Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 954/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 954/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 551/64/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.954/R DOSAR NR._ /a1
Ședința publică din 01 octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte - L. F. - judecător
- C. B. - judecător
- G. C. - judecător
- L. N. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. mandatată de către reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., împotriva sentinței civile nr.872/SIND din data de 20 martie 2014, pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentei reclamante Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. și a intimatului pârât E. P..
Procedura este îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2014, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, pentru a da posibilitate părților să formuleze și să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 24 septembrie 2014, iar în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 01 octombrie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul B., în cadrul procedurii insolvenței debitoarei Asociația Fotbal Club Tractorul, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B. a solicitat antrenarea răspunderii pârâtului P. E., în calitate de administrator al debitoarei, în baza art. 138 alin. 1 lit. a, c, d și e din Legea nr. 85/2006, în sensul obligării acestuia să suporte din averea personală pasivul acestei societăți.
Judecătorul sindic, prin sentința civilă nr. 872/SIND/20.03.2014, a respins acțiunea, reținând următoarele:
Astfel cum rezultă din conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de ambele părți, respectiv din conținutul raportului asupra cauzelor care au condus la apariția stării de insolvență, - fila 74 vol. 1 - asociația și-a încetat activitatea în anul 2006, când a rămas fără baza sportivă care a fost cedată de către Consiliul Județean Clubului Forex B.. Se reține de către administratorul judiciar că starea de încetare de plăți a survenit în urma unui control efectuat de către organele fiscale la sediul reclamantei, privind activitatea desfășurată între anii 2002 – 2007, datorită interpretărilor normelor Codului Fiscal, control care a încadrat activitatea clubului în cadrul activităților economice, în contextul în care conducerea clubului a considerat activitatea acestuia ca fiind activitate non profit.
În acest context, modul diferit de interpretare a activității organizației nepatrimoniale în activități economice sau non profit a fost generat de legea fiscală survenită, care nu a făcut o distincție clară între activitatea economică și nonprofit, ceea ce a determinat formularea de contestații și sesizarea instanțelor pentru aceste aspecte, fiind generate litigii care s-au soluționat abia în anul 2010.
De asemenea, administratorul judiciar a concluzionat că nu pot fi identificate persoane din conducerea asociației care au condus activitatea cu rea credință sau care să fi determinat cauzarea stării de insolvență. În conținutul aceluiași raport, se menționează că asociația nu deținea bunuri, astfel încât s-a și formulat propunerea de intrare în procedura falimentului.
Instanța reține în acest sens și conținutul referatului din 10.03.2008 – fila 26 vol.2 dosar, din care rezultă că organele fiscale au constatat că asociația nu deține conturi bancare și nu figurează cu bunuri mobile. Ultimul bilanț contabil a fost depus la data de 20.04.2006. Se concluzionează de către organele fiscale că nu rezultă elemente prin care se poate atrage răspunderea în solidar a persoanelor fizice sau juridice ce au contribuit la declararea stării de insolvabilitate a debitoarei.
De asemenea, la dosarul cauzei se constată depusă o expertiză tehnică, specialitatea contabilitate, filele 40 -57 vol.2 dosar, întocmită de către expertul judiciar Simonca E., dispusă de către Curtea de Apel B. ca și probă în litigiul prin care a fost soluționată cererea Asociației Fotbal Club Tractorul B. de anulare a deciziei de impunere emisă de reclamanta din prezenta cauză. Concluziile expertului desemnat în cauză sunt în sensul că asociația desfășura activitate non profit.
Faptul că prin Sentința nr.90/F/5-06.2009 pronunțată de Curtea de Apel B. a fost respinsă acțiunea reclamantei și menținută Decizia de Impunere Fiscală contestată și implicit a raportului de inspecție fiscală ce a stat la baza emiterii acestei decizii, denotă că Asociația Nepatrimonială Fotbal Club Tractorul B. datorează o anumită sumă cu titlu de obligații fiscale către bugetul statului. Acesta este și motivul pentru care reclamanta, în cadrul procedurii insolvenței, a solicitat înscrierea creanței sale în Tabelul Creanțelor debitoarei, aceasta din urmă necontestând înscrierea acestei creanțe.
Însă, reclamanta deși a depus la dosarul cauzei nenumărate puncte de vedere, răspunsuri la apărările pârâtului precum și o . înscrisuri, nu a făcut în nici un mod dovada faptului că pârâtul P. E. în calitate de președinte al Asociației Nepatrimoniale Fotbal Club Tractorul B. a comis vreuna dintre faptele expres și limitativ prevăzute la art. 138 din Legea insolvenței, astfel încât, să poată fi angajată răspunderea patrimonială a acestuia pentru cauzarea vreunui prejudiciu.
Simpla enumerare a textelor de lege ce ar putea conduce la antrenarea unei răspunderi a pârâtului nu este suficientă pentru admiterea acțiunii.
Judecătorul sindic a constatat că asociația a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, astfel încât dispozițiile art.138 lit.d nu sunt incidente în cauză. În acest sens au fost evidențiate raportările contabile ale asociației, însușite de altfel și de către reclamantă.Nedepunerea bilanțurilor contabile sau depunerea acestora cu întârziere nu poate echivala cu ținerea fictivă a contabilității, cu dispariția unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea, în condițiile în care din verificările efectuate de administratorul judiciar asupra evidenței contabile a asociației nu a reieșit că aceasta ar fi fost ținută necorespunzător. Așa cum a arătat și pârâtul prin întâmpinare, pentru întârzieri în depunerea bilanțurilor contabile, asociația a fost sancționată cu amendă fiscală în timpul desfășurării inspecției fiscale, astfel încât, nu pot fi reținute dispozițiile art.138 lit. d din legea insolvenței.
De asemenea din conținutul înscrisurilor depuse rezultă că asociația nu deținea bunuri, astfel încât, susținerile reclamantei în sensul că au fost folosite bunurile sau creditele societății în folosul propriu sau al altei persoane, că a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți sau că a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia nu sunt justificate și nici dovedite cu nici un mijloc de probă administrat în cauză.
Față de toate aceste aspecte, rezultă că dispozițiile art.138 lit.a, c, d și e din Legea nr.85/2006 nu sunt incidente în cauză.
De altfel, judecătorul sindic a constatat că în contextul unei legislații instabile, care a suferit numeroase modificări, precum și în contextul lipsirii asociației de baza sportivă necesară pentru desfășurarea activității, asociația administrată de pârât a fost în imposibilitate de a-și mai desfășura activitatea în mod normal, acumulând debite la care s-au adăugat accesorii pentru care nu a mai avut surse de acoperire, astfel încât, a ajuns în incapacitate de plată, fiind cauzată astfel starea de încetare de plăți și ulterior insolvența.
Instanța a mai reținut și concluziile administratorului judiciar care în conținutul raportului asupra cauzelor care au condus la apariția stării de insolvență arată că nu poate identifica vreo persoană care să fi cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Potrivit dispozițiilor art.138 din Legea insolvenței, răspunderea patrimonială a conducătorilor persoanei juridice poate fi antrenată în situația în care aceștia au contribuit la ajungerea societății în această stare prin una din faptele expres și limitativ prevăzute la literele a- g.
Atât săvârșirea faptelor cât și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu trebuie probate, în conformitate cu dispozițiile art.1169 Cod Civil, potrivit căruia cel ce face o afirmație în fața instanței este obligat să o dovedească. Nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora din culpa pârâtului creanțele creditorilor au rămas neacoperite, întrucât acest aspect privește insolvabilitatea, iar nu insolvența, iar simpla prezumție că starea de insolvență a intervenit din culpa pârâtului nu se justifică.
În contextul invocat mai sus, pe lângă faptă și prejudiciul invocat de reclamantă prin acțiune, au rămas nedovedite celelalte condiții legale la care se referă în mod specific și cumulativ dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, referitoare la vinovăția pârâtului și la raportul de cauzalitate între pretinsele fapte săvârșite și prejudiciul produs.
În speța de față, din înscrisurile depuse rezultă cu certitudine că starea de insolvență a societății debitoare a fost cauzată de blocarea activității societății, astfel încât, nu-i poate fi imputată pârâtului cauzarea stării de insolvență a debitoarei.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului se susține că, din înscrisurile aflate la dosarul de faliment este dovedit pe deplin faptul că pârâtul este răspunzător pentru ajungerea societății în stare de insolvență, respectiv pentru modul în care aceștia au înțeles să se organizeze și să conducă activitatea societății, în dauna bugetului consolidat al statului.
Din analiza documentelor financiar-contabile ale debitoarei, respectiv din ultimul bilanț contabil de pus de debitoare la organele fiscale, la 31.12.2004 rezultă că în patrimoniul asociației debitoare figurau active circulante de 3.192.341 lei, disponibil în casă și conturi la bănci, care nu au fost identificat de către lichidatorul judiciar în vederea valorificării.
De asemenea, totalul creanțelor de încasat se ridică la 412.606 lei, pentru recuperarea cărora nu a fost întreprinsă nicio măsură concretă.
Din analiza fișei sintetice aflate la dosarul cauzei rezultă că asociația a declarat obligații de plată, a reținut contribuții de la salariați pe care nu le-a virat la bugetul statului, fapt care prezumă că debitoarea a folosit în interes personal veniturile și nu a virat cu rea credință obligațiile fiscale.
Răspunderea reprezentanților legali pentru neplata obligațiilor bugetare se stabilește în temeiul art. 27 din Codul de Procedură Fiscală și art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr.85/2006.
Asociația debitoare, prin reprezentanții săi legali au depus la dosarul cauzei doar ultima balanță contabilă, aferentă anului 2006. Analiza unei contabilități complexe, ca cea a asociației debitoare nu se putea realiza prin analiza unei simple balanțe contabile, care nu reflectă succesiunea patrimoniului societății, a acțiunilor și operațiunilor contabile desfășurate de la înființarea asociației. În lipsa actelor contabile, lichidatorul judiciar nu a putut efectua o analiză amănunțită a modului în care a fost ținută și organizată activitatea debitoarei.
Din analiza înscrisurilor existente la dosarul de faliment și din concluziile raportului final reiese faptul că administratorul debitoarei nu și-a îndeplinit obligațiile imperative stabilite de lege, aspect ce scoate în evidență faptul că acesta nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, fapte ce se încadrează în dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Se mai susține că este evidentă existența raportului de cauzalitate între acțiunile administratorilor și starea de încetare de plăți a societății debitoare, având în vedere că lipsirea societății de importante resurse financiare a reprezentat o împrejurare concretă, aducătoare de prejudicii.
Culpa, condiție de bază pentru antrenarea răspunderii civile delictuale prevăzută de art. 998-999 cod civil este, de asemenea, prezentă, fostul administrator realizând caracterul ilicit al faptelor sale, a prevăzut consecințele acestora, respectiv creșterea gradului de îndatorare al debitoarei.
Prejudiciul societății constă în aducerea acesteia în imposibilitatea de a efectua plățile, cu consecința declanșării insolvenței, datorată în principal încheierii unor contracte de credit peste capacitatea reală a societății de rambursare.
Față de cele prezentate, recurenta consideră că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile cerute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre acestea și vinovăția pârâtului.
Un alt motiv de recurs privește obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta critică, sub acest aspect, cuantumul ridicat al cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta, cheltuieli pe care le consideră nejustificat de mari, raportat la activitatea desfășurată în prezentul dosar.
Intimatul pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Cu privire la art.138 lit.a se arată că reclamanta folosește datele din bilanțul de la 31.12.2004 de unde a preluat datele. Or, ulterior acestui bilanț, debitoarea a mai depus un bilanț, din 31.12.2005, publicat chiar de reclamantă pe portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Valorile cuprinse în bilanțul din 31.12.2004 sunt exprimate în lei vechi.
Societatea nu deține în proprietate bunuri sau venituri urmăribile.
Din evidențele contabile aflate în dosarul de inspecție fiscală al creditoarei se poate constata că acel cuantum ridicat al creanțelor neîncasate de către asociația debitoarea fost încasat și utilizat pentru plata tuturor obligațiilor fiscale înregistrate la 31.12.2004, astfel că, la finele anilor 2005 și 2006 Asociația nu figura cu restanțe de plată la bugetului consolidat al statului.
Din evidențele contabile nu rezultă că administratorul P. E. a folosit creditele asociației în interes propriu ci, din contră, a creditat asociația.
Cu privire la art. 138 lit. c, se susține că documentele contabile prezentate nu conduc la concluzia că pârâtul a dispus continuarea activității în interes personal ci, din contră, prin creditarea acesteia, a încerca t să mențină asociația pe linia de plutire.
Referitor la dispozițiile art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 se susține că în concluziile raportului de inspecție fiscală nr._/27.11.2007 nu se reține nicio faptă de natura celor incriminate de legea insolvenței.
Pentru întârzieri în depunerea bilanțurilor contabile, asociația a fost sancționată cu amenda contravențională în timpul desfășurării inspecției fiscale.
Cu privire la art.138 alin. 1 lit. e din Legea nr.85/2006 intimatul consideră că nu se pot reține fapte și acte privind deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice. În opinia sa, singura mărire fictivă a pasivului debitoarei op reprezintă decizia de impunere emisă de actuala creditoare ca urmare a tratării unui venit provenit din contribuții ca venit impozabil, fapt ce a condus la calcularea obligațiilor suplimentare de plată.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs intimatul consideră că este, de asemenea, nefondat, având în vedere că, raportat la valoarea litigiului onorariul avocațial este disproporționat de mic iar la calcularea onorariului se iau în considerare o . elemente, cum ar fi: timpul, capacitatea, experiența și reputația.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, Curtea reține următoarele:
Din dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 rezultă că răspunderea patrimonială a conducătorilor societăților comerciale ajunse în stare de insolvență poate fi antrenată numai în cazul în care aceștia au contribuit la ajungerea societății în această stare prin cel puțin una din faptele enumerate expres la punctele a – g.
În temeiul art. 1168 Cod civil, reclamantul trebuie să dovedească săvârșirea de către pârât a uneia dintre faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr.85/2006 și împrejurarea că prin aceste fapte pârâtul a cauzat starea de insolvență a societății și să determine întinderea părții din pasivul societății provocată de pârât în acest mod.
Recurenta susține cauzarea de către intimatul pârât a stării de insolvență a societății prin fapte de natura celor prevăzute de art.138 alin. 1 lit. a, c, d și e.
Potrivit acestor prevederi: „În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
……..
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;”
Recurenta nu a dovedit în cu niciun mijloc de probă săvârșirea de către pârâți a faptei prevăzute de art. 138 lit. c, continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, simplul fapt al înregistrării de obligații la plată către bugetul de stat și furnizori neputând constitui o prezumție în acest sens.
Cu privire la faptele prevăzute la lit. d din același articol, din raportul de inspecție fiscală nr._/27.11.2007 întocmit de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. rezultă nereguli în conducerea contabilității debitoarei, în urma cărora s-a emis o decizie de impunere pentru obligații bugetare în cuantum de 908.448 lei.
Greșelile din contabilitate nu pot duce însă la antrenarea răspunderii conducătorilor debitorului decât în condițiile în care acestea au contribuit la . lipsa unei expertize contabile sau a altor probe care să indice impactul pe care neregulile din contabilitate l-au avut asupra patrimoniului debitoarei, raportul de cauzalitate dintre fapta pârâtului și ajungerea asociației în stare de insolvență nu este dovedită.
Ca urmare, nici art. 138 alin. 1 lit. d nu are aplicabilitate în cauză.
Referitor la celelalte două temeiuri invocate, se reține că, din ultimul bilanț contabil, încheiat la data de 31.12.2004 și depus la organele fiscale la data de 20.04.2006, rezultă că la acea dată, în evidențele societății figurau imobilizări corporale de 3._ lei vechi (astfel cum se precizează în bilanț, sumele înscrise reprezintă „mii lei”). Acestea nu au fost găsite de către lichidatorul judiciar, și nici nu s-a dovedit că au fost valorificate în interesul societății, împrejurare care dovedește fie însușirea acestor active de către fostul administrator al societății, fie a ascunderea lor, faptă ce se circumscrie dispozițiilor lit. a și e din Legea nr.85/2006.
Intimatul pârât susține că a mai depus la organele financiare un bilanț contabil și pentru anul 2005 însă nu îl depune la dosar, nu face nici dovada înregistrării ci prezintă doar o filă cu indicatori financiari, fără a putea fi identificată pagina WEB de pe care a fost imprimată. Chiar dacă s-ar lua în considerare a acești indicatori financiari, situația nu se schimbă cu nimic, întrucât datele referitoare la active sunt aproximativ aceleași cu cele din bilanț.
Legătura de cauzalitate dintre faptele pârâtului și prejudiciul produs societății, chiar dacă nu a fost reținută de către lichidatorul judiciar în raportul său, rezultă din diminuarea patrimoniului societății cu valoarea activelor, care puteau fi utilizate pentru acoperirea creanțelor.
Vinovăția pârâtului este prezumată, având în vedere obligațiile administratorului societății comerciale legate de gestionarea bunurilor și fondurilor acesteia. Raportat la aceste obligații, cădea în sarcina pârâtului să dovedească faptul că lipsurile din patrimoniul societății nu îi sunt imputabile, ceea ce nu a făcut. Apărarea acestuia legată de cuantumul sumei nu poate fi reținută, întrucât, astfel cum s-a precizat mai sus, în bilanțul contabil din anul 2004 sumele au fost exprimate în mii lei.
De asemenea, nu s-a făcut nicio probă cu privire la creditarea asociației de către pârât.
Față de cele expuse mai sus, se constată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei. Cu privire la întinderea răspunderii, din dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 rezultă că aceasta trebuie să fie egală cu prejudiciul provocat societății prin fapte prevăzute la pct. a – g din articolul mai sus menționat, nefiind obligatoriu ca acest prejudiciu să coincidă cu întreg pasivul societății. În speță, valoarea prejudiciului este egală cu cea a lipsurilor din patrimoniul societății, respectiv 319.234 RON, echivalentul a 3._ ROL .
Ca urmare, în baza art.312 alin.2, raportat la art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, urmează a se admite în parte recursul reclamantei și a se modifica hotărârea atacată, în sensul obligării pârâtului să suporte din pasivul societății debitoare suma de 319.234 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Admite în parte recursul declarat de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. nr. 872/SIND/20.03.2014 a Tribunalului B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, pe care o modifică în tot, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul E. P. și în consecință:
Obligă pe pârât să suporte din averea personală parte din pasivul debitoarei Asociația Fotbal Club Tractorul B., în valoare de 319.234 lei.
Respinge restul pretențiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. F. pentru C. B. G. C.
aflată la seminar, semnează
Președintele instanței
N. Țînț
Grefier,
L. N.
Red. G.C./09.10.2014
Tehnored. L.N./14.10.2014 / -2 ex-
Judecător sindic: S.L. E.
| ← Acţiune în anulare. Decizia nr. 853/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
