Pretenţii. Decizia nr. 1341/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1341/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 5040/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
Număr intern 135/2014
Decizia civilă nr. 1341/R/2014
Ședința publică de la 10 Iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIOARA B.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
JUDECĂTORMIHAELA I. B. P.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol este judecarea recursurilor formulate de reclamanta R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT BUCUREȘTI R.A. și de pârâta C. . împotriva Sentinței civile nr. 7207 din 13.12.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta R.A.T.B. – R.A. prin consilier juridic Z. M. cu delegație, aflată la fila 37, lipsă fiind recurenta C. ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin compartimentul registratură, la data de 20.05.2014, recurenta R.A.T.B. – R.A. a depus la dosar precizări, în 2 exemplare.
Curtea, analizând actele dosarului, constată că recurenta-reclamantă, prin concluziile scrise depuse la fond, a solicitat cheltuieli de judecată asupra cărora, prin motivele de recurs, susține că instanța de fond a omis să se pronunțe, în condițiile în care de fapt, dacă în dosarul de fond se află dovezile privind efectuarea procedurii de citare cu străinătatea, nu se află dovezile privind traducerea actelor de procedură, acestea fiind depuse pentru prima oară în recurs.
Recurenta R.A.T.B. – R.A., prin consilier juridic, învederează faptul că, într-adevăr, la acest moment, în faza procesuală a recursului, a depus la dosar dovada efectuării cheltuielilor privind traducerea, iar în dosarul de fond a depus doar dovezile privind efectuarea procedurii de citare cu străinătatea.
Recurenta R.A.T.B., prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, atât pe recursul formulat de recurenta-reclamantă R.A.T.B. – R.A., cât și asupra recursului formulat de către recurenta-pârâtă C. ., față de care a fost admisă excepția tardivității formulării recursului.
Recurenta R.A.T.B.-R.A., prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul obligării părții adverse la plata sumei de 13,72 lei, reprezentând penalități de întârziere, a sumei de 1.612 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu traducerea și la plata sumei de 451 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de citare a părții adverse, prin intermediul executorului francez. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată în recurs. În ceea ce privește recursul formulat de recurenta-pârâtă C. ., având în vedere că instanța a admis excepția tardivității, solicită respingerea recursului ca, tardiv formulat.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin Sentința civilă nr. 7207 din 13.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. Autonomă de Transport București – R.A., în contradictoriu cu pârâta C. ., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 503.328 lei cu titlu de despăgubire și suma de 770,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Între reclamanta RATB, în calitate de achizitor și B. în calitate de furnizor, s-a încheiat acordul cadru de furnizare nr. 47-167 din data de 18.03.2010 (vol. I, filele 7-9). Prin acest contract, B. s-a obligat să furnizeze RATB în baza unor contracte subsecvente piese de schimb pentru autobuzele Mercedes Benz Citaro O 530 Euro 3 tip BM 628.050.13, în condițiile prevăzute la anexa 1 a acordului cadru de furnizare, respectiv vase de expansiune antigel, la prețul unitar de 79 Euro fără TVA.
Prin contractul subsecvent de furnizare nr. 46 – 1991 din 25.03.2010 (vol. I, filele 11 - 20), B. s-a obligat să livreze RATB piese de schimb caroserie pentru autobuzele Mercedes Benz Citaro O 530 Euro 3 tip BM 628.050.13 conform comenzilor RATB până la concurența sumei de 17 653,85 Euro, fără TVA.
În anexa acestui contract și la art. 14.1 și 14.2 din contract s-a prevăzut că vasele de expansiune antigel se livrează în termen de maxim 5 zile lucrătoare, calculat din ziua următoare datei de primire a comenzii.
La art. 10.1 și 10.4 din contractul subsecvent de furnizare nr. 46 – 1991 din 25.03.2010 s-au prevăzut următoarele:
„În cazul executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligațiilor ce decurg din prezentul contract subsecvent furnizorul datorează penalități de 0,01% pe zi de întârziere din valoarea obligației respective.
În cazul în care nu livrează întreaga cantitate de produse conform condițiilor contractuale solicitate prin comenzi, furnizorul va plăti achizitorului daune-interese de 15 % din prețul total al contractului subsecvent, la care se vor adăuga eventuale cheltuieli de imobilizare a vehiculelor cauzate de lipsa reperelor în cauză. Valoarea cheltuielilor de imobilizare este de 1568 lei/zi/vehicul (…)”.
Prin comanda nr. 4_ din 10.09.2010, RATB a solicitat B. livrarea unui număr de 20 de vase expansiune antigel în valoare totală de 1580 Euro, fără TVA (vol. I, filele 29 - 31).
Conform susținerilor necontestate ale RATB, B. a livrat 15 din cele 20 de vase de expansiune comandate de RATB la data de 13.10.2010, iar restul de 5 vase după expirarea perioadei contractuale convenite.
Prin lămuririle scrise depuse la data de 01.11.2013 (vol. I, filele 200 - 205), RATB a indicat că 15 autobuze au fost imobilizate din cauza defecțiunilor la vasul de expansiune ce au impus necesitatea schimbării acestuia, după cum urmează: autobuzul cu nr. de inventar 4306 în perioada 06.08.2010 - 19.10.2010; autobuzul cu nr. de inventar 4209 în perioada 10.08._10; autobuzul cu nr. de inventar 4304 în perioada 30.08._10; autobuzul cu nr. de inventar 4221 în perioada 22.09._10; autobuzul cu nr. de inventar 4104 în perioada 13.09._10; autobuzul cu nr. de inventar 4414 în perioada 21.09._10; autobuzul cu nr. de inventar 4435 în perioada 27.09._10; autobuzul cu nr. de inventar 4134 în perioada 27.07._10; autobuzul cu nr. de inventar 4565 în perioada 02.09._10; autobuzul cu nr. de inventar 4326 în perioada 19.09._10; autobuzul cu nr. de inventar 4273 în perioada 15.07._10; autobuzul cu nr. de inventar 4275 în perioada 17.09._10; autobuzul cu nr. de inventar 4264 în perioada 27.08._10; autobuzul cu nr. de inventar 4156 în perioada 28.09._10; autobuzul cu nr. de inventar 4499 în perioada 28.09._10.
Prin depunerea documentelor interne denumite „repartizare zilnică echipaje (vehicule și conducători vehicule)” RATB a probat că aceste autobuze au fost imobilizate în perioadele indicate în lămuririle depuse.
B. nu a contestat că lipsa vaselor de expansiune face imposibilă folosirea autobuzelor.
Cu ocazia concilierii directe, astfel cum rezultă din procesul-verbal semnat de părțile litigante (vol. I, fila 22), B. a recunoscut că este în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract.
Instanța de fond a mai reținut că reclamanta RATB, în calitate de achizitor a solicitat obligarea pârâtei B., în calitate de furnizor, la plata de despăgubiri pentru neîndeplinirea la termenul convenit prin contract a obligației de livrare a vaselor de expansiune asumate prin contractul subsecvent de furnizare nr. 46 – 1991 din 25.03.2010, prevalându-se de clauzele penale prevăzute la art. 10.1 și 10.4.
Clauza penală este acea convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său. Prin clauza penală se realizează doar o evaluare convențională a daunelor-interese datorate creditorului pentru neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale, iar pentru aplicarea clauzei penale este necesară întrunirea condițiilor acordării de despăgubiri.
Clauzele penale stipulate la art. 10.1 și 10.4 din contractul subsecvent de furnizare nr. 46 – 1991 din 25.03.2010 au fost prevăzute pentru executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligației de livrare.
B. a susținut că prevederile art. 10.4 din contractul subsecvent de furnizare nr. 46 – 1991 din 25.03.2010 sunt incidente exclusiv în ipoteza în care nu este livrată întreaga cantitate de produse comandată de RATB, nu și în ipoteza în care livrarea este realizată cu întârziere.
Aceste susțineri ale pârâtei au fost înlăturate de instanța de fond. În cuprinsul clauzei prevăzute la art. 10.4 s-a indicat că aceasta este incidentă în cazul în care „nu livrează întreaga cantitate de produse conform condițiilor contractuale solicitate prin comenzi”, iar printre aceste condiții contractuale se regăsește și termenul de livrare. Pe de altă parte, imobilizarea vehiculelor din parcul RATB reprezintă un prejudiciu care prin natura sa există și în situația în care o parte din produsele comandate sunt livrate cu întârziere, în perioada de timp cuprinsă între momentul în care respectivele piese trebuiau livrate și cel în care livrarea s-a realizat.
B. a invocat prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 13.09.2013 (vol. I, filele 184 - 185) și nulitatea absolută a clauzei penale stipulate la art. 10.4 din contractul subsecvent de furnizare nr. 46 – 1991 din 25.03.2010, deoarece ar fi contrară bunelor moravuri și ordinii publice, respectiv întrucât ar fi abuzivă.
Susținerile reclamantei referitoare la caracterul abuziv al clauzei au fost înlăturate. Raportat la dispozițiile art. 2 alin.1 din Legea nr. 193/2000, numai un consumator, definit ca o persoană fizică sau ca grup de persoane fizice constituite în asociații, poate denunța o clauză inserată într-un contract încheiat cu un profesionist ca fiind abuzivă. Reclamanta, fiind organizată ca o societate comercială pe acțiuni simplificate, nu beneficiază de aplicarea prevederilor Legii nr. 193/2000. Clauza pe care se întemeiază pretențiile reclamantei nu este nici contrară bunelor moravuri și ordinii publice. Aceasta constituie produsul manifestării libere de voință a părților care au convenit anticipat cuantumul prejudiciului suferit de reclamantă prin imposibilitatea de a folosi vehiculele sale timp de o zi din cauza lipsei piesei comandate. Întinderea acestui prejudiciu nu are nicio legătură cu prețul piesei comandate, cum fără temei susține B. în notele scrise, ci este relaționată cu natura și amploarea activității desfășurate de RATB cu ajutorul respectivului vehicul.
În conformitate cu prevederile art. 1169 și 1073 C.civ., pentru a obține obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate prin contract este necesar ca RATB să probeze cu mijloacele de probă prevăzute de art. 46 C.. civile contractuale, respectiv să probeze, pe lângă existența contractului, fapta cauzatoare de prejudicii, prejudiciul produs, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, culpa fiind prezumată relativ.
Prin depunerea înscrisurilor interne denumite „repartizare zilnică echipaje (vehicule și conducători vehicule)” RATB a făcut proba prejudiciului suferit constând în imposibilitatea de a obține beneficii din exploatarea vehiculelor de transport. Prin aceste înscrisuri, reclamanta a probat că 15 din autobuzele ce alcătuiesc parcul său, identificate în lămuririle scrise depuse la data de 01.11.2013 cu ajutorul numerelor de inventar, au fost imobilizate pentru diferite perioade de timp din cauza lipsei vaselor de expansiune. Valoarea acestui prejudiciu a fost stabilită conform art. 10.4 din contractul subsecvent de furnizare nr. 46 – 1991 din 25.03.2010, la 1568 lei/zi/vehicul.
B. nu a contestat livrarea cu întârziere, respectiv la data de 13.10.2010, în loc de 17.09.2010, a celor 15 vase de expansiune și nici nu a invocat incidența vreunei cauze de exonerare de răspundere. Totodată, nu a contestat legătura de cauzalitate dintre fapta imputată și prejudiciul a cărui reparare a solicitat-o RATB, respectiv nu a contestat că în lipsa vasului de expansiune un autobuz nu poate să circule.
Contrar celor susținute de B. prin întâmpinare, pentru angajarea răspunderii sale contractuale, nu este necesar ca RATB să probeze că autovehiculele au fost imobilizate din culpa exclusivă a pârâtei. Câtă vreme lipsa vaselor de expansiune a constituit o cauză adecvată pentru producerea prejudiciului a cărui reparare o solicită RATB, i se poate imputa B., în calitate de autor al acestei cauze, repararea prejudiciului. Revine B. sarcina de a proba existența unei cauze concurente care să fi contribuit la apariția rezultatului păgubitor pentru reclamantă. În mod firesc, i se poate imputa B. numai prejudiciul produs de la data expirării termenului de livrare a vaselor de expansiune (17.09.2010) până la momentul punerii acestor piese de schimb la dispoziția RATB (13.10.2010).
Cu privire la acest prejudiciu constând în imposibilitatea de a obține beneficii din exploatarea celor 15 autovehicule în perioada în care acestea au fost imobilizate, sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale pentru fapta de a livra piesele de schimb (respectiv vasele de expansiune) peste termenul prevăzut în contract.
În schimb, în legătură cu penalitățile de întârziere solicitate conform clauzei prevăzute la art. 10.1 din contractul subsecvent de furnizare nr. 46 – 1991 din 25.03.2010, instanța de fond a reținut că RATB nu a indicat în cererea de chemare în judecată că fapta imputată pârâtei B., respectiv neîndeplinirea la scadența convenită a obligației de livrare, i-ar fi cauzat vreun prejudiciu distinct față de cel expres indicat la clauza de la art. 10.4. Cu atât mai mult, nu a indicat nici în ce anume ar consta prejudiciul suferit. Văzând că RATB nu a susținut că fapta B., de livrare cu întârziere a celor 15 vase de expansiune i-ar fi cauzat și un alt prejudiciu distinct de cel avut în vedere în cuprinsul clauzei prevăzute la art. 10.4 și cu atât mai mult nici nu a indicat în ce constă acest prejudiciu și nici nu a probat existența acestuia, instanța a apreciat că una din condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv cea a existenței prejudiciului a cărui reparare se urmărește, nu este întrunită în ceea ce privește clauza penală menționată la art. 10.1.
Ca urmare, cererea reclamantei a fost admisă numai în parte.
În baza art. 274 C.pr.civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 770,33 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate de reclamantă pentru soluționarea părții din cererea de chemare în judecată ce a fost admisă.
II. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta.
1. Prin recursul său, reclamanta R. Autonomă de Transport București – R.A., a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii în întregime și obligării pârâtei și la plata sumei de 13,72 lei, reprezentând penalități de întârziere, a sumei de 1.612 lei cheltuieli de traducere și a sumei de 100 Euro cheltuieli pentru efectuarea procedurii de citare a pârâtei în Franța.
În motivarea recursului, reclamanta a criticat respingerea pretențiilor întemeiate pe clauza de la art. 10.1 din contractul subsecvent nr. 46-1991/2010 (penalități de întârziere de 13,72 lei), arătând că existența prejudiciului a fost recunoscută de pârâtă în cuprinsul întâmpinării. De altfel, instanța de fond a reținut îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale pentru livrarea cu întârziere a pieselor de schimb. Potrivit contractului, daunele moratorii includ penalitățile de 0,01% pe fiecare zi de întârziere.
Referitor la cheltuielile de judecată, reclamanta a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la suma de 1.612 lei reprezentând c/v traducere în limba franceză a cererii de chemare în judecată și actelor anexate, precum și cu privire la suma de 100 Euro reprezentând c/v procedură de citare a pârâtei în Franța prin intermediul executorului francez.
2. Prin recursul său, formulat la data de 21.01.2014, pârâta C. . a solicitat în principal, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare întrucât instanța de fond a respins în mod greșit proba cu expertiză, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
III. Ambele părți au formulat întâmpinare la recursul părții adverse.
1. Reclamanta R. Autonomă de Transport București – R.A. a invocat excepția tardivității recursului pârâtei, raportat la prevederile speciale ale art. 28716 alin.1 din OUG nr. 34/2006, conform cărora termenul de recurs este de 5 zile de la comunicare.
2. Pârâta C. . a solicitat respingerea recursului reclamantei ca neîntemeiat, cu motivarea că admiterea în parte a cheltuielilor de judecată a fost determinată de admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.
IV. Argumentele și soluțiile instanței de recurs
1. Cu privire la excepția tardivității recursului pârâtei C. .:
Prin Încheierea de la 13.05.2014, a fost admisă excepția tardivității formulării recursului pârâtei.
În completarea motivelor expuse în cuprinsul încheierii menționate, Curtea reține următoarele:
Potrivit normei tranzitorii prevăzute la art. III din OUG nr. 77/2012, procesele și cererile în materie de achiziții publice, aflate în curs de soluționare în fața instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, continuă să se judece în condițiile și cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost începute.
Prin urmare, pentru a stabili normele de procedură aplicabile cu privire la termenul de recurs, trebuie avută în vedere formularea textelor legale în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată – 21.02.2012.
Astfel, potrivit art. 286 alin.1 din OUG nr. 34/2006, în forma în vigoare la data de mai sus, procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
Norma legală care a dat în competența instanței comerciale soluționarea litigiilor privind executarea contractelor de achiziție publică era situată în Secțiunea a 9-a din Cap. 9, denumită „Soluționarea litigiilor în instanță”.
În cadrul aceleiași secțiuni, la art. 28716 alin.1, se prevedea că „hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de secția comercială a curții de apel”.
Prin urmare, este evident că dispozițiile art. 28716 din OUG nr. 34/2006, în forma în vigoare la 21.02.2012, sunt pe deplin aplicabile proceselor privind executarea contractelor de achiziție publică. Atribuirea în competența secțiilor comerciale/civile a acestor litigii și calificarea legală a contractului de achiziție publică drept unul comercial/civil se opune interpretării recurentei-pârâte conform căreia ar fi aplicabile normele de procedură de drept comun în materia contenciosului administrativ din Legea nr. 554/2004.
Argumentele recurentei-pârâte deduse din interpretarea art. 2881 din OUG nr. 34/2006 sunt lipsite de relevanță, întrucât acest articol a fost introdus abia prin Legea nr. 193/2013, nefiind aplicabil în cauză.
În speță, sentința atacată a fost comunicată pârâtei la data de 06.01.2014 (fila 177 vol.II dosar fond).
Ca urmare, termenul de recurs de 5 zile libere se împlinea la data de 13.01.2014.
Recursul a fost formulat însă la data de 21.01.2014, conform ștampilei poștale aflate pe plicul de la fila 23 dosar recurs.
În consecință, constatând că recursul a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege, având în vedere și dispozițiile art. 101 alin.1, 103 alin.1 și 104 C.pr.civ. 1865, Curtea va respinge recursul pârâtei ca tardiv formulat, în temeiul art. 312 C.pr.civ. 1865.
2. Cu privire la recursul reclamantei R.A.T.B. – R.A., Curtea reține următoarele:
2.1. În mod greșit au fost respinse pretențiile în sumă 13,72 lei, reprezentând penalități de întârziere întemeiate pe clauza de la art. 10.1 din contractul subsecvent nr. 46-1991/2010.
S-a reținut în cauză executarea cu întârziere de către pârâtă a obligației contractuale de livrare a pieselor de schimb, precum și îndeplinirea tuturor condițiilor răspunderii civile contractuale pentru aplicarea clauzei penale de la art. 10.4, constând în valoarea cheltuielilor de imobilizare a autobuzelor, cu titlu de beneficiu nerealizat („lucrum cessans”). Prejudiciul a fost stabilit de instanța de fond ca fiind imposibilitatea de a obține beneficii din exploatarea vehiculelor de transport.
Același prejudiciu este suficient și pentru aplicarea clauzei de la art. 10.1 privind penalitățile de 0,01% pe zi de întârziere, nefiind necesar ca reclamanta să dovedească alt prejudiciu distinct. Aceasta deoarece părțile au evaluat anticipat prejudiciul suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor furnizorului, atât prin clauza penală de la art. 10.1, cât și prin cea de la art. 10.4, despăgubirile putând fi cumulate. Cuantificarea pe cale convențională a prejudiciului cuprinde deci, atât penalitățile în cotă procentuală, cât și cheltuielile de imobilizare, această înțelegere a părților nefiind prohibită de lege.
În plus, pârâta nu a contestat pretențiile constând în penalitățile de 0,01% pe zi de întârziere cu ocazia concilierii din 05.05.2011, pentru ca ulterior, la întâlnirea din 25.07.2012, să își exprime acordul de a achita această sumă (filele 22 și 40 vol.I dosar fond).
Ca urmare, în temeiul art. 969, 1066 și 1082 C.civ. 1864, pârâta este ținută la plata daunelor moratorii de 13,72 lei.
2.2. Prin înscrisurile depuse în recurs, conform art. 305 C.pr.civ. 1865, reclamanta a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată necesare procesului, ce nu au fost avute în vedere de prima instanță.
Astfel, factura fiscală . nr. 0373/28.11.2012 și ordinul de plată emis la 10.12.2012 (filele 7-8 dosar recurs), probează plata sumei de 1.612 lei, reprezentând traducere în limba franceză a cererii de chemare în judecată și actelor anexate.
Prin dispozițiile de plată externă emise la 24.09.2012 și 29.11.2012 (filele 9-10 dosar recurs), se face dovada plății sumei de 100 Euro, reprezentând cheltuieli cu procedura de citare a pârâtei în Franța. Potrivit precizărilor depuse de recurenta-reclamantă la data de 20.05.2014, echivalentul în lei al sumei de 100 Euro, conform cursului de la data fiecărei plăți, este de 451 lei.
Ca urmare, în temeiul art. 274 alin.1 C.pr.civ. 1865, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei și suma de 2063 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la prima instanță.
În temeiul art. 312 alin.1-3 și art. 3041 C.pr.civ. 1865, art. 28716 din OUG nr. 34/2006, Curtea va admite recursul reclamantei, va modifica în parte sentința atacată, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C. . împotriva Sentinței civile nr. 7207/13.12.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, ca tardiv formulat.
Admite recursul declarat de reclamanta R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT BUCUREȘTI - R.A. împotriva Sentinței civile nr. 7207/13.12.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința recurată și pe fond, obligă pârâta către reclamantă și la plata sumei de 13,72 lei cu titlu de penalizări de întârziere, cât și a sumei de 2063 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Jud. Dr. M. B. G. B. F. M. I. B. P.
GREFIER,
F. D.
Red. jud.G.B.F. / 2 ex.
Tribunalul București Secția a VI-a Civilă
Judecător tribunal – C. F.-Ș.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 718/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 50/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
