Acţiune în anulare. Decizia nr. 853/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 853/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 404/64/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.853/R DOSAR NR._
Ședința publică din 10 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte - C. B. - judecător
- G. C. - judecător
- L. F. - judecător
- L. N. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de recurentul reclamant CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ I. C.-I. – administrator judiciar al S.C. P. G. LT S.R.L., împotriva deciziei civile nr.747/R din 18 iunie 2014, pronunțate de Curtea de Apel B. – Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ /a2.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa contestatorului Cabinet Individual de Insolvență I. C.-I., și a intimatelor S.C. P. G. LT S.R.L. și S.C. F. G. GN S.R.L..
Procedura este îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 03 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, în temeiul prevederilor art.260 alin. Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 10 septembrie 2014.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1127/10.04.2014 Tribunalul B. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință a respins acțiunea având ca obiect anularea facturilor nr._/29.12.2011 și nr._/29.12.2011, prin care au fost înstrăinate bunuri ale debitoarei, anularea ordinului de compensare nr._/31.12.2011, constatarea nulității compensărilor inițiate prin ordinele de compensare nr._/31.12.2011 și nr._/31.12.2011, restabilirea situației anterioare dintre părți, cu aplicarea prevederilor art.83 alin1 din Legea nr.85/2006.
Prin decizia civilă nr.747/18 iunie 2014 Curtea de Apel B. a respins recursul declarat de reclamantul administrator judiciar C.I.I. I. C.-I. sentinței civile nr. 1127/SIND/10.04.2014 a Tribunalului B.
Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare reclamantul C.I.I. I. C.-I. administrator judiciar al debitoarei . SRL prin care a solicitat rejudecarea și admiterea acțiunii în anulare
În motivarea contestației întemeiate pe art. 318 C. se arată următoarele:
Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs care privește eroarea esențială și greșita interpretare a legii respectiv nu a motivat de ce data de 13.11.2013 e data introducerii acțiunii în anulare și de ce acțiunii i se aplică numai termenul de 1 an
Recurentul a criticat soluția instanței de fond în sensul că instanța trebuia să se raporteze și la termenul de 16 luni de la data deschiderii procedurii, deoarece calcularea termenului de 1 an nu e singurul termen stabilit de lege, acesta fiind inclus în termenul de 16 luni de la data deschiderii procedurii .
Ambele instanțe nu au motivat calificarea termenului de 1 an drept termen de prescripție și a termenului de 16 luni drept termen de decădere
Prin urmare a rămas nesoluționat motivul de recurs care privește greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv motivele pentru care administratorului judiciar nu i se aplică termenul de 16 luni de la deschidere
Nu există vreo dovadă că instanța să considere că administratorul judiciar a cunoscut la data primului raport existența vreunui motiv de anulare a unor acte frauduloase
Acțiunea în anulare intentată la 16.09.2013 se înscrie în termenul de 1 an de la data întocmirii completării raportului privind cauzele insolvenței publicată în 5339/27.03.2013, iar dacă instanța ar fi considerat că termenul a fost depășit ar fi trebuit să calculeze și să aplice termenul de decădere de 16 luni pentru motiv că administratorului judiciar nu i-au fost furnizate informațiile și documentația necesară în justificarea acțiunii în anulare
Elementele necesare pentru întocmirea acțiunii în anulare acte au fost identificate de administratorul judiciar pe parcursul soluționării dosarului_ /a1
Ulterior la 10.12.2013 administratorul judiciar a intrat în posesia unor înscrisuri din care rezultă nelegalitatea încheierii actelor frauduloase
Instanța de fond și cea de recurs nu au administrat probele solicitate de recurent, pronunțându-se numai pe excepție fără a intra în cercetarea fondului
Intimata S.C. P. G. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a susținut argumentele recurentei.
Intimata S.C. F. G. GN S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că acțiunea este prescrisă fiind înregistrată la 16.09.2013, raportul asupra cauzelor fiind publicat în B.P.I. nr._/9.08.2012 după depășirea termenului prevăzut de art. 20 al 1 lit b din Legea nr.85/2006.
Curtea constată nefondată contestația în anulare
Potrivit art. 138 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă – dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale – are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege pentru că practic s-ar ajunge la judecarea din nou a aceluiași recurs.
Greșeala trebuie să fie esențială, evidentă, în legătură cu aspecte formale ale judecății, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor
În ceea privește teza a doua a art.138 Cod procedură civilă instanța nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare sau modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză ori să analizeze un singur aspect considerat esențial astfel încât omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a recursului nu deschide calea contestației în anulare.
Din considerentele deciziei rezultă că instanța de recurs a sistematizat criticile formulate și analizându-le a motivat concluzia la care a ajuns în legătură cu obiectul litigiului.
Instanța de recurs a analizat cele două termene prevăzute de art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006, respectiv termenul de prescripție 1 an de la data de 3.07.2012 când trebuia întocmit raportul asupra cauzelor insolvenței, arătând că și față de acest termen și față de data publicării raportului asupra cauzelor în B.P.I. la 9.08.2012 acțiunea e prescrisă și termenul de decădere de 16 luni de la data deschiderii procedurii împlinit la 23.09.2013 .
În conformitate cu prevederile art.318 alin.(1) teza I Cod procedură civilă (art. 503 alin. 2 pct. 2 NCPC), reprezintă eroare materială susceptibilă să ducă la retractarea hotărârii, greșeala involuntară, de ordin formal, procedural care a influențat, de o manieră determinantă, pronunțarea soluției. Dacă însă instanța ar fi trebuit să dea aceeași soluție, deși s-a săvârșit o eroare materială, această eroare este irelevantă, astfel încât nu este incidentă dispoziția art. 318 Cod procedură civilă, care condiționează admisibilitatea contestației în anulare de faptul ca soluția instanței să fie rezultatul acelei greșeli materiale.
Data introducerii acțiunii este 16.09.2013 și nu 13.11.2013, dar această eroare materială nu schimbă soluția, termenul de 1 an de prescripție prevăzut de art. 81 din legea 85/2003 s-a împlinit la 3.07.2013 când trebuia depus raportul asupra cauzelor insolvenței, iar acțiunea depusă la 16.09.2013 depășește acest termen, chiar și în situația în care s-ar calcula de la data publicării raportului în B.P.I. la 9.08.2012, fiind irelevante data completării raportului sau data când au fost cunoscute anumite aspecte, textul art. 81 fiind clar sub acest aspect .
Termenul pentru exercitarea acțiunii în anularea actelor frauduloase este de 1 an și începe să curgă de la data expirării termenului stabilit pentru depunerea raportului privind cauzele insolvenței, acțiunea care nu va putea fi introdusă mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii insolvenței, deci nu există două termene alternative ci doar unul singur de 1 an de al data expirării termenului stabilit pentru depunerea raportului privind cauzele insolvenței, care nu poate depăși termenul de 16 luni de la data deschiderii procedurii, indiferent când a expirat termenul pentru întocmirea raportului de către administrator
Față de considerentele mai sus arătate nefiind incidente dispozițiile art.138 Cod procedură civilă Curtea va respinge contestația în anulare formulată de pârât.
Pentru aceste motive
În numele legii DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de reclamantul administrator judiciar C.I.I. I. C.-I. împotriva deciziei civ nr.747/18.06.2014 pronunțate de Curtea de Apel B. .
Irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică astăzi 10 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. B. G. C. L. F.
Grefier,
L. N.
Red. L.F./10.09.2014
Tehnored. L.N./02.10.2014/- 2 ex.-
Judecător sindic: AC.O.
Judecători recurs: C.B., G.C., L.F.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
