CSJ. Decizia nr. 68/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 68/2003
Dosar nr. 6800/2001
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. C. S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul T.G. şi a solicitat ca, prin sentinţa care se va pronunţa, să fie obligat la plata sumei de 132.258.866 lei dividende, încasate necuvenit în anul 1998, impozit pe profit, majorările la impozit pe profit, majorări la T.V.A., majorări la impozit pe fond de salarii, majorări pe venit şi fond de risc.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că pârâtul s-a retras din societate, ocazie cu care şi-a ridicat partea sa din capitalul social, conform celor consemnate în actul adiţional la statut şi contract încheiat la 26 iunie 1998.
Întrucât, în urma controlului efectuat de D.G.F.P., s-au constatat debite ale societăţii neachitate către stat, stabilite prin procesul verbal nr. 1370 din 3 decembrie 1998, reclamanta a solicitat ca pârâtul să fie obligat la suma pe care societatea a plătit-o către stat, ca urmare a nerespectării obligaţiilor ce-i reveneau acestuia, până la data retragerii din societate.
Suma pretinsă, a mai susţinut reclamanta, provine şi din debite constatate în urma controlului efectuat de D.M.P.S. concretizat în procesul verbal nr. 30 din 10 decembrie 1998, cât şi a debitelor constatate, conform procesului verbal din 7 martie 2000 al Administraţiei Financiare.
În cauză, pârâtul a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate că s-a retras din societate la data de 26 iunie 1998 şi a cerut să i se achite toate drepturile care i se cuveneau la data retragerii din societate. A mai solicitat ca asociatul C.C. să fie obligat la plata penalităţilor şi majorărilor calculate de organele de control.
În motivarea cererii, pârâtul a susţinut că s-a retras din societate cu acordul celuilalt asociat, iar drepturile cuvenite au fost stabilite prin procesul verbal din 1 iunie 1998. Debitele existente la acea dată urmau să fie recuperate din încasările de la clienţi, din disponibilul bancar şi din excedentul determinat de expert la întocmirea bilanţului.
Tribunalul Neamţ, prin sentinţa nr. 1369 din 24 octombrie 2000, a respins, ca nefondată, acţiunea principală şi a admis, în parte, cererea reconvenţională. Instanţa a constatat că pârâtul s-a retras din societate la 26 iunie 1998.
Totodată, a luat act de renunţarea acestuia la capătul de cerere privind obligarea societăţii reclamante să-i plătească toate drepturile băneşti ce i se cuveneau, în calitate de fost coasociat, precum şi la capătul de cerere privind obligarea administratorului C.C. la plata majorărilor şi penalităţilor de întârziere la care a fost obligată societatea după data de 26 iunie 1998.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că pârâtului îi reveneau obligaţii până la data retragerii din societate.
A mai reţinut instanţa de fond că pârâtul nu poate fi făcut răspunzător pentru modul cum a fost administrată societatea reclamantă după retragerea sa din societate, câtă vreme, din probele administrate în cauză, a rezultat că, la data retragerii sale, societatea se înregistra cu un excedent financiar de 25.754.242 lei.
Admiterea cererii reconvenţionale, formulată de pârât, se bazează pe un argument ce ţine de neîndeplinirea formalităţilor prevăzute de lege după retragerea din societate a pârâtului, astfel că, în lipsa formalităţilor cerute de Legea nr. 31/1990, s-a apreciat ca fiind întemeiat capătul de cerere privind retragerea sa din societate, luându-se, totodată, act de renunţarea la celelalte capete de cerere.
Apelul declarat de S.C. C. S.R.L. Piatra Neamţ, împotriva sentinţei nr. 1369, pronunţată la 24 octombrie 2000 de Tribunalul Neamţ, a fost admis de Curtea de Apel Bacău care, prin Decizia nr. 463 din 5 iulie 2000, a schimbat sentinţa apelată şi l-a obligat pe intimatul pârât să-i plătească apelantei reclamante suma de 96.504.336 lei, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că anul 1998 a fost încheiat cu pierderi pentru societate, aşa cum atestă procesele verbale încheiate în urma verificării fiscale.
În această situaţie, a mai reţinut instanţa de apel, pârâtului îi revine obligaţia să participe la acoperirea acestei datorii care este anterioară retragerii sale din societate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul T.G., care a susţinut că soluţia instanţei de apel este fundamental greşită, ca urmare a interpretării greşite a raportului juridic dedus judecăţii.
A susţinut recurentul că situaţia de fapt, reţinută de expertiza care s-a efectuat la fond, este în totalitate schimbată întrucât, după întocmirea raportului de expertiză, societatea a fost scutită de majorările de întârziere pentru datoriile restante în conformitate cu OUG nr. 163/2000 .
Fără majorările calculate de reprezentanţii Direcţiei Finanţelor Publice şi Direcţiei de Muncă, situaţia financiară a societăţii, la sfârşitul anului 1998, era cea din bilanţul care a stat la baza stabilirii drepturilor cuvenite la data retragerii sale din societate.
Cu privire la suma de 10.000.000 lei, reprezentând diferenţa dintre suma achitată ca datorie la bugetul de stat şi sumele încasate de la clienţi, recurentul a susţinut că acest debit a fost stabilit fără să se aibă în vedere soldul în bancă şi soldul din casă care, adunate, depăşesc datoria achitată la stat.
A conchis recurentul că numai o expertiză contabilă ar putea să stabilească faptul că societatea a fost scutită de majorări, împrejurare care schimbă retroactiv situaţia bilanţului din 1998 la capitolul "dividende şi excedent".
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 alin. (5) şi (10) C. proc. civ.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 219 şi 220 din Legea nr. 31/1990, asociatul care s-a retras din societate are dreptul la beneficii şi suportă pierderile până în ziua retragerii sale din societate. Stabilirea acestor drepturi şi repartizarea lor se face potrivit actului constitutiv.
Asociatul retras este obligat, potrivit legii, să suporte consecinţele operaţiunilor în curs de executare la data retragerii numai că drepturile şi obligaţiile, constând în participarea la pierderi sau la câştig, nu pot fi luate în discuţie mai înainte de terminarea operaţiunilor.
Pentru operaţiunile în curs de executare, existente la data retragerii, asociatul este obligat să suporte consecinţele acestor operaţiuni. Retragerea părţii cuvenite asociatului retras sau participarea la pierderi nu se poate opera decât după terminarea operaţiunilor.
Acestea erau elementele de bază pe care asociaţii aveau obligaţia, potrivit legii, să le aibă în vedere la retragerea recurentului din societate.
Din procesul verbal, încheiat la data de 1 iunie 1998, rezultă că asociaţii au înţeles să-şi împartă mijloacele fixe şi obiectele de inventar, luând în discuţie şi valoarea mijloacelor de transport.
A fost consemnată cu acea ocazie şi existenţa în stoc, la dispoziţia societăţii, a unor materiale, conform bilanţului din 15 iunie 1998.
Expertiza efectuată la fond, ia în discuţie acest proces verbal încheiat de asociaţi şi are în vedere şi faptul că dividendele care s-au încasat au fost în limita bilanţului întocmit de T.P.
Cu toate acestea, se menţionează că, prin înregistrarea în contabilitate a majorărilor stabilite la verificarea fiscală, societatea s-a înregistrat cu pierderi şi, ca urmare, asociaţii nu aveau dreptul la dividende.
Expertiza în concluziis-a referit şi la debitele înregistrate până la data de 31 ianuarie 2000, care proveneau din perioada anterioară retragerii recurentului din societate, însă, nu putea avea în vedere apărarea privind situaţia acestor debite în urma aplicării art. 4 din OG nr. 163 din 13 octombrie 2001.
Fără o verificare de specialitate nu se poate stabili dacă scutirea societăţii de majorări a influenţat balanţa de plăţi pe 1998, astfel încât, aceasta să apară cu profit, cu consecinţa că dividendele au fost corect distribuite, conform bilanţului întocmite de T.P.
Această verificare, ce urmează să fie realizată prin completarea raportului de expertiză sau printr-o nouă expertiză, va avea în vedere şi situaţia creditelor asupra cărora au convenit asociaţii ce urmau să fie valorificate de societate cu raportare la finele anului 1998 şi la provenienţa eventualelor debite, respectiv, dacă acestea erau anterioare convenţiei dintre asociaţi privind retragerea recurentului din societate.
Faţă de cele ce preced, potrivit art. 304 alin. (9), raportat la art. 314 C. proc. civ., recursul se va admite, iar Decizia pronunţată în apel va fi casată , cauza urmând să fie rejudecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul T.G., împotriva deciziei nr. 463 din 5 iulie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 674/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 69/2003. Comercial → |
|---|
