate, recurenta susţine că a respectat întocmai condiţiile stipulate în contractul comercial încheiat, recepţia fiind făcută fără obiecţiuni, piesele ajungând la destinaţie fiind acceptate şi reexportate fără reclamaţii privind calitatea acestora, beneficiara achitând o parte din datorie după livrare, iar livrarea cu întârziere a mărfii a fost acceptată necondiţionat şi expres prin deschiderea noului acreditiv, convenţia încheiată neavând inserată clauză penală.
Prin Decizia civilă nr. 1919 din 15 martie 2002 Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a anulat recursul ca insuficient timbrat.
Urmare contestaţiei în anulare formulată de reclamanta recurentă Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia civilă nr. 7501 din 10 decembrie 2002 a procedat la admiterea acesteia în condiţiile art. 318 C. proc. civ. şi a fixat termen pentru judecarea recursului.
În aceste condiţii examinând criticile formulate, instanţa supremă apreciază temeinicia acestora.
În baza contractului comercial nr. 4/151/1995 încheiat la data de 30 octombrie 1995 reclamanta recurentă s-a obligat să livreze pârâtei – firma franceză – diferite piese în valoare de 18.190 USD.
Potrivit clauzelor stipulate, la data încheierii convenţiei pârâta a achitat un avans de 3.638 USD reprezentând 20% din valoarea contractului urmând ca diferenţa de 80% respectiv 14.552 USD să fie plătită prin acreditiv deschis cu trei luni înainte de livrare.
Recurenta – în calitate de furnizoare şi-a îndeplinit obligaţia de livrare, probele administrate cauzei conducând la această concluzie instanţa de apel ignorând faptul că pârâta intimată a fost de acord în mod expres cu întârzierea la livrare prin deschiderea noului acreditiv.
De asemenea s-a făcut dovada că a fost respectată condiţia de livrare EX WORKS, (la poarta fabricii) piesele ajungând la destinaţie, fiind acceptate şi reexportate de intimata pârâtă în Italia.
Pârâta intimată a mai plătit ulterior, deci după primirea mărfii, o parte din datorie la 22 februarie 1997 suma de 26.000 franci echivalentul a 4.535 USD, fapt ce confirmă recunoaşterea obligaţiei de plată.
Aşa cum rezultă din probele administrate pârâta nu a făcut dovada daunelor pretins suferite ca urmare a deficienţelor de calitate, iar la solicitarea recurentei de a i se restitui marfa beneficiara a refuzat.
De reţinut că convenţia încheiată nu prevede clauză penală privind sancţionarea debitorului obligaţiei neîndeplinite.
Este adevărat că produsele au fost livrate cu întârziere, dar beneficiara pârâtă a acceptat depăşirea termenului contractual prin prelungirea termenului acreditivului documentar.
În aceste condiţii refuzul de plată al restului de preţ apare nejustificat, soluţia instanţei de apel fiind lipsită de temei legal, ignorând dovezile hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Faţă de cele arătate, având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. Curtea urmează a admite recursul şi pe cale de consecinţă va modifica Decizia criticată în sensul respingerii apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SC U.C.M.R. S.A. Reşiţa împotriva deciziei nr. 995 din 18 octombrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara, pe care o modifică şi respinge apelul declarat de pârâta S.C. E.V.I.E. Timişoara, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 381/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3828/2003. Comercial → |
|---|
