CSJ. Decizia nr. 477/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 477/2003Dosar nr. 7289/200.
Şedinţa publică din 30 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 9030 din 18 decembrie 2000 a Tribunalului Galaţi au fost respinse excepţiile invocate de pârâtă privind prescripţia dreptului la acţiune şi autoritatea lucrului judecat, iar pe fond acţiunea S.N.T. R. S.A. a fost admisă, pârâta S.C. E. S.A. fiind obligată la plata sumei de 171.784.462 lei contravaloare servicii neachitate, 320.498.064 lei penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată în sumă de 19.535.650 lei.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 397 din 15 mai 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Instanţa de apel a reţinut că pârâta a beneficiat de serviciile oferite de reclamantă în baza contractului nr. 10 din 21 ianuarie 1997, dar nu a achitat costul serviciilor facturate cu facturile nr. 518 şi 519 din 21 aprilie 1997, ci numai pe cele facturate cu facturile nr. 596 şi 597 din 2 iulie 1997, aşa încât datorează costul serviciilor neachitate.
De asemenea s-a reţinut că cele două excepţii au fost corect soluţionate de instanţa de fond, cursul prescripţiei fiind întrerupt prin plata făcută de pârâtă la 5 septembrie 1997, când a achitat parţial şi serviciile menţionate în facturile 518 şi 519/1997.
Nemulţumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei şi pe fond respingerea acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta susţine că facturile nr. 518 şi 519/1997 au mai format obiectul unei alte acţiuni a reclamantei ce a fost anulată ca netimbrată (dosar nr. 5931/2000 al Tribunalului Galaţi, iar ulterior, la 21 august 2000 reclamanta a reformulat acţiunea, acţiune ce formează obiectul cauzei de faţă.
Recurenta critică Decizia din apel pentru motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că greşit a fost rezolvată problema prescripţiei dreptului la acţiune în raport de data facturilor, 21 aprilie 1997 şi data promovării acţiunii, 21 august 2000.
De asemenea, greşit s-a reţinut că plata din 5 septembrie 1997 ar fi întrerupt cursul prescripţiei, deoarece plata respectivă nu privea cele două facturi.
Nefiind datorat preţul, nici penalităţile nu puteau fi acordate.
Pe fondul pricinii consideră că în mod eronat a fost obligată şi la plata unor servicii anterioare încheierii contractului, servicii aferente perioadei decembrie 1996-ianuarie 1997 şi incluse în factura nr. 518.
De asemenea, pentru această perioadă, anterioară contractului, greşit a fost obligată la penalităţi.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Critica referitoare la rezolvarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune este nefondată deoarece, conform dovezii aflată la dosar fond, la 5 septembrie 1997 cu O.P. 38 recurenta a achitat parţial facturile nr. 518 şi 519/1997, conform menţiunilor făcute de aceasta la rubrica privind reprezentarea sumelor achitate.
Conform dispoziţiilor art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958 prescripţia este întreruptă printr-un act începător de executare, act consumat în speţa de faţă, la 5 septembrie 1997 când prin O.P. 38 pârâta a achitat parţial şi cele două facturi 518 şi 519/1997.
În atare situaţie, cum corect a reţinut şi instanţa de apel, cursul prescripţiei a fost întrerupt, după această dată curgând un nou termen de prescripţie, conform dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 şi care s-ar fi împlinit la 5 septembrie 2000.
Aşadar, susţinerea recurentei că acţiunea reclamantei promovată la 21 august 2000 este prescrisă, nu este întemeiată, instanţa de apel rezolvând legal şi temeinic această excepţie.
Câtă vreme pârâta a acceptat prin plată factura 518/1997, ea nu mai poate contesta costul serviciilor incluse în această factură, respectiv pe decembrie 1996, apărări pe care nici nu a înţeles să le formuleze la fond prin întâmpinare.
De altfel, din actele depuse la fond rezultă că pârâta a beneficiat de serviciile reclamantei şi anterior încheierii contractului 10/1997, respectiv încă din august 1996 când i s-au instalat alte circuite decât cele cu Germania, ce formează obiectul contractului 10/1997 şi pentru care, de asemenea, înregistra întârzieri în plată, fiind notificată de mai multe ori în legătură cu debitele.
Critica referitoare la penalităţi, fiind invocată pentru prima dată în recurs, nu poate fi analizată omisso medio.
În consecinţă, recursul este apreciat ca nefondat motiv pentru care va fi respins, Decizia din apel fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. E. S.A. Galaţi împotriva deciziei nr. 397 din 15 mai 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 476/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 479/2003. Comercial → |
|---|
