CSJ. Decizia nr. 3879/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3879/2003
Dosar nr. 8241/2001
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 1094/2001, reclamanta SC S.F. SRL Lecea Mare, în contradictoriu cu pârâtul, Consiliul Local Cărpiniş, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 12.425,44 dolari S.U.A. contravaloarea în lei, reprezentând preţ lucrări şi cheltuieli de judecată, cu motivaţia că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă 533/PI din 13 martie 2001, a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 25.000.000 lei, reprezentând contravaloare lucrări executate şi 2.075.000 lei cheltuieli de judecată şi a respins pretenţiile reclamantei referitoare la pretenţiile actualizate.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că reclamanta a executat lucrări de reparaţii conform contractului, valoarea, la data respectivă, fiind de 25.000.000 lei, respectiv, la nivelul anului 1995.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC S.F. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului se susţine că instanţa de fond nu a observat conţinutul procesului-verbal nr. 1458, încheiat la 28 ianuarie 1997.
A mai susţinut apelanta că, în mod greşit, instanţa a reţinut ca fiind incidente în cauză prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripţia extinctivă.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 656/A din 14 iunie 2001, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta SC S.F. SRL, a obligat pârâta, către reclamantă, la plata sumei de 329.274.160 lei, reprezentând contravaloare servicii şi la 20.230.484 lei cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, pe de-o parte, că, în speţă, nu operează dispoziţiile Decretului nr. 167/1958, întrucât, potrivit art. 16 din acest act normativ, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărei acţiune se prescrie, făcută în folosul celui căruia curge prescripţia", iar, pe de altă parte, că din conţinutul procesului-verbal nr. 1458 din 28 ianuarie 1997, rezultă că părţile au convenit ca, la achitarea sumei de 25.000.000 lei, reprezentând contravaloare lucrări efectuate, să se ţină seama de inflaţia care influenţează această sumă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, Consiliul Local al comunei Cărpiniş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând, ca temei de drept, dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Criticile aduse de pârâtă deciziei recurate vizează greşita interpretare a probatoriului administrat în cauză de către instanţa de apel şi aplicarea greşită a legii în raport cu situaţia de fapt, dedusă din înscrisurile depuse la dosar.
Curtea, analizând Decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este întemeiat pentru motivele ce se vor analiza în cele ce urmează.
Reclamanta SC S.F. SRL indică, ca temei juridic al acţiunii, contractul de execuţie lucrări şi prestări servicii nr. 16 din 27 iulie 1995, în baza căruia au fost executate lucrări de reparaţii la Căminul cultural Lecea Mare.
Numitul contract (existent în copie la dosarul de fond) este încheiat între SC C. SRL, în calitate de executant, şi SC S.F. SRL Lecea Mare, în calitate de beneficiară, semnat de reprezentanţii legali ai celor două societăţi şi ştampilat.
Invocând contractul de prestări servicii nr. 16 din 27 iulie 1995, recurenta îşi plasează acţiunea în planul răspunderii contractuale, fapt ce determină o reconfigurare a cadrului procesul ca efect al principiului relativităţii convenţiilor consacrat de legiuitor în art. 967 C. civ.
Pe de altă parte, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că, între SC S.F. SRL şi Consiliul Local al comunei Cărpiniş, s-a purtat o corespondenţă cu privire la decontarea cheltuielilor rezultate din efectuarea reparaţiilor capitale la Căminul cultural din Lecea Mare, în conformitate cu procesul-verbal din 28 ianuarie 1997.
Cum hotărârea atacată a fost dată în lipsa clarificării raporturilor juridice care au generat situaţia de fapt generatoare a diferendului.
Curtea va admite recursul, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza, spre rejudecarea apelului, aceleiaşi instanţe, aceasta urmând a aprecia şi cu privire la oportunitatea şi pertinenţa administrării probei cu expertiza contabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, Consiliul Local al comunei Cărpiniş, împotriva deciziei nr. 656/A din 14 iunie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3871/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 388/2003. Comercial → |
|---|
