CSJ. Decizia nr. 908/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 908/2003
Dosar nr. 5024/2001
Şedinţa publică din 14 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 1 august 2000, reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Peco Constanţa, a chemat în judecată pârâtele S.N.T.F.M., sucursala regională de Marfă Constanţa, S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi şi sucursala Petrotrans Ploieşti, pentru a fi obligate la plata sumei de 24.156.335 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 2550 kg benzină constatată lipsă la destinaţie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, prin cărăuşul feroviar pârât, cele două pârâte i-au livrat prin tranzit achitat o cantitate de benzină, iar la destinaţie, cazanele cu terminaţia nr. 6885 şi 3874 au ajuns cu o lipsă constată în baza unor înscrisuri şi s-a observat că sigiliul Petrobrazi era rupt şi înnodat la canea.
Pârâta, S.N.C.F.R. SA, sucursala de Marfă Constanţa, a invocat excepţia anulării cererii de chemare în judecată, deoarece aceasta nu a respectat dispoziţiile art. 112 alin. (2) şi art. 114 alin. (1) C. proc. civ.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1246, pronunţată la 24 octombrie 2000, a respins excepţia invocată de pârâta S.N.T.F.M. SA, sucursala de Marfă Constanţa, şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Constanţa, împotriva pârâtelor S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala de Marfă Constanţa, S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi, şi S.N.P. P. SA, sucursala Petrotrans, cu obligarea pârâtei 1 la plata sumei de 24.156.335 lei daune, cât şi a sumei de 2.007.506 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, atât din certificatul de constatare, cât şi din procesul-verbal de recepţie nr. 60/1999 şi 61/1999, a reieşit că reclamanta a primit la destinaţie cazanele cu terminaţia nr. 6885 şi 3874, încărcate cu benzină şi având o lipsă de 2550 kg benzină, cum cărăuşul nu a răsturnat prezumţia de culpă ce-i incumbă în calitate de transportor, conform art. 82 pct. 1 şi 5, art. 83 pct. 1 şi 3 din Regulamentul de Transport pe calea ferată, răspunderea juridică îi aparţine.
Împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R SA, sucursala de Marfă Constanţa, a declarat apel, invocând următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:
- în mod greşit instanţa de fond nu a procedat la anularea cererii de chemare în judecată pentru nerespectarea prevederilor art. 112 alin. (2) raportat la art. 113 alin. (1) C. proc. civ.;
- instanţa de fond nu a observat faptul că reclamanta nu are capacitate procesuală, întrucât, fiind o sucursală a S.N.P. P. SA Bucureşti, nu are personalitate juridică;
- instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că reclamanta nu a formulat împotriva cărăuşului reclamaţie administrativă, prevăzută de art. 87 din Regulamentul de Transport pe Căile Ferate din România.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercial, prin Decizia nr. 309 din 16 martie 2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.
Cu actul înregistrat la 17 mai 2001, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala de Marfă Constanţa, reprezentată prin S.M.F. SA, Oficiul juridic teritorial Constanţa, a declarat recurs împotriva deciziei anterior menţionată, susţinând că:
- hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 4 C. proc. civ.) S.N.P. P., sucursala Peco Constanţa, nu a anexat catalogul cu preţurile practicate în perioada încheierii contractului de transport, modul de calcul al preţului solicitat, valoarea accizelor aplicate, dovada achitării taxei de drum, aviz de expediţie, factura, ci numai o notă de debitare-creditare;
Regulamentul de transport prevede că, atunci când este angajată răspunderea cărăuşului, despăgubirea să fie calculată „după factură, după preţul curent al mărfii (art. 85.2)". Pentru a face dovada pretenţiilor sale, intimata ar trebui, aşa cum prevede şi legea, să depună factură de cumpărare a mărfii şi nu să facă un calcul aleatoriu, prin care contravaloarea unui litru de benzină din acţiune să depăşească contravaloarea unui litru de la staţiile Peco;
Instanţa şi-a motivat soluţia pe faptul că, în cauză, funcţionează prezumţia de răspundere a cărăuşului, deşi, din analiza proceselor-verbale de constatare, se poate observa faptul că această lipsă se datorează lipsei sigiliilor predătorului-expeditor, dar şi existenţa unor scurgeri din conţinut.
Această motivare, susţine recurenta, conduce la concluzia că răspunderea aparţine expeditorului, întrucât, circulând sub linie electrificată, aceste sigilii nu puteau fi rupte pe timpul transportului, ci doar la expediţie, fie printr-un fapt al expeditorului, fie prin strângerea exagerată a sigiliului sau a vagoanelor puse la dispoziţie, care nu asigură etanşeitatea perfectă.
Pentru motivele arătate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantei.
Recursul declarat de pârâta s.n.t.f.M. C.F.R. SA, sucursala de Marfă Constanţa, nu este fondat.
Analizând motivele invocate prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că nu sunt întemeiate, deoarece corect a reţinut instanţa de apel, ca, de altfel, şi instanţa de fond că recurenta-pârâtă a luat marfa în primire de la rafinăria furnizoare Petrobrazi, pârâta 2, fără obiecţiuni, confirmând, prin semnătura şi ştampila aplicată de reprezentanţii săi din staţia C.F.R. de expediţie, faptul că vagonul era corespunzător din punct de vedere tehnic pentru efectuarea transportului până la destinaţie, deci avea toate sigiliile predătorului mărfii, aplicate corespunzător şi nu prezenta scurgeri din conţinut.
Cum vagonul a ajuns la destinaţie cu raport de eveniment C.F.R., respectiv, fără sigiliul predătorului la dana centrală de încărcare a mărfii şi cu scurgeri din conţinut, corect s-a reţinut culpa cărăuşului ca fiind dovedită.
Critica recurentei-pârâte, ce vizează modul în care au fost calculate despăgubirile pentru cantitatea de benzină constatată lipsă, nu va fi examinată, fiind o critică nouă, formulată prima dată în recurs - „omisso medio".
Faţă de aceste considerente, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala Marfă Constanţa, prin S.M.F. SA, Agenţia teritorială Constanţa, împotriva deciziei nr. 309 din 16 martie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 881/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 910/2003. Comercial → |
|---|
