Contestaţie la executare. Decizia nr. 50/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-08-2014 în dosarul nr. 10950/299/2013
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 50
Ședința publică de la 20.08.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. P.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol se află soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea . contradictoriu cu intimata A. pentru Valorificarea Activelor Statului și terțul poprit B. S. Floreasca.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea, reprezentată de Domnul avocat M. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În prealabil, Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București față de dispozițiile art. 83 din OUG nr. 51/1998 în forma în vigoare la data introducerii contestației la executare și pune în discuție această excepție.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea excepției considerând că instanța competentă să soluționeze prezenta contestație este Judecătoria Sectorului 1 București. De asemenea, solicită înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competentă. Arată că a formulat contestația înainte de . Noului cod de procedură civilă. De asemenea, invocă excepția prescripției dreptului de a mai solicita executarea de către A. având în vedere depășirea termenului de 7 ani, respectiv executarea a demarat la 9 ani de la momentul emiterii somației de către A.. Mai mult susține existența unei hotărâri arbitrale rămasă definitivă și irevocabilă din anul 2008 și consideră că această hotărâre este în realitate titlul executoriu în cauză. Prin somația emisă în anul 2004 intimata recunoaște existența acestei hotărâri arbitrale și de asemenea, recunoaște că dosarul a fost lăsat în nelucrare și s-a perimat. Solicită admiterea excepției prescripției dreptului creditorului de a mai solicita executarea silită, iar în subsidiar solicită să se constate că titlul pe care creditoarea își fundamentează creanța nu poate fi reținut ca fiind valabil, atâta timp cât există o hotărâre arbitrală anterioară care determină cu exactitate printr-o expertiză judiciară care sunt datoriile existente la nivelul anului 1998.
CURTEA:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 25.02.2013 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București SUB NR._ contestatoarea S.C. R. S.A. a formulat contestație la executare solicitând să se constate că executarea silită efectuată de intimata A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI este ilegală, intimata neavând nici un titlu executoriu pentru retragerea abuzivă din contul societății deschis la B. S. Floreasca a sumei de 11.764 lei.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că nu are nici un debit față de A. și, în consecință, retragerea acestei sume este ilegală și executarea silită este efectuată fără ca să aibă ca temei legal un titlu executoriu.
Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței sesizate de a soluționa în fond cauza dedusă judecății, având în vedere obiectul acțiunii, în raport de disp. O.U.G. nr. 51/1998, solicitând declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București. În subsidiar a invocat excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile, excepția tardivității, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1958/07.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București.
P. a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că obiectul cererii îl reprezintă contestația la executarea silită începută de intimata A. în temeiul contractului de cesiune de creanță nr._/21.07.1999, fiind emis ordinul de poprire nr. 4/30.01.2013, împotriva contestatoarei fiind demarate procedura de executare silită potrivit O.U.G: nr. 51/1998.
Având în vedere dispozițiile art. 45 din O.U.G: nr. 51/1998 precum și faptul că în prezentul litigiu AAAS (fosta A. ) are calitatea de intimată, iar sediul său este în București, instanța a apreciat că este competentă să soluționeze acest litigiu Curtea de Apel București în favoarea căreia a declinat competența de soluționare a acțiunii.
Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă investită cu soluționarea prezentei cauze ca urmare a declinării de competență, a invocat din oficiu, în ședința publică din data de 20.08.2014, excepția necompetenței materiale de a soluționa cauza.
Analizând cu prioritate această excepție de necompetență materială invocată din oficiu, Curtea constată următoarele:
Având în vedere obiectul cererii, respectiv contestație la executarea silită pornită pentru valorificarea unei creanțe bancare neperformante preluate de AAAS, soluționarea prezentei cauze este guvernată de prevederile speciale ale O.U.G: nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului și, în completare, unde legea specială nu dispune, de dispozițiile legii generale, respectiv de cele ale Codului de procedură civilă (art. 44 din OUG nr. 51/1998).
Contestația la executare a fost înaintată Judecătoriei Sectorului 1 București prin plic poștal ce poartă data de 20.02.2013, dată ce reprezintă data formulării contestației.
La acea dată intraseră în vigoare dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă și cele ale Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 (în vigoare din data de 15.02.2013).
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, „dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . acestuia”.
În cauză, se constată că executarea silită prin poprire a fost începută anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, poprirea efectuându-se în baza Ordinului de poprire al AAAS nr. 4 din data de 30.01.2013.
Totodată, Legea nr. 76/2012, pe lângă dispozițiile de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 134/2010 mai cuprinde în Titlul IV și dispoziții de modificare și completare a unor legi speciale, printre care și a O.U.G: nr. 51/1998 (art. 31).
Printre modificările aduse OUG nr. 51/1998 prin Legea nr. 76/2012 sunt abrogarea art. 45-48 și modificarea dispozițiilor art. 83 din acest act normativ, noile prevederi dispunând că: „debitorii pot ataca în justiție măsurile dispuse de A.V.A.S., potrivit prezentei ordonanțe de urgență, pe calea contestației la executare, de competența instanței de executare”.
P. stabilirea instanței competente material să soluționeze prezenta cauză, trebuie analizat conflictul de legi în timp cu privire la competența materială de soluționare prevăzută de actul normativ special, respectiv dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 45 din OUG nr. 51/1998 în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012, prevederi care instituie competența materială a Curții de Apel, sau cele ale OUG nr. 51/1998 modificată prin Legea nr. 76/2012, respectiv art. 83 sus-enunțat, care instituie competența materială a instanței de executare.
Rezolvarea în cauză a acestui conflict de legi în timp cu privire la aplicarea actului normativ special, respectiv a OUG nr. 51/1998, se desprinde din analizarea coroborată a dispozițiilor art. 80, art. 81, art. 82 și a art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012.
Art. 80 din Legea nr. 76/2012 dispune că: „în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și actele normative prevăzute la art. 23, 25, 28, 31-36, 38, 40, 41, 43, 45, 47-49, 51, 52, 54, 56, 58, 59, 61, 63, 65, 69, 73 vor fi republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare”.
Conform art. 81 din Legea nr. 76/2012, „Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu completările ulterioare, intră în vigoare la data de 15 februarie 2013”.
Art. 82 prevede că: „prezenta lege intră în vigoare la data prevăzută la art. 81, cu excepția dispozițiilor art. 80, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, și a dispozițiilor art. 38 pct. 1 și 2, care intră în vigoare la data de 1 iulie 2013”.
Din coroborarea prevederilor art. 82 potrivit cărora Legea nr. 76/2012 intră în vigoare la data prevăzută la art. 81, adică la data de 15.02.2013 (stabilită prin acest articol ca dată a intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă), cu prevederile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 conform cărora dispozițiile Codului de procedură civilă, deci ale Legii nr. 134/2010, se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . acestuia, se deduce că acele dispoziții ale Legii nr. 76/2012 care cuprind alte prevederi legale decât cele referitoare la modificarea sau completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, adică Titlul IV referitor la „Modificarea și completarea unor legi speciale” urmează regula de intrare în vigoare stabilită de art. 82, adică intră în vigoare la data de 15.02.2013.
Această concluzie se impune și față de redactarea art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 care se referă doar la aplicarea în timp a Codului de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010 în raport de datele de începere a proceselor și executărilor silite și nu se referă la aplicarea tuturor dispozițiilor Legii nr. 76/2012, respectiv la dispozițiile privind legile speciale.
Concluzia este că dispozițiile legilor speciale modificate prin Legea nr. 76/2012 (Titlul IV) se aplică potrivit regulii de la art. 82, respectiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 și nu potrivit regulii de la art. 3 alin. 1 care vizează doar aplicarea prevederilor Legii nr. 134/2010 și nu poate fi extinsă, în lipsa unor dispoziții exprese, la întreaga reglementare a Legii nr. 76/2012.
Având în vedere cele arătate, se constată că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile speciale ale OUG nr. 51/1998 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012, completate cu cele ale Codului de procedură civilă în forma anterioară Legii nr. 134/2010 (vechiul Cod de procedură civilă), astfel cum dispun prev. art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012.
Cu privire la competența materială de soluționare a cauzei, devin aplicabile, potrivit celor arătate, dispozițiile art. 83 din OUG nr. 51/1998 în forma modificată prin Legea nr. 76/2012, dispoziții care stabilesc competența materială a instanței de executare pentru soluționarea prezentei contestații la executare.
Stabilirea instanței de executare se realizează, în lipsa unor norme exprese în actul normativ special, potrivit dispozițiilor Codului de procedură 1865, respectiv conform art. 373 alin. 2 care dispune că: „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Având în vedere că în speță executarea se realizează prin poprirea conturilor deținute de contestatoarea S.C. R. S.A. la Banca B. S. Floreasca al cărei sediu se află în sectorul 1, după cu reiese atât din adresa de la fila nr. 16 din dosar, cât și din chiar precizarea contestatoarei în cererea de chemare în judecată, rezultă că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București.
În temeiul dispozițiilor art. 158, art. 159 și art. 1591 alin. 2 C.pr.civ., va fi admisă excepția de necompetență materială a Curții de Apel București și va fi declinată competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Potrivit art. 20 C.pr.civ., se constată ivit conflictul negativ de competență dintre Judecătoria Sectorului 1 București și Curtea de Apel București, situație față de care, în temeiul art. 21 C.pr.civ., va fi suspendată din oficiu judecata și se va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Declină în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea . contradictoriu cu intimata A. pentru Valorificarea Activelor Statului și terțul poprit B. S. Floreasca.
Constată ivit conflict negativ de competență.
Suspendă din oficiu judecata și înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.08.2014.
PREȘEDINTE,
A. P.
GREFIER,
L. E. A.
Red. A.P./ 2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1341/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Dizolvare societate. Decizia nr. 1198/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
