CSJ. Decizia nr. 4085/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4085/2003
Dosar nr. 1229/2002
Şedinţa publică din 28 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 159 din 31 mai 2001 pronunţată de Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Registrul Român al Acţionarilor şi obligată pârâta S.C. S. S.A. Călan la plata sumei de 5.559.566 lei contravaloare prestări; 5.559.516 lei penalităţi şi 5.111.953 lei cheltuieli de arbitrare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul arbitral a reţinut în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei (contractul de prestări – servicii nr. 4552/1997, art. 6.6, factura 47.47905 din 23 decembrie 1997, art. 243 – 245 din Legea nr. 31/1990) că pârâta nu a contestat nici prestaţiile de registru nici modul de calcul al tarifelor.
Împotriva hotărârii arbitrale pârâta S.C. S. S.A. Călan a formulat acţiune în anulare întemeiată pe prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ. susţinând că au fost încălcate dispoziţiile imperative ale legii prin aceea că instanţa a făcut confuzie între cesiunea unor bunuri şi transmiterea de active şi pasive în cadrul, procesului de reorganizare a societăţii.
Acţiunea în anulare a fost respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 218 din 11 februarie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 1820/2001.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că în mod greşit instanţa de control judiciar a reţinut că în cauză nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 31/1990 art. 245 privind transmiterea patrimoniului.
Critica este neîntemeiată iar recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează.
În esenţă recurenta, susţine că, în mod greşit şi prin încălcarea esenţială a legii, a fost obligată să plătească reclamantei contravaloarea prestaţiilor ce au fost facturate cu factura nr. 4747905 din 23 decembrie 1997 factură ce a fost transmisă succesoarei sale în drepturi urmare procesului de divizare. Susţinerea este neîntemeiată transmiterea facturii nu s-a făcut în temeiul legii ci al înţelegerilor dintre subiecţii noi de drept rezultaţi prin reorganizarea pârâtei înţelegeri ce nu-i sunt opozabile reclamantei pe de o parte, aşa cum corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti în considerentele deciziei recurate. Pe de altă parte factura în litigiu se referă la contravaloarea unor prestaţii efectuate în cursul anului 1997 şi a fost emisă la 23 februarie 1997 cu scadenţa la 6 ianuarie 1998 pe când reorganizarea S. a avut la 16 februarie 1998 deci ulterior emiterii facturii şi scadenţei.
Faţă de considerentele ce preced soluţia pronunţată în acţiunea în anulare este legală şi temeinică iar Curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. S. S.A. Călan împotriva deciziei nr. 218 din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 408/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 408/2003. Comercial → |
|---|
