CSJ. Decizia nr. 720/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 720Dosar nr. 7634/2003
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 octombrie 1995 reclamanta S.C. Z.T.C. SRL a chemat în judecată pârâta S.C. T.I. SRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 6.525.419,50 lei contravaloare produse cu penalizare contractuală de 2% pe zi până la achitarea integrală a debitului.
Prin sentinţa civilă nr. 5579 din 18 decembrie 1998 Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte cererea precizată obligând pârâta la plata sumei de 6.525.419,50 lei contravaloare comision şi a respins capătul de cerere privind penalităţile de întârziere ca nedovedite în lipsa clauzei penale.
Împotriva acestei sentinţe au promovat apel ambele părţi, reclamanta criticând soluţia pe aspectul neacordării penalităţilor, iar pârâta susţinând că judecarea cauzei în fond s-a făcut fără ca părţile să fi pus concluzii orale, practicaua sentinţei nereflectând dezbaterile, iar pe de altă parte arată că deşi s-a înscris în fals împotriva înscrisurilor folosite de reclamantă nu s-a luat în considerare cererea formulată, fiind încălcate dispoziţiile art. 180 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 1054 din 30 aprilie 1999 a respins ca nefondat apelul reclamantei, a admis apelul pârâtei şi pe fond a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a precizat că înscrisul prezentat în original nu întruneşte condiţiile unui contract care obligă părţile.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către reclamantă, care susţine că instanţa a apreciat greşit că între părţi nu există obligaţii contractuale.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia civilă nr. 1771 din 30 martie 2000, a admis recursul, a casat Decizia criticată şi a trimis spre rejudecare cauza instanţei de apel cu indicaţia stabilirii cu certitudine a relaţiilor dintre părţi.
Procedând la rejudecarea apelului, prin Decizia civilă nr. 1079 din 29 iunie 2001 Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI a comercială, a respins apelurile ca nefondate.
În motivarea soluţiei date s-a considerat că înscrisul depus, respectiv chitanţa, nu întruneşte condiţiile unui contract încheiat în condiţiile legii, iar cu privire la susţinerile pârâtei a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 178-183 C. proc. civ.
La data de 23 februarie 2001 reclamanta a declarat recurs în termen şi legal timbrat, criticând soluţia instanţei de apel pe aspectul neacordării penalităţilor de întârziere având în vedere că prin chitanţa ce a stat la baza pretenţiilor formulate s-a inserat clauză penală.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate cauzei, rezultă că în urma derulării unor afaceri comerciale între părţi, pârâta intimată avea un debit de 8.025.419,50 lei.
Deşi se specifică că debitul provine din contravaloarea comisionului urmare încheierii contractului nr. 015 din 5 aprilie 1995 nu se produc dovezi în acest sens, din cuprinsul chitanţei anexate reieşind faptul că aceasta reprezintă în realitate un angajament de plată.
Este adevărat că se fixează un termen de plată şi se prevede o clauză privind plata unei penalităţi, dar fiind contestată de pârâtă, reclamanta recurentă nu a fost în măsură să probeze veridicitatea clauzei penale.
Deşi în chitanţă se face vorbire de o penalitate de 20 % în cuprinsul acţiunii se face referire la procentul de 2 % precizându-se că s-a produs o eroare de dactilografiere.
Mai mult la data de 13 ianuarie 1997 se depune o precizare la acţiune privind cuantumul penalităţilor de întârziere, fără a fi însoţită de un calcul al acestora şi un timbraj corespunzător.
Faţă de cele arătate, soluţia instanţei de apel este legală şi temeinică având în vedere că înscrisul depus nu întruneşte condiţiile unui contract, având aspectul unui angajament de plată, cu o clauză penală incertă asupra procentului aplicat neputând fi luată în consideraţie faţă de dispoziţiile art. 969 C. civ.
Pe cale de consecinţă, în considerarea art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. Z.T.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 1079 din 29 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta la 7.140.000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 754/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 438/2003. Comercial → |
|---|
