ICCJ. Decizia nr. 475/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.475
Dosar nr.675/2003
Şedinţa publică din 9 februarie 2004
Asupraacţiunii în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 decembrie 2002 la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi, reclamanta S.C. "U." S.A a cerut obligarea pârâteiS.C. "M.T." S.A la plata următoarelor sume.
- 1.200.617,56 dolari SUA reprezentând sumă achitată pentru pârâtă, în temeiul hotărârii arbitrale nr.309 din 3 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României;
- 21.431 dolari SUA, daune reprezentând cheltuieli arbitrale şi onorar executor judecătoresc;
- taxe arbitrale aferente cauzei.
În susţinerea acţiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta Convenţia pentru asigurarea riscului de neplată la termen nr.576 din 5 iulie 1999.
Riscul asigurat s-a referit la neplata preţului aferent livrărilor din contractele de import de fibră de bumbac, livrat asiguratei S.C. „M. T." S.A. de S.C. „P." S.A., importator comisionar şi beneficiar al asigurării.
Întrucât pârâta nu a achitat preţul produselor primite şi recepţionate, importatoarea S.C. „P." S.A. a formulat acţiune în temeiul Convenţiei de asigurare împotriva sa şi împotriva asiguratei, S.C. „M. T." S.A., iar Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României prin sentinţa nr.309 din 3 iunie 2002 definitivă a obligat-o, în solidar cu asigurata, la plata sumei de 1.200.617,56 dolari SUAcu cheltuieli de arbitrare.
Întrucât executarea acestei hotărâri s-a făcut numai faţă de unitatea sa, a cerut obligarea pârâtei la plata daunelor derivând din Convenţia de asigurare.
Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi, prin hotărârea arbitrală nr.5 din 21 februarie 2003 a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 900.000 dolari SUA, sumă asigurată, 313.489.666,106 lei, cheltuieli arbitrale, precum şi 732.749.402,729 lei, onorariu de avocat.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că reclamanta şi-a asumat riscul pentru neplata preţului şi nu pentru imposibilitatea de plată, şi întrucât, în temeiul convenţiei de asigurare a fost obligată la plata sumei echivalentă cu preţul neachitat, pârâta datorează suma solicitată prin acţiune.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta a formulat, în temeiul art.364 lit.a, b, g şi i şi art.365 alin.l C. proc. civ., acţiune în anulare, pentru următoarele motive:
- necompetenţa Curţii de Arbitraj, întrucât cererea constituie o acţiune în regres, competenţa revenind instanţei de drept comun. Greşit s-a reţinut că temeiul pretenţiilor este Convenţia de asigurare a riscului de neplată la termen nr.576/5 iulie 1999, în care este înscrisă clauza compromisorie;
- asiguratul nu putea fi făcut răspunzător faţă de asigurat, decât în condiţiile de fraudă la lege şi neplata poliţei de asigurare. Societatea de asigurare trebuie să răspundă pentru suma asigurată.
Acţiunea în anulare urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente.
Cu privire la excepţia de necompetenţă a Curţii de Arbitraj în soluţionarea cauzei, susţinerile sunt nefondate.
Convenţia de asigurarea risculuide neplata la termen nr.576 din 5 iulie 1999, încheiată între S.C. "U." S.A asigurător şi S.C. "M. T." S.A., în calitate de contractant al asigurării, prevede în art.1.1, că beneficiara asigurării în cazul neplăţii este S.C. "P." S.A..
Acest contract s-a încheiat în folosul unui terţ, ca o garanţie la contractul de comision de import de fire, tip bumbac, pentru beneficiara pârâtă.
În adendumul la contract pârâta se obligă să încheie o asigurare de risc financiar pentru neplata fibrelor livrate.
Contractul de asigurare a fost şi temeiul acţiunii vânzătoarei comisionare S.C. "P." S.A., beneficiară a asigurării, împotriva reclamantei şi pârâtei în cauză, formulată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, soluţionată cu hotărârea nr.309 din 3 iunie 2002.
Acţiunea în cauză îşi are temeiul în contractul de asigurare, care cuprinde la pct.6 clauza compromisorie, în sensul soluţionării eventualelor litigii pe cale arbitrală.
Susţinerea potrivit căreia fiind o acţiune în regres competenţa revine instanţei de drept comun, este nefondată, întrucât, acţiunea asigurătorului de recuperare a daunei plătită beneficiarului asigurării se întemeiază pe Convenţia de asigurare, pârâta fiind culpabilă de producerea riscului asigurat şi anume neplata preţului produselor primite din import şi recepţionate.
Instanţa de arbitraj a reţinut întemeiat că, prinachitarea despăgubirilor, către beneficiara asigurării S.C. "P." S.A. asigurătorul este îndreptăţit să recupereze dauna de la pârâta în culpă.
Susţinerea pârâtei în sensul că nu răspunde decât pentru fraudă sau neplata poliţei de asigurare, este de respins cât timp, conform adendumului la contractul de comision s-a obligat la asigurarea produselor de care a beneficiat în favoarea vânzătoarei, pentru cazul neplăţii preţului mărfii.
Restul criticilor petentei nu se încadrează în motivele prevăzute de art.364 C. proc. civ..
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, acţiunea în anulare urmează să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge acţiunea în anulare formulată depârâta S.C. „M. T." S.A. împotriva hotărârii arbitrale nr.5 din21 februarie 2003 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi, ca nefondată.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 9 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 474/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 475/2003. Comercial → |
|---|
