CSJ. Decizia nr. 3870/2003. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 3870/2003

Dosar nr. 3704/2001

Şedinţa publică din 9 octombrie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 803/CA din 21 iulie 2000 Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis ca fondată acţiunea reclamantei S.C. M.V. S.A. CĂLAN în lichidare, prin reprezentanta S.C. P.W.H.M. S.R.L. Bucureşti, împotriva pârâtei S.C. C.F. S.A. Târnăveni judeţ Mureş, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 31.779.761,05 lei cu titlu de preţ, 20.661.372 lei dobânzi şi 650.000 lei cheltuieli de judecată. De asemenea a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanţie introdusă de reclamantă împotriva S.C. S. S.A. CĂLAN.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta nu a făcut dovada plăţii sumei de 31.779.761,05 lei către S.C. S. S.A. Călan, astfel că reclamanta este îndreptăţită la obţinerea preţului mărfurilor din factura nr. 869196/1998 plus dobânzile comerciale în sumă de 20.661.372 lei calculate în funcţie de scontul B.N.R. Deşi pârâta a depus la dosar procesul verbal de compensare din 23 decembrie 1997, care nu a fost recunoscut de S.C. S. S.A. CĂLAN, acest proces verbal nu a fost luat în consideraţie deoarece factura nr. 869196 din 16 februarie 1998 este posterioară compensării. S.C. S. S.A. CĂLAN a dovedit că nu a încasat de la pârâtă, suma în litigiu, iar cererea formulată împotriva chematei în garanţie a fost respinsă ca nefondată.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 84/A din 5 februarie 2001 a respins apelul pârâtei S.C. C.F. S.A. Târnăveni împotriva sentinţei comerciale nr. 803 din 21 iulie 2000 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că în luna februarie 1998 S.C. S. S.A. CĂLAN a livrat pârâtei cu factura nr. 869196 mărfuri în valoare totală de 31.779.791,05 lei, pe care pârâta le-a primit fără obiecţiuni, dar nu le-a achitat.

Afirmaţiile pârâtei în sensul că obligaţia de plată faţă de reclamantă s-a stins ca urmare a compensării intervenită între cele două părţi, nu a putut fi primită, deoarece procesul verbal de compensare invocat de pârâta apelantă poartă ca dată 23 decembrie 1997, dată la care mărfurile nu erau livrate. Probele administrate au demonstrat că factura în litigiu a fost adăugată unilateral de apelantă în cuprinsul procesului verbal de compensare, ori este de observat că factura în discuţie, anume nr. 869196 este emisă la 16 februarie 1998, deci la aproape un an de la data încheierii procesului verbal de compensare.

Împotriva deciziei civile nr. 84/A din 5 februarie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, a declarat recurs pârâta S.C. C.F. S.A. cu sediul în Târnăveni Judeţul Mureş, care a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul că în realitate au fost plătite toate facturile, solicitând casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei, iar pe fond respingerea acţiunii, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 9, 10 şi 11 C. proc. civ.

Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, urmând a respinge recursul pentru următoarele considerente.

Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o integrală şi corectă apreciere a probelor au stabilit raporturile juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate, răspunderea care se instituie în situaţia de neplată a produselor livrate, precum şi cadrul juridic aplicabil litigiului de natură comercială, fiind dată o eficienţă juridică maximă dispoziţiilor art. 43 C. com.

Reclamanta este succesoarea cu titlu universal al S.C. S. S.A. CĂLAN, urmare a divizării parţiale a acesteia, preluând cu acest prilej şi creanţa care face obiectul prezentului litigiu comercial. Bine motivat, s-a reţinut că reclamanta a livrat pârâtei recurente mărfuri în valoare de 31.779.761,05 lei, primite de beneficiar fără obiecţiuni, dar care ulterior nu au fost plătite. Procesul verbal de compensare din 23 decembrie 1997, depus în apărare de pârâtă, nu face dovada plăţii, deoarece, a fost contestat de reclamantă, iar factura cu nr. 869196 din 16 februarie 1998 este ulterioară compensării. Conţinutul real al procesului verbal din 23 decembrie 1997 este cel depus de chemata în garanţie şi care coincide cu procesul verbal depus de pârâtă, mai puţin referitor la factura în litigiu.

Refuzul pârâtei de a plăti preţul produselor livrate, face ca în speţă să devină aplicabile dispoziţiile art. 43 C. com., care prevăd că „datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile". Sancţiunea care operează, atunci când beneficiarul întârziere plata preţului, conform art. 43 C. com., este dobânda calculată de la data scadenţei şi până la plata integrală a preţului datorat, chiar şi în situaţia când între părţile raportului juridic nu s-a încheiat un contract în formă scrisă.

Cadrul juridic expus şi motivat anterior, în contextul probator administrat în cauză, a condus la o justă apreciere a situaţiei de fapt şi de drept, instanţele judecătoreşti anterioare pronunţând hotărâri legale şi temeinice, astfel încât urmează a respinge ca nefondat recursul promovat de pârâta S.C. C.F. S.A. Tîrnăveni, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., fiind menţinută în totalitate Decizia nr. 84/A din 5 februarie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. C.F. S.A. Târnăveni împotriva deciziei nr. 84/A din 5 februarie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3870/2003. Comercial