Acţiune în anulare. Decizia nr. 1100/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1100/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 6448/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 442/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1100/2014
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător M. H.
Judecător A. M. S. U.
Grefier M. L.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulate de recurenta reclamantă SP R. C. EXPERT SPRL, lichidator judiciar al ., împotriva încheierii de ședință din data de 31.05.2012 și a sentinței civile nr. 9583/14.11.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ., prin administrator special M. B., S. M. și S. M. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă SP R. C. EXPERT SPRL, lichidator judiciar al ., reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială nr._/2014, lipsind intimații pârâți ., prin administrator special M. B., S. M. și S. M. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosarul cauzei înscrisurile solicitate de instanță la termenul de judecată anterior, constând în relații de la Oficiul Național al Registrului Comerțului din care rezultă obiectul de activitate al societății debitoare. De asemenea, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Apărătorul recurentei reclamante SP R. C. EXPERT SPRL, lichidator judiciar al ., solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 31.05.2012 și a sentinței civile nr. 9583/14.11.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă.
Arată că concluziile raportului de expertiză au fost ignorate de instanța de fond. Precizează că partea pe care o reprezintă a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare având în vedere dispozițiile art. 79 și 80 lit. b din Legea nr. 85/2006, iar instanța de fond a avut în vedere art. 80 lit. c din aceeași lege.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Reclamantul SP R. C. EXPERT SPRL, în calitate de administrator judiciar al ., în contradictoriu cu debitorul . și pârâții S. M. și S. M. F., a formulat în temeiul art. 79 și art. 80 alin. 1 lit. b și c și alin. 2 din Legea nr. 85/2006, cerere în anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1352/14.04.2009 de Societatea civilă „Mentor” – birou notarial, având ca obiect imobilul situat în ., unitatea rezidențială nr. 6, identificată cu nr. cadastral 3151/1/9 lot 16, tarlaua 102, . din teren în suprafață de 171 mp și construcția C1 edificată pe acesta, în suprafață construită la sol de 61mp și suprafață desfășurată de 132mp și cote părți indivize aferente.
Prin încheierea de ședință din data de 31.05.2012, tribunalul a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, depuse la dosar, și proba cu expertiză contabilă, a cărei administrare s-a prorogat până după administrarea celorlalte probe. În temeiul art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, a încuviințat proba cu expertiză tehnică evaluatoare.
Prin sentința civilă nr. 9583/14.11.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea în anulare, reținându-se că împotriva debitoarei . a fost deschisă procedura simplificată de insolvență la data de 3.11.2011. Cu aproximativ doi ani înainte, debitorul, prin asociat unic M. B., a încheiat cu cei doi pârâți contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1352/14.04.2009, având ca obiect imobilul situat în ., lot 1/6, tarlaua 102, . din teren în suprafață de 171 mp și construcția C1 edificată pe acesta, în suprafață construită la sol de 61 mp și suprafață desfășurată de 132 mp, având număr cadastraI 3151/1/6, și fiind întabulat în CF nr. 9767 a Comunei Corbeanca, Județul Ilfov.
Tribunalul a constatat că solicitarea de anulare a contractului nu a fost susținută de probe.
Ca temei de drept, lichidatorul judiciar a invocat art. 80 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 85/2006, care se referă la acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii și în care prestația debitorului o depășește vădit pe cea primită, actele fiind încheiate cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori.
Cu privire la prețul tranzacției – 40.000 euro, pârâții au susținut că acest preț este unul real, în condițiile în care construcția nu era finisată iar în contractul încheiat în fața notarului public se menționează că imobilul construcție a fost predat la roșu, urmând să fie efectuate de către cumpărători, pe cheltuiala lor, lucrările de finisaje și de branșare la utilități.
Judecătorul-sindic a constatat că expertiza tehnică de evaluare a imobilului a considerat construcția finalizată în proporție de 58,76%.
Expertul tehnic a stabilit valoarea de piață a imobilului la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, 30.01.2009, ca fiind de 67.258 euro, iar valoarea de piață a imobilului la data efectuării raportului de expertiză este de 43,019 euro.
Chiar în condițiile în care există această diferență de preț determinată de mai mulți factori: imposibilitatea reconstituirii gradului de finisare a imobilului la momentul încheierii tranzacției, evoluția pieții imobiliare, instanța a considerat că nu se poate anula contractul de vânzare-cumpărare ce constituie obiectul prezentei acțiuni, din probele administrate reținându-se buna credință a părților, prezumție care nu a fost răsturnată de către reclamant.
Obiectul de activitate al societății debitoare era acela de dezvoltare imobiliară, ce implica vânzarea de imobile, astfel că vânzarea imobilului intră în categoria operațiunilor desfășurate în mod curent de către debitoare, iar prevederile art. 82 din Legea nr. 85/2006, în vigoare la momentul încheierii tranzacției, exceptează de la anulare transferurile efectuate de către debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente.
Tribunalul a avut în vedere și faptul că administratorul special a arătat că în perioada ianuarie 2009 - august 2010 a vândut mai multe imobile pe care le-a edificat în ansamblul rezidențial situat în Corbeanca, încercând ca din sumele obținute să reducă pierderile determinate de criza imobiliară.
Instanța nu a putut reține existența vreunei probe la dosar din care să rezulte că ambele părți au acționat cu intenția de a sustrage imobilul de la urmărirea creditorilor. Nu s-a dovedit că pârâta avea cunoștință despre starea financiară dificilă a vânzătorului, în condițiile în care operațiunea de vânzare-cumpărare s-a realizat cu doi ani anterior declarării stării de faliment și nici faptul că pârâții aveau cunoștință despre datoriile vânzătorului, în condițiile în care vânzarea construcțiilor edificate de către debitor intră în categoria operațiunilor desfășurate în mod curent de către societate. În perioada arătată, debitoarea a vândut mai multe construcții către terți cumpărători, actele încheiate neavând caracter sporadic, singular. Contractul a fost încheiat în fața notarului public, care avea posibilitatea de a verifica seriozitatea prețului.
Împotriva încheierii de ședință din data de 31.05.2012 și a sentinței civile nr. 9583/14.11.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a declarat recurs reclamanta SP R. C. EXPERT SPRL, lichidator judiciar al ., cauza fiind înregistrată sub nr._ (442/2014) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă.
În motivarea recursului, se arată că instanța a încălcat dreptul la apărare al părții, în expresia posibilității de probare a pretențiilor formulate.
Recurenta precizează că prin cererea introductivă a învestit instanța cu cercetarea situației create prin înstrăinarea de către debitoarea . a imobilului arătat în acțiune, Ia un preț vădit inferior valorii de piață la data vânzării, temeiul invocat fiind art. 79-80 ale Legii nr. 85/2006.
Instanța a respins, respectiv nu s-a pronunțat, asupra administrării probei cu interogatoriu, probă ce ar fi permis posibilitatea unei aprecieri a atitudinii părților și inclusiv a elementelor cunoscute de acestea la data înstrăinării, pentru ca ulterior, prin sentința recurată, instanța să obiecteze împotriva faptului că probe ținând de atitudinea subiectivă a cumpărătorului persoană fizică nu au fost administrate.
Or, elemente de natură volitivă, psihologică, apte să aducă lămuriri în privința bunei sau relei credințe a părților este indispensabil a fi lămurite, consideră recurenta, măcar pe bază de interogatoriu, deoarece niciun înscris nu poate oferi informația nemijlocită a relei credințe a părților.
În al doilea rând, recurenta consideră că instanța a nesocotit concluziile științifice ale raportului de expertiză, substituindu-le considerații empirice nemotivate și nefondate. Expertiza tehnică administrată a confirmat elementul obiectiv, situația de fapt: valoarea de înstrăinare a fost mult mai mică, atât față de valoarea de piață din momentul înstrăinării, dar și față de valoarea de piață de la data facerii expertizei, moment la care piața imobiliară este căzută dramatic.
Al treilea motiv de recurs vizează nesocotirea obiectului învestirii, ignorarea, respectiv greșita interpretare a dispozițiilor legale ce au constituit temeiul legal al învestirii instanței.
În tot cursul sentinței, instanța face referire la dispozițiile art. 80 din Legea nr. 85/2006, referitor la intenția părților contractante de a frauda creditorii. Or, instanța a ignorat cu desăvârșire faptul că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 79 din Legea nr. 85/2006, articol care nu mai instituie o asemenea condiționalitate, intenția tuturor părților, rezumându-se a menționa circumstanța producerii unei daune creditorilor.
În susținere, au fost depuse înscrisuri.
Intimații, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare.
Analizând încheierea și sentința atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, văzând și prevederile art. 3041 C.p.civ., Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele motive:
Critica adusă de recurentă încheierii din 31.05.2012 privește omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra probei cu interogatoriul pârâților (motiv de recurs ce se circumscrie art. 3041 C.p.civ.), recurenta considerând că aceasta era singura modalitate prin care putea proba atitudinea subiectivă a părților la momentul încheierii contractului, având în vedere temeiul de drept al acțiunii în anulare: art. 79 și art. 80 alin. 1 lit. b și c și alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Din cuprinsul încheierii atacate, nu reiese însă că partea a solicitat proba cu interogatoriul pârâților, cerere asupra căreia instanța să fi omis a se pronunța. Proba a fost solicitată prin acțiunea formulată, însă la termenul de încuviințare a probelor, cererea nu a fost reiterată, astfel încât în mod corect instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia, partea fiind în măsură să renunțe la administrarea unor probe prevăzute inițial în cererea de chemare în judecată.
Oricum, potrivit art. 167 alin. 1 C.p.civ., „dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii”, o probă putând fi astfel încuviințată de către instanță numai dacă aceasta o apreciază legală, verosimilă, pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei.
Instanța de fond nu a încălcat dreptul reclamantei de a-și proba acțiunea, ci și-a exercitat prerogativa legală de încuviințare doar a acelor probe utile judecății, ținând cont și de faptul că probele se apreciază liber de către judecător, ele neavând o forță probantă prestabilită de către lege, urmând a fi apreciate coroborat în etapa deliberării.
De altfel, în speță, poziția subiectivă a pârâților la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare contestat reiese din întâmpinările depuse la dosar de către părți, pentru toate aceste motive Curtea apreciind nefondată prima critică formulată de către recurentă.
Cel de-al doilea motiv de recurs, ce se circumscrie de asemenea art. 3041 C.p.civ., privește greșita înlăturare a concluziilor raportului de expertiză tehnică, care au făcut dovada deplină a discrepanței valorice dintre prețul real al imobilului și prețul convenit de pârâți.
Sub acest aspect, Curtea reține că instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză, așa cum reiese din considerentele sentinței, însă a apreciat că acțiunea în anulare nu este întemeiată din perspectiva celorlalte motive prezentate.
Astfel, în mod corect judecătorul-sindic s-a referit la incidența în cauză a art. 82 din Legea nr. 85/2006. Acesta dispune în sensul că „nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente”.
Din extrasul furnizat de ONRC nr._, rezultă că debitoarea . are în domeniul său de activitate dezvoltarea (promovarea) imobiliară (Caen 4110), imobilul în litigiu făcând parte dintr-un ansamblu de opt vile aparținând societății. Prin urmare, dezvoltarea imobiliară a făcut parte din activitatea curentă a societății iar desfășurarea normală a acesteia presupunea vânzarea imobilelor edificate, contractul de vânzare-cumpărare în cauză reprezentând tocmai un asemenea transfer patrimonial.
Pe de altă parte, în ceea ce privește nivelul prețului de vânzare al imobilului, în contractul de vânzare-cumpărare se specifică că imobilul era edificat „la roșu” și s-a predat cumpărătorilor în această stare, urmând ca ulterior aceștia să efectueze pe cheltuiala lor lucrările de finisaje, precum și branșamentele la rețelele de utilități, imobilul nefiind branșat la rețeaua de energie electrică și gaze naturale.
În raportul de expertiză efectuat în cauză în mai 2013, expertul a determinat prețul de piață al imobilului la data de 30.01.2009 prin raportare la gradul de finisare al acestuia la momentul efectuării expertizei (58,7688%), stabilind o valoare de 67.258 Euro.
Imobilul a fost vândut la prețul de 40.000 Euro, însă administratorul debitoarei a arătat că efectele crizei imobiliare se produceau deja și a recurs la vânzare la un preț mai mic pentru a reduce pierderile, aprecierile instanței de fond sub acest aspect fiind pertinente.
Prin al treilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.civ., recurenta consideră că instanța de fond a nesocotit temeiul legal al învestirii sale, ignorând dispozițiile art. 79 din Legea nr. 85/2006, care nu se mai referă la intenția părților contractante de a frauda creditorii, rezumându-se doar la condiția producerii unei daune acestora.
Contrar celor susținute de recurentă, Curtea constată că art. 79 din Legea nr. 85/2006 se referă expres la anularea actelor frauduloase, pentru admiterea unei asemenea acțiuni, trebuind a se proba cele două condiții de fond prevăzute de text, respectiv încheierea în mod fraudulos a actului și producerea daunei creditorilor, precum și intervenirea actului în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Instanța de fond nu a ignorat, nu a încălcat și nu a interpretat greșit dispozițiile legale ce au constituit temeiul acțiunii în anulare, referindu-se și analizând poziția subiectivă atât a vânzătorului cât și a cumpărătorilor și concluzionând că nu a fost dovedită reaua lor credință la încheierea contractului.
Față de cele arătate, conform articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă și articolului 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă SP R. C. EXPERT SPRL, lichidator judiciar al ., împotriva încheierii de ședință din data de 31.05.2012 și a sentinței civile nr. 9583/14.11.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ., prin administrator special M. B., S. M. și S. M. F., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. M. H. A. M. S.
U.
GREFIER
M. L.
Red. Jud.D.A.
Tehnoredactat:I.N.
2 ex.
24.07.2014
………………….
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Judecător - sindic: B. A.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 1307/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
