ICCJ. Decizia nr. 4801/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4801
Dosar nr. 2663/2003
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 ianuarie 2003 şi precizată la 3 aprilie 2003 reclamanta D.S. Dâmboviţa, a chemat în judecată pârâta S.N.P. P.S.A., sucursala P. Târgovişte, solicitând ca în baza sentinţei civile ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 13.641.635.719 lei reprezentând contravaloare garanţie pentru folosirea temporară a unor terenuri din fondul forestier, în suprafaţă totală de 30,34 ha, terenuri ocupate cu sonde instalate înainte de anul 1990.
În drept sunt invocate dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 26/1996 (C. silvic).
Tribunalul Dâmboviţa, faţă de precizările reclamantei privind cuantumul garanţiei stabilite prin protocolul semnat de părţi, în luna august 1991, prin sentinţa civilă nr. 868 din 3 aprilie 2003 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti în considerarea dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Curtea de Apel Ploieşti prin sentinţa civilă nr. 244 din 30 octombrie 2003 luând în consideraţie dispoziţiile Codului Silvic a considerat că obligaţia de plată a garanţiei este o obligaţie legală, a obligaţiei de a face, nefiind relevantă valoarea garanţiei în care potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. a apreciat că în cauză competent este Tribunalul Dâmboviţa în favoarea căruia şi-a declinat competenţa şi faţă de conflictul negativ intervenit a trimis cauza potrivit art. 20 şi urm. C. proc. civ. Curţii Supreme de Justiţie.
Obiectul cauzei dedus judecăţii îl reprezintă plata contravalorii garanţiei la sondele amplasate înaintea apariţiei Legii nr. 18/1991 în fondul forestier administrat, de D.S. Dâmboviţa în sumă de 13.252.161.257 lei, cuantum stabilit prin protocolul încheiat de părţi la data de 7 august 2001.
La calculul acestei garanţii s-a avut în vedere Codul Silvic şi Metodologia de calcul a taxei, garanţiei, contravalorii terenului, chiriei, contravaloarea pierderii de creştere şi a celorlalte obligaţii financiare pentru scoaterea definitivă sau temporară a unor terenuri din fondul forestier naţional.
Faţă de cele arătate, curtea apreciază că în raport de obiectul acţiunii astfel cum a fost precizat şi faţă de dispoziţiile legale care reglementează garanţia şi modul de calcul al acesteia, cât şi faţă de acordul de voinţă realizat între părţi prin protocolul încheiat, cererea formulată reprezintă o acţiune în realizare şi nu o „obligaţie de a face".
De altfel obligaţia de a face se defineşte ca îndatorirea debitorului unui raport juridic de a săvârşi anumite fapte, acţiuni, lucrări sau servicii ceea ce nu este cazul în speţă.
În aceste condiţii având în vedere data înregistrării cauzei şi cuantumului pretenţiilor deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului dintre D.S. DÂMBOVIŢA şi S.N.P. P. S.A. Bucureşti, sucursala P. Târgovişte, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 480/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 481/2003. Comercial → |
|---|
