Obligatia de a face. Sentința nr. 7240/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7240/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 15047/3/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.870
Ședința publică de 23 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE D. V.
JUDECĂTOR D. M.
GREFIER A. G. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelanții M. R. și S.C. B. C. ARENA S.R.L. împotriva Sentinței civile nr.7240 din 16 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București –Secția a VI a Civilă, în dosarul nr._ .
Dezbaterile în apel au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 3 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea succesiv la data de 10 octombrie 2014, 17 octombrie 2014 și apoi pentru astăzi 23 octombrie 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Constată că prin sentința nr.7240 din 16.12.2013 a Tribunalului București, secția a VI-a a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de M. R. și obligată pârâta . SRL la plata către reclamant a sumei de 300.000 lei, reprezentând câștigul maxim aferent celor 23 de bilete din 03.12.2011, precum și la plata dobânzii legale de la data de 18.12.2011 și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată în sumă de 8.476,08 lei.
Pentru a decide astfel tribunalul a constatat că la 12.04.2013 M. R. a solicitat obligarea pârâtei . SRL la plata sumei de 3.849.686,76 lei (sumă ce include și impozitul pe profit de 25% datorat statului), reprezentând valoarea totală a 23 bilete câștigătoare, precum și la plata dobânzii legale aferente, de la 18.12.2011 până la data achitării integrale, cu cheltuieli de judecată; sub motiv că la 03.12.2011 a jucat la agenția societății pârâte un număr total de 24 bilete alegând 18 meciuri pe fiecare bilet, care au fost declarate câștigătoare la data de 04.12.2012, valoarea totală fiind de 4.049.686,76 lei, după cum urmează:
- 10 pariuri în sistem cu solicitarea de a câștiga cu 17 meciuri din cele 18;
- 4 pariuri în sistem cu 16 din 18 meciuri, rezultând 153 de variante deci 153 de pariuri unitare diferite pentru un bilet;
- și 10 pariuri multiplu, cu posibilitatea de a câștiga toate cele 18 meciuri aferente unui bilet; din sumele câștigate pârâta a achitat un singur bilet de 200.000 lei, refuzând plata celorlalte bilete, invocând regulamentul de joc al acesteia prin raportare la OUG nr.77/2009 care interzice pariurile identice; că în realitate nu există identitate între cele 24 de tichete/bilete de pariuri, aceasta rezultând și din împrejurarea suplimentară a încasării contravalorii biletelor, precum și din faptul validării acestora; că în baza art.5 lit.c, e și g din regulamentul de joc pârâta a acceptat și înregistrat biletele, nu a limitat pariurile, încasând și 5% din miză, un alt argument în acest sens fiind și faptul că pârâta a modificat regulamentul de joc la data de 28.12.2011; că nu există restricții privind câștigul maxim de pe mai multe bilete, diferite sau identice, specificația „un singur pariu” referindu-se la pariul single, iar specificația „sau pentru un bilet” rezultă din faptul că pot fi mai multe pariuri pe un bilet (pariu combinat); și că pârâta refuză acordarea bonusului, conform art.3 din regulamentul de joc.
Tribunalul a mai constatat că la 31.05.2013 pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii susținând că în speță este vorba de unul și același pariu, efectuat de 24 de ori, unicitatea pariului rezultând din faptul că cele 24 de bilete conțineau un număr finit și absolut identic de selecții/evenimente sportive, selecțiile fiind identice, iar rezultatele pronosticate identice; că potrivit art.5 lit.f din regulamentul de joc și-a rezervat dreptul de refuz al pariurilor identice, iar conform art. 5 lit. c suma maximă pentru un singur pariu sau pentru un singur bilet este de 200.000 lei; că pe cale de excepție invocă nulitatea absolută a contractului de pariu pentru lipsa cauzei licite, iar în subsidiar nulitatea relativă a pariului pentru lipsa cauzei licite, având în vedere că reclamantul a înregistrat un număr de 24 bilete identice în condițiile în care acest fapt era prohibit prin regulamentul de joc, act consacrat și prevăzut de legile speciale ce reglementează domeniul de activitate al pârâtei; că reclamantul a încălcat flagrant dispozițiile regulamentului și a art.7-8 și art.10 alin.1 lit.b pct.ii din OUG nr.77/2009; că în subsidiar invocă, pentru aceleași motive, nulitatea relativă a contractului de joc; și că potrivit art.2265 alin.2 N. C. Civ. dacă suma pariului este excesivă instanța poate să respingă acțiunea sau să reducă suma.
Analizând litigiul tribunalul a constatat că la 03.12.2011 M. R. a plasat 24 de bilete la agenția de pariuri a societății pârâte B. C. Arena SRL ce se încadrează în 3 categorii:
I. P. bilete (_,_,_,_) pentru tipul de pariu cast 16/18 cu 153 de combinații, cu miza per cominație de 0,09 lei și miza totală de 14,29 lei, pentru 18 meciuri sportive câștigul maxim aferent înscris ca atare pe fiecare dintre aceste 4 bilete fiind de 95.314 lei, la care se adaugă și arena bonus în sumă de 52.422,82 lei, total 147.737,04 lei;
II. zece bilete (_,_,_,_,_,_,_,_,_,_) pentru tipul de pariu cast 17 din 18 cu 18 combinații, cu miza per combinație de 0,46 lei și miza totală de 8,19 lei,, pentru 18 meciuri sportive, câștigul maxim aferent înscris ca atare pe fiecare dintre aceste 10 bilete fiind de 94.112,17 lei, la care se adaugă și arena bonus în sumă de 51.761,69 lei, în total 145.873,86 lei;
III. zece bilete (_,_,_,_,_,_,_,_,_,_) pentru tipul de pariu cast Accumulator, cu 1 combinație, cu miza per combinație de 6.67 lei și miza totală de 6.67 lei, pentru 18 meciuri sportive, câștigul maxim aferent înscris ca atare pentru fiecare dintre aceste 10 bilete fiind de 200.000 lei, inclusiv arena bonus.
Tribunalul a constatat că evenimentele sportive pe care a pariat reclamantul și rezultatele indicate sunt aceleași; și că reclamantul a indicat pentru toate cele 18 partide sportive menționate în cele 24 de bilete rezultatele câștigătoare.
Totodată, tribunalul a reținut că pârâta a achitat reclamantului câștigul aferent unui singur bilet, respectiv câștigul aferent biletului_ din cea de a treia categorie reținută mai sus, plătind suma de 153.391,75 lei, după deducerea cu titlu de taxe a sumei de 50.930,59 lei.
Cu privire la regulile aplicabile tribunalul a reținut că potrivit art.5 lit.c din Regulamentul aplicabil la data emiterii biletelor, 03.12.2011, la fiecare pariu acceptat organizatorul va percepe o taxă reprezentând 5% din miză (taxa de administrare), această taxă nu va fi considerată ca făcând parte din miză, dar împreună cu miza constituie taxă de participare la joc; că potrivit art.5 lit. d suma maximă pe care orice client poate câștiga la un singur pariu sau pentru un singur bilet este de 200.000 lei; iar conform art.5 lit.e organizatorul și-a rezervat dreptul de a refuza sau de a limita orice pariu pe care un client dorește să îl plaseze, menționându-se că nici un pariu nu este valabil până când clientul nu primește biletul, iar potrivit art.5 lit.f organizatorul își rezervă dreptul de a nu accepta pariuri identice.
Tribunalul a reținut că pârâta nu se poate prevala de dispozițiile art.5 lit. e ori art.5 lit.f din Regulament deoarece nu a uzat de dreptul de a refuza ori de a limita pariurile plasate de reclamant și nici de dreptul de a nu accepta pariuri identice, acest refuz trebuie să fie manifestat anterior emiterii biletului, așa cum rezultă din art.5 it.e teza a II-a, dar și din prevederea art.5 lit.c din Regulament; din ultimele două prevederi rezultând că pariul este valabil din moment ce clientul a primit biletul și organizatorul a perceput o taxă de participare de 5% din miză, așa cum s-a întâmplat în cauză, această taxă conferind participantului cumpărător al biletului dreptul de a participa la joc așa cum rezultă și din art.4 alin.1 din OUG nr.77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc.
Tribunalul a concluzionat, cu privire la participarea la joc a reclamantului, că prin plasarea celor 24 de bilete reclamantul este parte în contractele de pariu cu societatea pârâtă, contracte valabile și nu lovite de nulitate absolută sau relativă, cum susține pârâta prin întâmpinare; că plasarea celor 24 de bilete de pariu nu constituie o încălcare a art.7-8 și art.10 alin.1 lit. b din OUG nr.77/2009, având în vedere chiar conținutul acestor norme și deci contractele nu sunt atinse de viciul cauzei ilicite ori a fraude la lege, conduita reclamantului nefiind contrară dispozițiilor OUG nr.77/2009; că în concluzie, plasarea mai multor bilete de pariu cu același conținut nu este interzisă expres prin regulament ci dimpotrivă aceasta lasă la latitudinea organizatorului exercitarea dreptului de a refuza limita pariurilor identice sau nu, după cum sa prevăzut în mod neechivoc prin art.5 lit.e și f din Regulament.
Cu privire la puterea instanței de a limita sau de a respinge pretențiile rezultate dintr-un joc de noroc, tribunalul a reținut că textul art.2.265 alin.2 nu este aplicabil în cauză deoarece el se referă doar la pariurile în competițiile sportive la care persoanele ce pariază participă ele însele la jocul sportiv; iar art.2266 C. civ. nu cuprinde vreo normă de trimitere la aceste dispoziții ce dau instanței posibilitatea de a respinge acțiunea sau de a reduce suma solicitată din pariurile în cazul jocurilor și pariurilor autorizate.
Tribunalul a reținut că pârâta este responsabilă contractual ea fiind ținută să plătească suma câștigată de reclamant în condițiile dispozițiilor Regulamentului.
Cu privire la suma datorată Tribunalul a constat că potrivit art.5 lit.d din Regulament suma maximă pe care orice client o poate câștiga de la un singur pariu sau pentru un singur bilet este de 200.000 lei, fiind irelevant deci numărul biletelor plasate, că deci acceptarea de organizator a mai multor bilete ce conține același pariu, pariul fiind unic câștigul cumulat înscris pe respectivele bilete este limitat la suma de 200.000 lei stabilită prin art.5 lit.d din Regulament.
În speță, reține tribunalul, câștigul cumulat de pe cele 24 de bilete depășește suma arătată în fiecare dintre cele trei categorii de bilete; că reclamantul a jucat de fapt trei pariuri căci în fiecare dintre acestea miza, numărul de combinații și numărul de predicții sunt diferite însă în cadrul fiecăreia dintre categorii pariul este unic, fiind vorba de un singur pariu plasat de mai multe ori astfel că reclamantul are dreptul la câștigul cumulat al acestora până la limita de 200.000 lei.
Tribunalul reține că nu are relevanță distincțiile dintre pariul single (care implică indicarea rezultatului unui singur eveniment – art.1 lit.b teza I din Regulament), pariul multiplu (care implică efectuarea de pariuri diferite într-o singură tranzacție – art.1 lit.f pct.i din Regulament) și pariul în sistem (care reprezintă o colecție de pariuri unitare care au unele componente comune – art.1 lit.f pct. i din Regulament), o astfel de clasificare nu prezintă importanță din punct de vedere al aplicării și interpretării dispozițiilor art.5 lit.d din Regulament, care se referă la câștigul „de la un singur pariu”.
În concluzie, tribunalul a reținut că potrivit art.5 lit.d din Regulament, pentru toate cele 4 bilete corespunzătore pariului tip cast 16/18, cu 153 de combinații, cu miza per combinație de 0,09 lei și miza totală de 14,29 lei, câștigul maxim aferent este de 200.000 lei; pentru toate cele 10 bilete pentru tipul de pariu cast 17/18, cu 18 combinații, cu miza per combinație de 0,46 lei și miza totală de 8,19 lei, pentru 18 meciuri sportive,, câștigul maximi aferent este de 200.000 lei; pentru toate cele 10 bilete pentru tipul de pariu cast Accumulator, cu 1 combinație cu miza per combinație de 6.67 lei și miza totală de 6.67 lei, câștigul maxim aferent este de 200.000 lei, în total 600.000 lei.
Tribunalul a observat că pentru cel din urmă pariu pârâta a achitat reclamantului câștigul aferent, plafonat la 200.000 lei, din care s-a reținut impozitul, partea încasând 153.391,75 lei, rezultând astfel că pârâta mai datorează suma de 400.000 lei, ca echivalent al câștigului maxim aferent celor 23 de bilete ce fac obiectul pretențiilor reclamantului, sumă din care trebuie dedus impozitul de 25% din câștig, potrivit art.77 alin.2 din Codul fiscal, ce se reține la sursă, astfel că pretențiile reclamantului sunt justificate pentru 300.000 lei.
În plus, tribunalul a decis că reclamantul are dreptul la daune moratorii de la scadență până la momentul plății, cuantumul acestora fiind stabilit în funcție de dobânda legală, stabilită potrivit art.1 alin.3 și art.3 alin.22 din OG nr.13/2011.
I. La 06.03.2012 . SRL a declarat apel, criticând soluția ca nelegală și netemeinică.
1. Greșit prima instanță a înlăturat aspectele juridice ce vizau nulitatea contractelor de pariu încheiate.
Se susține că achiziționarea celor 24 de bilete este atinsă de o cauză ilicită și imorală deoarece reclamantul a urmărit să denatureze riscul maxim asumat de organizator la suma de 200.000 lei pentru câștigul provenit de la un singur pariu sau pentru un bilet.
Se arată că reclamantul a pariat pe un număr de 18 evenimente sportive indicând rezultatele acestora și prin urmare acesta este pariul său, fiind irelevant faptul că pariul a fost efectuat prin intermediul celor 24 de bilete de pariuri, pariul reclamantului rămâne un singur pariu; că deci scopul urmărit de reclamant a fost acela de a încerca să câștige prin încălcarea deliberată a regulilor de joc și să înlăture aplicare dispozițiilor regulamentului și pe cele legale cauza contractului fiind deci ilicită și imorală și prin urmare este nul absolut.
Apelanta acceptă teza tribunalului că plasarea mai multor bilete de pariu cu același conținut nu este interzisă expres prin Regulament ci dimpotrivă este lăsată la latitudine a organizatorului, acesta având dreptul de a refuza/limita pariurile identice sau nu dar că un astfel de comportament este sancționabil cu limitarea câștigului provenit din cele 24 de bilete la plata unui singur bilet al cărui câștig este limitat la 200.000 lei .
2. Greșit prima instanță a apreciat că a fost încheiat nu un pariu ci trei pariuri.
Se susține că în realitate este vorba de un singur pariu repetat de 24 de ori, unicitatea pariului rezidă în faptul că aceste bilete conțineau un număr identic și finit de selecții/evenimente sportive 18 la număr, și că rezultatele, cotele, pronosticate de reclamant pentru toate aceste 18 evenimente sportive/selecții au fost identice; că identitatea pariurilor, unicitatea lor, este dată de numărul de evenimente sportive pe care s-a pariat, 18 la număr, de tipul evenimentelor sportive, în speță fiind aceleași evenimente sportive și aceleași predicții oferite acestor evenimente, în toate cazurile.
Se mai arată că tribunalul a greșit când a stabilit că cele 24 de bilete fac parte din 3 categorii distincția dintre ele fiind făcută după criteriul: miza, numărul de combinații și numărul de predicții; că miza este doar suma de bani percepută de la participant în schimbul dreptului de participare; numărul de combinații este un aspect al matematicii; nici numărul de predicții nu reprezintă un element de identificare al pariurilor.
De asemenea, apelanta susține că art.10 lit.b din OUG nr.77/2009 definește pariul ca fiind jocul de noroc în care participantul trebuie să indice rezultatele unor evenimente ce urmează să aibă loc și că deci greșit tribunalul s-a cantonat în alte noțiuni pentru a identifica pariurile cum ar fi miza, numărul de combinații.
3. Greșit tribunalul a reținut că intimatul reclamant are dreptul nu la câștigul aferent unui singur pariu, indiferent de numărul biletelor de pariu ce conținea același pariu, ci la câștigul cumulat al tuturor acestor bilete de pariuri identice iar acest câștig cumulat va fi plafonat la suma de 200.000 lei.
Se susține că presupunând că cele 24 de bilete de pariuri nu sunt identice ci ar constitui practic trei pariuri unice, atunci în discuție ar rămâne doar suma de 145.874,28 lei pentru 10 bilete de pariuri identice jucate în varianta 17/18 și suma de 147.737,04 lei pentru cele 4 bilete jucate în varianta 16/18, sume ce ar urma să se diminueze cu impozitul pe venituri din jocul de noroc.
II. La 21.02.2014 a declarat apel R. M. criticând soluția instanței ca nelegală și netemeinică.
1. Greșit tribunalul a reținut că suma maximă pe care orice client o poate câștiga de la un singur pariu sau pentru un singur bilet este de 200.000 lei fără a avea relevanță numărul de bilete plasate.
Se susține că Regulamentul de joc valabil la data plasării biletelor nu exista precizarea sau definiția noțiunii de pariu unic și că numai prin Regulamentul actual, care nu se aplică în cauză, a fost definită noțiunea de pariu unic; și că în consecință, în lipsa unei dispoziții care să definească pariul unic sentința primei instanțe este nelegală; că ulterior anunțării câștigului de reclamant . a decis schimbarea Regulamentului de joc la data de 29.12.2011, în art.5 lit. d. dispunându-se: alin.2 „organizatorul își rezervă dreptul de a achita contravaloarea câștigului generat de mai multe bilete/pariuri identice, la valoarea câștigului maxim din prezentul Regulament, indiferent de numărul de bilete, dacă valoarea însumată a acestora depășește acest câștig”, alin.3 ”câștigul maxim este cel stabilit de prezentul regulament și se aplică unui client sau grupuri de clienți care dețin aceleași bilete identice câștigătoare așa cum sunt ele definite la lit.f”; iar potrivit lit.f alin.1 „organizatorul își rezervă dreptul de a nu accepta bilete identice; iar în urma modificării se introduce noțiunea de bilet identic „bilete identice sunt biletele care conțin aceleași evenimente cu aceleași opțiuni de pariere, indiferent de valoarea mizei aleasă de client sau a cotelor stabilite de Organizator prin operațiunile respective, ora sau locul plasării”; că deci prima instanță a redus câștigul la suma de 200.000 lei pentru toate biletele jucate făcând trimitere la regulamentul valabil la data plasării 03.12.2011 însă și-a motivat soluția după regulile Regulamentului de joc modificat la 29.12.2011.
În concluzie, susține apelantul, Regulamentul de joc din 29.12.2011 exclude de la plată „biletele identice” câștigătoare, până la acea dată ele fiind supuse obligației de plată a acestora.
2. Greșit tribunalul a limitat plata maximă pentru biletele din cele trei categorii de pariuri la suma de 200.000 lei fără să observe că Regulamentul din 03.12.2011 limitează plata maximă pentru un singur bilet la suma de 200.000 lei dar nu limitează plata cumulată pentru mai multe bilete, chiar dacă acestea sunt identice.
2.1. În consecință, susține apelantul pentru toate cele 4 bilete la pariul cast 16/18 cu 153 de combinații cu miza per combinație de 0.09 lei și miza totală de 14,29 lei câștigul total pe bilet este de 147.737,04 lei și valoarea totală a câștigului pentru cele 4 bilete este de 590.948,16 lei și nu 200.000 lei cum a hotărât tribunalul fără a observa că regulamentul din 03.12.2011 limitează plata maximă pentru un singur bilet la suma de 200.000,00 lei dar nu limitează plata cumulată pentru mai multe bilete, chiar dacă acestea sunt identice.
2.2. Este la fel de greșită soluția în care s-a acordat câștigul de 200.000 lei și pentru cele 10 bilete din tipul de pariu cast 17/18 cu 18 combinații, cu miza per combinație de 0,46 lei și miza totală de 8,19 lei pentru 18 meciuri sportive.
Se arată că în realitate câștigul total pentru un bilet este 145.873,86 lei valoarea totală a câștigului pentru 10 bilete este de 1.458.738,60 lei.
2.3. Este greșită și soluția prin care s-a acordat câștigul de 200.000 lei pentru cele 10 bilete din tipul de pariu căștig acumulator, cu 1 combinație, cu miza per combinație de 6.67 lei și miza totală de 6.67 lei.
În realitate, susține apelantul, acesta are dreptul la plata sumei înscrisă pe fiecare bilet de joc.
Se mai arată că reclamantul a încasat suma de 150.150 lei și nu 153.391,75 lei cum a reținut prima instanță.
3. Greșit prima instanță a stabilit taxa de timbru de 7111 lei prin raportare la suma de 300.000 lei admisă din câștigul indicat de aceasta la suma de 400.000 lei care cuprinde 25% impozit.
3.1. Se susține că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.849.686,76 lei care include și impozitul pe profit de 25% iar taxa judiciară de timbru a fost achitată de reclamant la valoarea arătată și că dacă instanța a admis în parte cererea și a constatat că pretențiile reclamantului sunt întemeiate pentru 400.000 lei trebuia acordate cheltuieli de judecată corespunzătore acestui plafon, care ar fi în valoare de 8111 lei nu de 7111 lei.
3.2. Greșit a fost calculată suma cheltuielilor de judecată acordate în limita dobânzii recunoscute, arătând că aceasta trebuia să fie calculată după metoda indicată de reclamant și nu după regula de trei simple.
3.3. Greșit prima instanță nu a calculat dobânda legală prin raportare la suma de 400.000 lei, care cuprinde impozitul datorat de 25% având în vedere că ea însăși a calculat dobânda prin luarea în considerare a pretenției financiare care includea și procentul arătat (3.846.686,76 lei).
4. Greșit prima instanță nu a acordat dobânda legală pentru întreaga pretenție dedusă judecății.
5. Greșit nu au fost acordate cheltuielile de judecată în totalitate.
La 29.04.2014 M. R. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de pârâtă ca neîntemeiat.
1. Se arată că soluția tribunalului de respingere a cererii de anulare a contractului pentru cauză ilicită este corectă căci apelanta își invocă propria turpitudine ea fiind cea cu care reclamantul a încheiat contractul și în urma căruia a încasat taxa de participare și nu a refuzat încheierea contractului așa cum și-a rezervat dreptul prin art.5 lit.e și f. din regulament.
2. Nu poate fi reținută critica apelantei pârâte prin care susține că toate cele trei bilete reprezintă un singur pariu și că greșit tribunalul le-a încadrat în trei categorii de pariuri.
Apelantul M. R. susține că lipsa de identitate a biletelor rezultă din chiar conținutul acestora care evidențiază trei categorii: prin tipul de pariu, numărul de combinații; miza per combinație și miza totală.
Apelantul mai susține că acesta a jucat trei variante: 10 bilete pentru un pariu în sistem cu solicitarea de a câștiga cu 17/18 meciuri fapt ce a rezultat în 18 variante (pariuri unitare multiple diferite). Varianta a doua de joc a fost un pariu în sistem cu 16/18 rezultă 153 variante (pariuri unitare multiple diferite ), total 4 pariuri; ultima variantă a fost un pariu multiplu în care a plasat 10 bilete, total 10 pariuri unitare identice.
Apelantul M. R. concluzionează că el a deținut 24 de bilete care conțineau 3 variante de joc distincte în care biletele au fost multiplicate.
La 06.05.2014 . SRL a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului declarat de M. R..
Se arată că greșit apelantul M. R. susține că tribunalul s-ar fi întemeiat pe Regulamentul din 29.12.2011 și că reducerea sumei câștigului pe un pariu la suma maximă de 200.000 lei este întemeiată pe art.5 lit.d din Regulamentul în vigoare la 03.12.2011 și nu pe cel din 29.12.2011; și că sancțiunea participării la joc cu pariuri identice este prevăzută în același articol, unde se limitează câștigul la valoarea de 200.000 lei.
La 21.05.2014 M. R. a depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea apărărilor invocate de apelanta pârâtă.
Se arată că apelantul nu a criticat sentința pentru că tribunalul ar fi aplicat noul Regulament ci că în definirea noțiunii de pariu unic judecătorul s-a raportat la noul Regulament.
La 27.05.2014 a depus răspuns la întâmpinare . SRL solicitând respingerea apărărilor reclamantului apelant și să fie admis apelul pârâtei apelante.
Se arată că interzicerea din regulament a mai multor bilete de pariuri identice rezultă din art.5 lit.d unde se restrânge câștigul pentru astfel de pariuri la 200.000 lei
Apelurile nu sunt fondate.
I. Nu este fondat apelul declarat de . SRL
1. Nu este fondată prima critică.
Curtea constată că nu există nicio regulă legală imperativă care să interzică reclamantului să participe la jocul oferit de apelanta pârâtă pe considerentul că biletele ar fi identice. Textele art.7-8 și art.10 alin.1 lit.b din OUG nr.77/2009, invocate de apelantă nu conțin o astfel de interdicție.
Este adevărat că potrivit art.5 lit.f din Regulament organizatorul își rezervă dreptul de a nu accepta jocurile identice. Din modul în care este redactat textul arătat rezultă că organizatorului i se atribuie opțiunea de a nu accepta biletele identice, nu interzice ci doar anunță rezerva pe care și-o ia organizatorul. Acest text nu poate să constituie un motiv al nulității absolute sau relative al biletelor identice căci rezerva este o simplă regulă a jocului care poate cel multă să antreneze sancțiunea ineficacității unor astfel de bilete, dacă s-ar constata încălcarea regulilor jocului.
De altfel, prin Regulamentul de joc nu se pot stabili reguli morale sau ilicite. Ele stabilesc doar regulile jocului și atât, iar încălcarea lor poate să antreneze ineficacitatea unor bilete.
Legea este cea care stabilește ce este moral și licit într-un joc de noroc. În măsura în care N. C. civ. și OUG nr.77/2009 nu interzic jocurile de noroc în forma pariului organizat de apelantă și nici participarea la joc cu mai multe bilete chiar dacă acestea conțin aceleași evenimente și sunt indicate același rezultat, participarea la joc a reclamantului nu poate fi anulată.
De asemenea, Curtea observă că textul art.2266 din N. C. civ. ce abilitează judecătorul să limiteze câștigul participantului la jocul de noroc nu se poate aplica la jocurile de noroc ce au dobândit o reglementare specială ca activitate comercială. Dacă ar fi așa cum susține apelanta s-ar putea solicita reducerea câștigului la loto ori la cele din cazinouri însă o astfel de practică nu există.
2. Nu este fondată nici a doua critică.
Apelanta susține că în speță cele 24 de bilite de joc sunt identice, criteriile indicate de ea fiind: aceleași evenimente sprotive, în număr de 18; și același pronostic dat de reclamant pentru toate cele 18 evenimente în toate biletele.
Curtea observă că nu există nici-un temei de a identifica astfel toate bilitele. Așa cum va fi arătat în cadrul analizei apelului reclamantului, pârâta însăși stipulează în art.1 lit.b din partea A din Regulament ca și în art.3 din Partea B a Regulamentului care sunt pariurile speciale, reclamantul pariind pe oferta de joc „Arena Bonus” care are mai multe variante și tipuri de pariuri. Nu are importanță care au fost pronosticurile ci care este aleatoriul pe care și-l asumă părțile prin oferta de joc respectiv prin acceptarea de a juca mai multe pariuri, în funcție de diferite elemente ale aleatoriului.
În concluzie, nu există nici un temei de a considera, pe criteriul indicat de pârâtă, că toate cele 24 de bilete de joc sunt pariuri identice.
Există o anumită identitate între aceste bilete, acceptată și de pârâtă însă nu cea indicată de ea. Această identitate va fi relevată mai jos în analiza apelului reclamantului.
3. Nu este fondată nici a treia critică.
Apelanta susține că și dacă s-ar admite că există trei categorii de pariuri, instanța de fond a obligat-o greșit la plată cu suma de 200.000 lei pentru fiecare dintre cele două categorii de pariuri rămase neplătite.
Curtea observă că în temeiul art.5 lit.b din Regulament (Partea A) suma maximă pentru un pariu este de 200.000 lei. În speță pentru pariul 16/18 au fost câștigătoare toate cele patru bilete și cumulând biletele câștigătoare rezultă o sumă mult mai mare (590.948,16 lei). D. ca urmare a aplicării art.5 lit.d apelanta pârâtă a rămas să achite numai 200.000 lei, ce include și impozitul de 25%. Este la fel și în cazul pariului 17/18.
II. Nu este fondat apelul declarat de M. R..
1. Nu sunt fondate primele două critici prin care se reproșează tribunalului greșita obligare a pârâtei la plata sumei de 300.000 lei prin gruparea biletelor pe trei categorii de pariuri în loc de 24 de pariuri, susținându-se că o astfel de interpretare ar fi lipsită de temei legal.
A. Curtea observă că în fapt, pentru data de 03.12.2011 pârâta a organizat mai multe pariuri sportive de tip „pronosport”. În speță, pariurile au fost făcute cu privire la evenimentele constând în 18 jocuri sportive, indicate pe biletele de joc.
Reclamantul a pariat cu 4 bilete la pariul 16/18, denumit cast, cu miza și cota menționate pe biletele de joc (f.62-63 dos trib. vol.I); cu 10 bilete pentru pariul 17/18, denumit cast, cu miza și cota indicate pe bilete (f.64-68 dos trib. vol.I); și 10 bilete pentru pariul 18/18, denumite „Accumulator”, cu elementele indicate pe bilete (f.69-73 dos trib. vol.I).
Pârâta a considerat că toate cele 24 de bilete de joc constituie pariuri identice pe considerentul că toate pariurile sunt făcute asupra acelorași evenimente sportive și că reclamantul a indicat pe toate biletele aceleași rezultate.
Considerându-le pariuri identice pârâta a plătit reclamantului câștigul pentru unul dintre biletele „accumulator”. Potrivit acestui tip de pariu (18/18) câștigul este de 131.820 lei la care se adaugă „arena bonus” 72.501 lei.
La dosar a fost depus biletul pe care pârâta l-a considerat ca generând obligația de plată a pariului (f.74 dos. trib. Vol.I). A fost depusă și dovada achitării.
Curtea observă că acest bilet nu face parte din obiectul litigiului, reclamantul aducând în instanță doar obligația de plată a restului de 23 de bilete.
Reclamantul susține în cererea de chemare în judecată că toate cele 24 de bilete sunt pariuri distincte; că regulamentul nu interzice plata cumulată a pariurilor ci doar limitează câștigul la 200.000 lei pentru fiecare bilet/pariu; și că reclamanta putea să interzică biletele de pariu în sensul art.5 lit.f însă nu a făcut-o la data la care a încasat banii în schimbul celor 24 de bilete astfel că este datoare să achite valoarea și pentru restul de 23 de bilete.
B. Regulamentul jocurilor organizate de B. C. Arena. Acest Regulament are o parte generală (A. Reguli, termeni și condiții generale de efectuare a pariurilor) și o parte specială (B.Tipuri de pariuri sportive).
În partea generală. Textul care definește pariul și numărul pariurilor este art.1 lit.b). Potrivit acestui text:
-„Pariul este jocul în care clientul indică rezultatul unui eveniment (…). Clientul alege suma de bani, miza pe care o pariază”, sub condiția ca aceasta să corespundă cotelor afișate; miza constituie, totodată, alături de taxa de administrare, și suma pe care o plătește jucătorul ca preț al participării la joc (art.1 lit.c și art.5 lit.c din Regulament).
- „Clientul poate alege câte pariuri diferite vrea într-o singură tranzacție”;
- constituie o tranzacție, pentru care este permisă să se parieze diferit, evenimentul (le) sportiv pentru care se organizează de pârâtă jocul de noroc.
Din interpretarea textului art.1 lit.b) se mai deduce că prin „pariuri diferite” în sensul regulamentului se înțelege alegerea de client a uneia dintre mizele (sumele) care sunt indicate ca variante de joc pe care le oferă organizatorul. Textul anunță și faptul că este permis mai multe pariuri diferite rezultând că nu sunt premise pariurile identice, regulă care se coroborează cu art.5 lit.d-f.
Interdicția pariurilor identice este reluată și în partea B. „Tipuri de pariuri sportive” (f.19 dos trib. Vol.I). Potrivit art.1 din această parte: Organizatorul va da jucătorilor ocazia de a paria pe tipuri de pariuri diferite în funcție de diferitele tipuri de evenimente sportive și evenimente.
Regulamentul mai diferențiază între pariul unitar pe care îl opune celui în sistem. Distincția nu este utilă, în speță pariul este unitar și este organizat în partea specială, cum vom vedea.
Din art.1 lit.f a Regulamentului rezultă că pariul este unitar, când trebuie să fie indicate corect toate componentele pariului (în speță al evenimentelor sportive), de exemplu, 16/18 (16 din 18); acesta fiind opus pariului în sistem, o colecție de pariuri unitare, ce nu a fost aplicat în speță.
Potrivit art.3 lit.d Organizatorul „poate să precizeze numărul maxim de componente pe fiecare pariu unitar.”
Potrivit art.5 intitulat ”Limitele pariurilor/Limite de câștig și regulament de plată”: lit.c) „La fiecare pariu acceptat Organizatorul va percepe o taxă.
Lit. d) „(…) suma maximă pe care orice client o poate câștiga de la un singu pariu sau pentru un bilet este de 200.000 lei (…)”. Lit.e) „B. cafe Arena își rezervă dreptul de a refuza sau de a limita orice pariuri pe care un client dorește să îl plaseze. Nici un pariu nu este valabil pân când clientul nu primește Biletul”. Lit.f) „Organizatorul își rezervă dreptul de a nu accepta pariuri identice.”
Partea specială.
Potrivit art.3. „Pariuri speciale” din partea B.
Arena Bonus. a) „B. C. Arena poate oferi pariuri prin care un client trebuie să prognosticheze rezultatele pentru un anumit număr de evenimente (…)” ; c) B. C. Arena poate să acorde bonusuri diferite: (…) o valoare adăugată la câștiguri între 1-150.000 lei; e) Condițiile pentru a se califica pot fi: să parieze un număr de evenimente dintr-un anumit sport (…).
C. Judecata. Curtea, verificând cele 23 de bilete cu care reclamantul a pariat (f.62-74 dos trib vol.I) prin raportare la textul Regulamentului se constată că pârâta a organizat jocul specificat la art.3 din partea B „Tipuri de pariuri”. Este vorba de tipul de joc: „Arena Bonus” (f.23 dos trib vol.I). Pârâta a organizat mai multe pariuri asupra a 18 jocuri. Pariurile diferă între ele în funcție de șansa de câștig și de miza pe care se pariază. Sunt singurele elemente care le diferențiază în sensul art.1 lit.b, citat mai sus. Este evident că șansa de câștig trebuie să fie considerat un element de distincție a pariurilor chiar dacă baza pariului sunt aceleași evenimente. Cu titlu de exemplu, Una este, să mizezi pe un câștig cu o singură indicație corectă din 18, alta este în cazul unui pariu în care se mizează pe un câștig asupra unei sume numai dacă este indicat corect 18 jocuri din 18.
Toate biletele depuse la dosar sunt, în sensul Regulamentului, pariuri unitare cu mai multe componente.
În speță, după criteriul arătat, miza și numărul de evenimente care trebuie indicate corect, reclamantul a jucat trei pariuri: 4 bilete pentru pariul 16/18; 10 bilete pe pariul 17/18; și 10 bilete pe pariul 18/18. În toate cazurile a indicat corect toate evenimentele. În principiu deci toate pariurile sunt câștigătoare și ar trebui ca pârâta să plătească și celelalte 23 de bilete câștigătoare în afară de singurul bilet plătit din ultima categorie de pariuri.
Nu poate fi însă admisă teza reclamantei de plată și a restului de 23 bilete.
Mai întâi rezultă, cum a fost arătat că în reclamantul a pariat identic un număr de 4 bilete (16/18), 10 bilete (17/18) și 10 bilete (18/18).
Apoi, Curtea observă că potrivit textelor Părții generale (A), clientul poate participa la joc cu pariuri diferite (art.1 lit.b și d) și că se plătește un singur pariu din cele identice, din moment ce suma maximă pentru un singur pariu poate fi de 200.000 lei (art.5 „Limitele pariurilor/Limite de câștig și regulament de plată” lit.d.). Dacă textele arătate limitează câștigul pentru un pariu cu atât mai mult se înțelege că se limitează jocul cu bilete identice. Este rațional să se înțeleagă faptul că dacă nu poți lua totul cu un bilet, cu atât mai mult nu poți lua totul nici cu același bilet multiplicat.
Această regulă se coroborează și cu art.5 lit.f care precizează că „Organizatorul își rezervă dreptul de a nu accepta pariuri identice.”. Faptul că existența pariurilor identice a fost descoperită ulterior formării contractului nu înseamnă că societatea organizatoare a înțeles să înlăture aplicarea art.5 lit.b. Dimpotrivă, cele două texte nu se pot fi aplicate autonom. În plus, pariurile identice nu pot fi detectate la ghișeul vânzătorului de bilete.
În consecință, există trei categorii de pariuri în fiecare existând 4, 10 și 10 pariuri identice.
În virtutea art.5 lit.d din Regulament se reține cumulul biletelor / pariurilor câștigătoare însă doar în limita sumei precizate în acest text, respectiv 200.000 lei în fiecare dintre cele trei categorii de pariuri în care este 4, 10, 10 bilete identice.
Cum reclamantul a jucat trei pariuri suma maximă pe care o poate primi este de 600.000 lei. Având în vedere că în litigiu a mai rămas doar biletele câștigătoare din cele două pariuri: 16/18 și 17/18, pentru pariul „Accumulator” (18/18) fiind deja făcută plata, rezultă că soluția instanței de a obliga la plata celor două pariuri rămase este corectă.
În legătură cu trimiterile pe care apelanta le face la noul regulament Curtea constată că nu poate să facă discuții și aprecieri cu privire la un Regulament care nu era în vigoare la data la care a fost încheiat contractul în litigiu.
Singur Regulamentul și textele arătate mai sus sunt cele care ghidează judecata prezentă. Comparație acestuia cu noul Regulament poate antrena deformări ale judecății astfel că instanța de apel va evita să facă analiza în paralel a textelor, cum propune apelanta.
Despre faptul că apelantul ar fi primit suma netă de 150.150 lei și nu 153.391,75 lei cu titlu de câștig de_ lei, din pariul „Accumulator” Curtea nu poate să facă verificări căci obiectul litigiului este obligarea pârâtei la plata celor 23 de bilete din 24 inițiale. Un bilet a fost plătit și acesta nu face obiectul litigiului, așa cum se constată din cererea de chemare în judecată.
2. Nu este fondată nici critica privind greșita calculare a cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.453 alin.2 N. C. pr. civ. judecătorul are abilitarea legală de a decide suveran asupra măsurii în care se acordă cheltuielile de judecată reclamantului căruia i-a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată. Faptul că tribunalul a decis să oblige pârâta la plata sumei de 7111 lei și nu de 8111 lei, cât pretinde reclamantul, nu poate fi cenzurat de instanța de apel căci textul arătat nu precizează o unitate de măsură de care să fie ținut judecătorul la aprecierea întinderii obligației de plată a cheltuielilor de judecată datorate reclamantului în cazul arătat, pentru ca în acest fel judecătorul apelului să cenzureze soluția instanței cu privire la aplicarea textului arătat.
Prima instanță a acordat cheltuielile de judecată în parte și deci nu a ignorat textul de mai sus. Faptul că nu a fost acordată suma pretinsă de reclamant nu poate fi criticabil.
Este adevărat că prima instanță a calculat plata taxei de timbru la suma netă de care beneficiază apelantul, 300.000 lei. Faptul că a ales să oblige pârâta la plata sumei arătate în funcție de venitul net nu constituie o încălcare a legii, în condițiile în care, cum a fost arătat judecătorul decide măsura în care acordă cheltuielile de judecată celui ce a câștigat în parte procesul.
Este la fel cu privire la modul de calcul al cheltuielilor de judecată în funcție de dobânzi.
Pe de altă parte, în contextul art.453 alin.2 N. C. pr. civ., instanța nu este obligat să își însușească modul de calcul al dobânzii propus de reclamant.
3. Nu este fondată critica privind pretenția apelantului de a i se acorda dobânda egală pentru întreaga pretenție dedusă judecății.
Această critică nu este argumentă de apelantă.
În condițiile în care s-a reținut că pârâta datorează suma arătată cu titlu de plată joc de noroc, instanța nu putea să oblige pârâta să plătească dobânda calculată la „întreaga pretenție dedusă judecății”.
4. Nu este fondată nici critica privind acordarea cheltuielilor de judecată în întregime.
Apelul nu a fost admis astfel că nu există temei pentru acordarea altor cheltuieli decât cele acordate de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelantul-reclamant M. R. cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat „D. Ș.” în București, ., nr.1, ., și apelanta-pârâtă S.C. B. C. ARENA S.R.L. cu sediul ales la Cabinet de Avocat B. T. în București, ., sector 1, persoana desemnată să primească actele de procedură fiind O. O. R., împotriva Sentinței civile nr.7240 din 16 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, ca nefondate.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
D. V. D. M.
Grefier,
A. G. S.
Red.Jud.D.V.
11.12.2014
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Președinte: L. N. B.
| ← Dizolvare societate. Decizia nr. 1198/2014. Curtea de Apel... | Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Sentința nr. 1212/2014.... → |
|---|
