CSJ. Decizia nr. 60/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.60/2003
Dosar nr. 3657/2001
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 iulie 1998, reclamanta SC U.I.C. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul A.V., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 34.000.000 lei, cu titlu de preţ produse, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, în baza contractului încheiat între părţi, a livrat pârâtului A.V., în calitate de cultivator, 10 tone de cartofi pentru sămânţă, urmând ca acesta să-i livreze după recoltare, 22 tone cartofi din acelaşi soi, respectiv, Desiree S.E.
Întrucât pârâtul n-a executat decât parţial această obligaţie, societatea reclamantă a cerut obligarea sa la plata sumei de 34.000.000 lei, reprezentând prejudiciul suferit de reclamantă.
Prin actul depus la instanţă, la 13 ianuarie 2000, SC U.I.C. SRL Bucureşti a precizat că solicită despăgubiri în sumă de 25.500.000 lei, care, actualizate, reprezintă 64.413.972 lei, aceasta fiind acţiunea majorată.
Prin sentinţa civilă nr. 262 din 16 martie 2000, Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea precizată, iar pârâtul A.V. a fost obligat să plătească societăţii comerciale reclamante suma de 25.500.000 lei, reprezentând contravaloare cartofi nelivraţi, plus 64.413.972 lei, cu titlu de dobânzi comerciale, şi 4.540.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, iar prin Decizia nr. 87 din 1 martie 2001, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa tribunalului, în sensul că A.V. a fost obligat să achite suma de 20.550.000 lei cu titlu de preţ al cartofilor nelivraţi, plus 19.764.164 lei penalităţi de întârziere în plată.
Totodată au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cu actul înregistrat la 3 aprilie 2001, pârâtul A.V. a formulat recurs împotriva acestei decizii, susţinând următoarele:
- în mod greşit s-a reţinut că pârâtul datorează o diferenţă de 4300 kg cartofi, când, în realitate, aceasta este de 3300 kg potrivit actelor invocate;
- pârâtul a mai susţinut că este greşit calculul despăgubirilor, deoarece s-a luat în considerare un preţ mai mare decât cel convenit, iar pe de altă parte, despăgubirile au fost greşit calculate din punct de vedere matematic;
- pârâtul a mai criticat şi acordarea dobânzilor comerciale, precum şi calculul acestora în funcţie de momentul naşterii obligaţiei sale;
- ultima critică vizează neacordarea cheltuielilor de judecată în apel.
Recursul pârâtului este fondat, în sensul celor ce se vor arăta:
Din actele dosarului rezultă că, potrivit contractului nr. 2/1997, părţile au convenit livrarea unei cantităţi de cartofi pentru sămânţă, urmând ca, după recoltare, beneficiarul să livreze reclamantei, SC U.I.C. SRL Bucureşti, cantitatea de 2200 kg cartofi, provenind din acelaşi soi cu cartofii primiţi pentru sămânţă.
Susţinând că pârâtul, în calitate de cultivator, nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, reclamanta a formulat acţiunea ce formează obiectul litigiului de faţă.
În legătură cu cuantumul pretenţiilor, se reţine că prin acţiunea introductivă, societatea comercială reclamantă a cerut obligarea pârâtului la plata preţului cartofilor nelivraţi şi cheltuieli de judecată, pentru ca, prin concluziile aflate la dosarul tribunalului, să arate că renunţă la comisionul de 0,2% datorat SC U. SA Suceava, dar pretinde actualizarea debitului la suma de 64.413.972 lei, plus 4.540.000 lei cheltuieli de judecată, având în vedere nivelul dobânzilor la depozitele pentru persoane juridice.
Ca atare, din cuprinsul acţiunii precizate, rezultă că reclamanta nu a pretins nici dobânzile acordate de instanţa de fond şi nici penalităţile acordate de curtea de apel, critica recurentului fiind întemeiată sub acest aspect, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., cu sublinierea că, deşi pârâtul nu a făcut încadrarea în drept a motivelor de recurs, susţinerile sale tind către desfiinţarea deciziei criticate sub aspectul acordării penalităţilor.
De altfel, din examinarea considerentelor deciziei atacate, rezultă că instanţa de apel a schimbat, din oficiu, caracterul sancţiunii aplicate debitorului obligaţiei, fără să facă trimitere la prevederile contractuale, cu eventuala clauză penală.
Pârâtul a mai criticat Decizia şi sub aspectul diferenţei cantitative nelivrate şi al calculului despăgubirilor, dar aceasta nu se justifică, întrucât instanţa de apel a analizat actele prezentate de părţi atât sub aspectul cantităţii livrate, cât şi al preţului cartofilor, reţinând că a fost aplicat corect preţul cartofilor pentru consum ce urmau a fi livraţi.
În fine, în legătură cu cheltuielile de judecată din apel, Curtea a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., nici această critică neputând fi primită.
În consecinţă, pentru motivele arătate, recursul pârâtului va fi admis, iar Decizia nr. 87 din 1 martie 2001 a Curţii de Apel Suceava va fi modificată, în sensul că va fi înlăturată obligarea pârâtului la plata penalităţilor în sumă de 19.764.164 lei, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul A.V., împotriva deciziei nr. 87 din 1 martie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata penalităţilor în sumă de 19.764.164 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 6/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 600/2003. Comercial → |
|---|
