CSJ. Decizia nr. 3871/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3871/2003
Dosar nr. 4074/2001
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Maramureş la 21 august 2000 reclamanta M.D.A., în contradictoriu cu pârâţii R.A., R.V. şi M.I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună excluderea din societate a asociaţilor pârâţi, cu motivarea că pârâţii nu au contribuit, în calitate de asociaţi, la bunul mers al societăţii şi nici la cheltuiala acesteia.
Tribunalul Maramureş, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 976 din 15 noiembrie 2000 a respins ca nefondată acţiunea, reţinând, în esenţă, că deşi s-au invocat ca temei al excluderii pârâţilor asociaţi din societate dispoziţiile art. 217 din Legea nr. 31/1990 nici una dintre situaţiile expres prevăzute de acest text nu sunt întrunite în speţă.
Apelul declarat de reclamanta M.D. împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 158 din 22 februarie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţa reţinând pe de-o parte că, reclamanta nu a făcut dovada culpei asociaţilor în raport de dispoziţiile art. 217 din Legea nr. 31/1990 şi pe de altă parte că, potrivit art. 218 pct. 2 din acelaşi act normativ reclamanta trebuia să-şi formuleze acţiunea şi în contradictoriu cu societatea comercială, dar că au fost nesocotite şi aceste dispoziţii legale.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temeiuri de drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ.
Criticile aduse deciziei atacate vizează următoarele aspecte.
- greşita interpretare dată de instanţa de apel dispoziţiilor art. 217 din Legea nr. 31/1990.
- neexercitarea de către instanţă a rolului său activ, consacrat de art. 130 C. proc. civ..
- insuficienta interpretare a materialului probatoriu date de instanţa de apel, care nu a făcut o corectă aplicare a art. 225 C. proc. civ.
Curtea, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este neîntemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la primele două motive de recurs sunt de reţinut următoarele:
În procesul civil părţile au dreptul de a dispune de obiectul litigiului potrivit intereselor lor procesuale.
Ca reflex al principiului disponibilităţii părţile pot delimita cadrul procesual prin stabilirea numărului participanţilor la procesul civil.
Rolul activ al instanţei nu poate îngrădi dreptul părţilor de a stabili cadrul procesual, astfel că instanţa judecătorească nu poate să lărgească cadrul procedural, introducând, din oficiu, alte persoane în proces.
Cât priveşte al treilea motiv de recurs, Curtea urmează a respinge aserţiunea reclamantei cu privire la greşita interpretare dată de instanţa de apel materialului probatoriu administrat în cauză.
Se reţine în acest sens că potrivit art. 225 C. proc. civ. în situaţia în care partea chemată la interogatoriu refuză să răspundă la interogatoriu, instanţa poate socotiaceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai un început de dovadă în folosul părţii potrivnice.
Prezumţia tacită instituită de legiuitor nu este însă obligatorie, norma citată având caracter dispozitiv, instanţa judecătorească fiind suverană în aprecierea probelor administrate.
Curtea, constatând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, urmează a respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.D.A. împotriva deciziei nr. 158 din 22 februarie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3870/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3879/2003. Comercial → |
|---|
