Pretenţii. Decizia nr. 502/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 502/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 17371/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi 723/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.502/2014
Ședința publică de la 30 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. G. N.
JUDECĂTOR: M. C. S.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă ADEPC (ASOCIAȚIA D. ȘI EDITORILOR PATRONAT AL CĂRȚILOR), împotriva Sentinței civile nr.6776 din 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. D. C. MANAGEMENT S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-pârâtă, prin avocat V. E., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/11.03.2014 și intimata-reclamantă, prin avocat R. M., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/29.04.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu au probe noi de administrat în afara înscrisurilor depuse la dosar.
Curtea ia act că părțile nu solicită probe noi în apel, încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Arată că, în temeiul contractului încheiat între părți, partea adversă s-a obligat, pe lângă elaborarea proiectului aprobat de către finanțator, să facă posibilă și implementarea lui, respectiv să aducă modificările necesare care să înlesnească implementarea acestuia, cu informarea finanțatorului despre eventualele modificări. Or, intimata-reclamantă i-a pus la dispoziție răspunsuri cu privire la unele problemele identificate, aspecte care nu au fost conforme cu legislația în vigoare, astfel că nu au fost luate în calcul de către beneficiar. În aceste condiții, arată că a fost nevoită să găsească singură soluțiile necesare și astfel, doar cu resursele proprii, a reușit să implementeze proiectul, nicidecum cu ajutorul intimatei-reclamante, așa cum se obligase prin contract. Solicită plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, rezervându-și dreptul de a cere onorariul de avocat pe cale separată.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea apelului pentru motivele dezvoltate în cuprinsul întâmpinării. Susține, în esență, că și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale. Astfel, proiectul a fost aprobat de către finanțator, pârâta însușindu-și acest proiect, prin semnarea contractului de finanțare. Subliniază faptul că, orice modificări intervenite ulterior au fost inerente în faza de implementare și au survenit datorită faptului că nu a fost suficient de informată de către beneficiarii apelantei la momentul elaborării proiectului, pentru ca acesta să fie corespunzător încă din prima fază. Totodată, susține că a răspuns tuturor solicitărilor apelantei. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă la data de 03.05.2013 sub nr._ reclamanta S.C. D. C. Management S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Asociația D. și Editorilor Patronat al Cărților (A.D.E.P.C.) solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 273.671 lei și a penalităților de întârziere aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că părțile au negociat și semnat contractul de servicii de consultanță nr. 31/5.03.2009 prin care reclamanta se obliga să realizeze un proiect de consultanță care consta în întocmirea unei documentații de finanțare în vederea participării pârâtei la licitația de finanțare organizată în cadrul programelor de fonduri structurale, precum și în asigurarea implementării proiectului pentru anumite faze, la solicitarea pârâtei.
Pentru plata contravalorii serviciilor prestate părțile au convenit ca pârâta să achite următoarele sume: 1200 Euro comision fix plătibil la semnarea contractului, 5000 Euro din 7% din valoarea finanțării nerambursabile, în momentul aprobării proiectului spre finanțare, restul de 7% din valoarea finanțării nerambursabile, în rate lunare egale, pe măsura implementării proiectului până la finalizarea acestuia.
Reclamanta arată că la art.16 din contract s-a stabilit că, în ipoteza nerespectării termenelor de plată, pârâta datorează penalități de întârziere de 0,05% pe zi din suma restantă.
Deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, proiectul fiind aprobat spre finanțare, iar implementarea lui fiind finalizată, pârâta nu și-a îndeplinit obligația corelativă, refuzând să achite a doua tranșă din comisionul de succes.
Astfel, reclamanta arată că pârâta datorează suma de 273.671 lei reprezentând restul de 7% din valoarea finanțării nerambursabile.
Cu privire la durata de implementare a proiectului, reclamanta a arătat că aceasta a fost inițial de 24 de luni, iar apoi a fost prelungită la 27 de luni.
Reclamanta mai arată că a emis facturi în sarcina pârâtei pentru primele 4 luni (iulie-octombrie) facturi purtătoare de TVA, neachitate de pârâtă.
Întrucât era clar că pârâta nu dorește să achite sumele datorate, reclamanta nu a mai emis facturi pentru a nu se încărca cu TVA.
Apreciază reclamanta că sunt întrunite în cauză condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei.
În sfârșit reclamanta arată că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă fără rezultat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.969, 1073 și 1082 Cod civil.
La data de 24.05.2013 reclamanta a depus o cerere precizatoare cu privire la valoarea penalităților de întârziere solicitate, arătând că acestea au fost calculate asupra sumei de 10.135,96 lei și au o valoare de 85.034 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că pe parcursul implementării proiectului a fost necesară modificarea repetată a documentelor pe care le implica proiectul de finanțare, ca urmare a erorilor strecurate în acestea de către reclamantă, modificări care au avut drept consecință devansarea termenelor stabilite inițial și majorarea costurilor.
În acest sens, pârâta a prezentat o parte din adresele trimise către finanțator respectiv: notificările nr. 07/22.07.2010, nr.03/12.08.2010, nr.08/29.08.2010, scrisoarea de informare nr.04/14.09.2010, actul adițional nr.5/3.04.2012 și scrisoarea de informare nr.07/17.09.2010.
Susține pârâta că toate modificările au fost consecința problemelor identificate în derularea contractului rezultate din neluarea în calcul a unor aspecte esențiale în implementarea proiectului sau din oferirea unei consultanțe deficitare și neconforme cu legislația în vigoare.
În acest sens, pârâta a arătat că la data de 1.07.2010 a solicitat consultantului ajutor în completarea cererii de prefinanțare, iar la data de 13.07.2010 finanțatorul a transmis faptul că această cerere nu a fost corect completată.
Totodată la data de 12.07.2010 pârâta susține că a solicitat consultantului un punct de vedere cu privire la anumite elemente ale proiectului, iar acesta a răspuns la data de 14.08.2010 însă într-un mod vag, astfel încât pârâta a fost nevoită să solicite sprijinul finanțatorului.
În sfârșit, pârâta arată că a solicitat reclamantei un punct de vedere cu privire la capitolul „Achiziții”, răspunsul primit la 17.08.2010 fiind greșit, astfel cum reiese din Instrucțiunea nr. 26 privind efectuarea achizițiilor publice necesare implementării proiectelor finanțate de POSDRU.
Mai arată pârâta că la momentul discuțiilor preliminare reclamanta i-ar fi prezentat ca fiind eligibile atât cheltuielile privind consultanța, cât și cele privind TVA-ul.
Pe de altă parte, din documentele financiare puse la dispoziție reclamantei rezulta că cel mai mare buget de care a dispus anual, nu a depășit valoarea de 50.000 Euro, astfel încât pârâta nu avea și nu are surse de finanțare la nivelul sumelor solicitate în contract pentru plata consultației și nici pentru acoperirea TVA-ului din proiect.
În aceste condiții, pârâta apreciază că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, astfel încât pârâta nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate.
Cu privire la penalități, pârâta a arătat că acestea nu pot depăși debitul principal.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că apărările pârâtei nu pot fi primite.
Astfel, reclamanta a arătat că art.1.1 din contract impunea în sarcina sa obligația de a realiza o documentație de finanțare în vederea participării societății pârâte la licitația de finanțare, obligație care a fost îndeplinită.
Pe de altă parte, art.1.2 prevedea alte obligații specifice ale reclamantei care depindeau de solicitarea pârâtei determinate de faptul că pe parcursul derulării proiectului pot apărea o . probleme neprevăzute care pot conduce la modificarea bugetelor, fără că acest lucru să influențeze în vreun fel desfășurarea proiectului sau o . cerințe suplimentare ale autorității finanțatoare.
Arată reclamanta că modificările intervenite s-au încadrat în cele menționate anterior, partea răspunzând tuturor solicitărilor pârâtei.
Totodată, se arată că pârâta a cunoscut încă de la primele discuții atât valoarea totală a proiectului, cât și pe cea a finanțării nerambursabile, astfel încât putea determina cuantumul comisionului de succes și trebuia să se gândească la resursele financiare necesare pentru a-l acoperi.
Prin sentința civilă nr. 6776/26.11.2013, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 273.671 lei, reprezentând contravaloare servicii, 85.034 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente calculate până la 22.05.2013, precum și 10.164,39 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta, în calitate de consultant și pârâta, în calitate de client, au încheiat contractul de servicii de consultanță nr.31/05.03.2009, având ca obiect:
- Realizarea unui proiect de consultanță, care constă în întocmirea unei documentații de finanțare în vederea participării clientului la licitațiile de finanțare organizate în cadrul programelor de fonduri structurale;
- Implementarea proiectului de finanțare prin: elaborarea procedurilor de achiziție pentru desemnarea operatorilor economici prestatori de lucrări și servicii sau furnizori de bunuri, întocmirea dosarelor de cerere de plată, precum și a raportărilor tehnice și financiare solicitate de finanțator.
Potrivit înțelegerii părților (art.2), prețul serviciilor era compus din comision fix, în valoare de 1200 Eur, plătibil la semnarea contractului și comision de succes, în valoare de 7% din valoarea finanțării nerambursabile, plătibil după cum urmează: 5000 Eur – la aprobarea spre finanțare a proiectului; diferența până la 7%, în tranșe lunare egale, pe măsura implementării proiectului, până la finalizarea acestuia.
În cazul în care plata nu se efectua în condițiile convenite, consultantul era îndreptățit să solicite penalități de întârziere de 0,05% pe zi din suma restantă.(art.16)
La filele 11 – 14 din dosar se regăsesc dovezile care atestă plata de către pârâtă a comisionului fix și a primei tranșe din comisionul de succes, în valoare de 5.000 Eur.
Potrivit contractului, obligațiile consultantului era următoarele:
- Să realizeze proiectul de consultanță conform cerințelor finanțatorilor;
- Să păstreze confidențialitatea documentației primite de la client și a conținutului proiectului;
- Să returneze clientului întreaga documentație primită;
- Să aducă îmbunătățiri proiectului în funcție de cererile finanțatorilor (Cap.5).
La data de 28.04.2010 pârâta a fost informată cu privire la aprobarea cererii de finanțare nr._/14.08.2009, pentru o finanțare nerambursabilă de maximum 4.062.100 lei, reprezentând 98% din totalul costurilor eligibile ale proiectului (f.10), iar la data de 28.06.2010 aceasta a încheiat contractul de finanțare (f.213), în cuprinsul căruia se menționează că data de începere a perioadei de implementare a proiectului va fi prima zi lucrătoare a lunii următoare datei intrării în vigoare a contractului – 01.07.2010 (art.2)
Prin Actul adițional nr.5/09.05.2012, durata de implementare a proiectului a fost modificată de la 24 de luni la 27 de luni (f.135).Pentru plata serviciilor prestate, reclamanta a emis în sarcina pârâtei facturile fiscale aflate la filele 15,16 din dosar, în valoare de 54.382,45 lei, reprezentând tranșele aferente lunilor iulie - octombrie 2010 (inclusiv TVA).
Pârâta a refuzat plata celei de-a doua tranșe din comisionul de succes, pretinzând că reclamanta nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile asumate.
Astfel, pârâta a invocat drept argument în sprijinul apărărilor sale împrejurarea că, pe parcursul implementării proiectului, a fost necesară modificarea repetată a proiectului de finanțare și a anexelor acestuia (buget și grafic de realizare a activităților), din cauza erorilor strecurate în documentele transmise finanțatorului, din vina consultantului.
Rezultă așadar că instanța este chemată să verifice modalitatea de îndeplinire a obligațiilor ce reveneau reclamantei, din perspectiva art.I pct.2 din contract, fiind evident că obiectul menționat la art.I pct.1 a fost realizat odată cu aprobarea proiectului de consultanță.
Prin urmare, împrejurarea că a fost necesară refacerea cererii de finanțare, din cauza unor erori strecurate în aceasta (f.74 - 76) este nerelevantă, atâta timp cât cererea a fost refăcută, iar proiectul de finanțare nu numai că a fost aprobat dar a și fost implementat.
Oricum, reclamanta a justificat în cuprinsul corespondenței din 13.07.2010 motivele care au determinat refacerea cererii și care nu îi sunt imputabile, pârâta nedovedind contrariul, la dosar neregăsindu-se scrisoarea de observații transmisă de finanțator.
Pe de altă parte, din probele administrate de pârâtă în apărare nu rezultă culpa reclamantei în îndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau în perioada de implementare a proiectului.
Astfel, din cuprinsul Notificării nr.7/22.07.2010 (f.51) rezultă că a aceasta a privit modificarea contractului în sensul măririi sumei de la capitolul bugetar „Alte tipuri de costuri” linia bugetară „Taxe participare programe de formare”, cu suma de 280.000 lei.
Din motivele obiective expuse la lit.b din cuprinsul notificării, pentru a justifica necesitatea modificării contractului, nu rezultă niciun fel de culpă a consultantului și nici pârâta nu arată în ce au constat erorile săvârșite de acesta. În plus, se menționează expres că modificările solicitate nu afectează bugetul contractului.
Aceeași situație se regăsește și în cazul notificării nr.3/12.08.2010 care a privit modificarea graficului activităților proiectului (f.53), al notificării nr.8/29.08.2012 – transferarea unei sume de la capitolul bugetar „Alte tipuri de costuri” la capitolul „Resurse umane” (f.55), al scrisorii de informare nr.4/14.09.2010 – mărirea sumei de la capitolul bugetare „Cheltuieli cu managementul de proiect” (f.57), al scrisorii de informare n.7/17.09.2012 – precizarea meseriilor din domeniul editorial pentru care a fost prevăzută plata taxelor de autorizare (f.58).
De asemenea, motivația expusă pentru a justifica modificarea perioadei de implementare a proiectului, de la 24 de luni la 27 de luni, nu permite a se reține vreo culpă a consultantului în executarea obligațiilor ce îi reveneau în perioada de implementare (f.61).
Se arată expres în cuprinsul memoriului justificativ faptul că desfășurarea în fapt a activităților de formare profesională a fost cea care a condus la încheierea programelor cu o lună mai târziu decât era planificat.
În ce privește susținerea pârâtei, în sensul că reclamanta i-ar fi trimis un punct de vedere greșit asupra capitolului „Achiziții”, care nu respectă Instrucțiunea nr.26 privind efectuarea achizițiilor publice necesare implementării proiectului, instanța nu o va primi întrucât reclamanta a transmis punctul de vedere la data de 17.08.2010 (f.85), în timp ce Instrucțiunea nr.26 datează din 31.08.2010 (f.88), astfel încât nu avea cum să fie avută în vedere de reclamantă la redactarea observațiilor sale.
Argumentul pârâtei, în sensul că reclamanta i-ar fi prezentat ca fiind eligibile, cu prilejul discuțiilor preliminare, atât cheltuielile privind consultanța, cât și cele privind TVA-ul, este nerelevant din perspectiva analizei modului de îndeplinire a obligațiilor reclamantei pe parcursul implementării proiectului, această apărare putând eventual să fie valorificată în cadrul unei acțiuni în anulare a contractului de consultanță pentru viciu de consimțământ.
De asemenea, împrejurarea că pârâta nu a avut la dispoziție niciodată un buget anual mai mare de 50.000 Eur, împrejurare pretins cunoscută și de reclamantă (aspect oricum nedovedit), astfel încât pârâta nu este în măsură să suporte onorariul de succes, este nerelevantă și nu o exonerează de răspundere, întrucât se opune principiul forței obligatorii a contractelor.
În sfârșit, înștiințarea de reziliere transmisă de pârâtă reclamantei (f.101) nu a fost de natură să determine desființarea contractului, pactul comisoriu de la art.21 din contract nefiind de gradul IV, astfel încât instanțele judecătorești sunt singurele în măsură să aprecieze asupra desființării, în cazul în care ar fi învestite cu o acțiune în acest sens.
Față de situația expusă, constatând că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor ce îi reveneau în temeiul contractului de consultanță, apărările pârâtei nefiind întemeiate, precum și faptul că pârâta nu a dovedit efectuarea plății contravalorii serviciilor sau cauza exoneratoare de răspundere, conform art.1082 Codul civil, instanța de fond a apreciat că acțiunea este întemeiată.
În consecință, în baza art.969 Codul civil, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 273.671 lei, reprezentând diferență contravaloare servicii neachitată.
La stabilirea valorii sumei datorate, instanța a avut în vedere valoarea comisionului de succes, a finanțării nerambursabile, suma achitată de pârâtă la momentul aprobării proiectului și împrejurarea că reclamanta a emis în sarcina acesteia facturile de la filele 15, 16, pentru care s-a calculat TVA - 7% x 4.062.100 lei – 21.202 (echivalentul a 5.000 Eur) + 10.526 ( TVA aferent celor 2 facturi emise)
= 273.671 lei.
Totodată, în baza clauzei penale incluse la art.16 din contract, prin care părțile au evaluat anticipat prejudiciul produs ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată, instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă și a penalităților de întârziere în valoare de 85.034 lei, calculate până la 22.05.2013, conform modului de calcul prezentat de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, solicitând schimbarea ei în tot, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, s-a arătat că proiectul întocmit de intimata-reclamantă, în varianta aprobată inițial de finanțator, nu putea fi implementat, astfel încât erau necesare îmbunătățiri care duceau la modificarea unor elemente din contract, în caz contrar existând riscul rezilierii contractului de finanțare. Conform art. 9 pct. 14-18 din contractul de finanțare, pentru orice modificare/îmbunătățire a contractului beneficiarul avea obligația de a notifica/solicita motivat încheierea de ace adiționale.
În opinia apelantei, instanța de fond a plecat de la o premisă greșită în aprecierea materialului probator, aceea că obiectul contractului a fost realizat odată cu aprovarea proiectului de consultanță, însă, prin contractul încheiat între părți, consultantul și-a asumat și obligația de a implementa proiectul.
Apelanta arată că a identificat ea însăși erorile strecurate în proiect și soluțiile pentru remedierea acestora. Dintre erorile invocate, apelanta face referire la greșita apreciere a numărului de ore de curs pentru programele de calificare corespunzător nivelului de calificare, ce a dus în mai multe rânduri la modificarea anexei 2 privind bugetul proiectului. Prin notificarea nr. 7/21.07.2010, arată apelanta, a notificat modificarea anexei 2, solicitând mărirea bugetului la capitolul „alte tipuri de costuri”, prin actul adițional nr.3/28.04.2011 a solicitat modificarea anexei 2, cu motivarea că nu a fost apreciat corect numărul de ore de curs pentru programele de calificare corespunzător nivelului de calificare, consecință a încadrării greșite a nivelelor de calificare. În opinia apelantei, această greșeală de apreciere a numărului de ore de formare necesare cu cca 30% este una fundamentală, câtă vreme scopul proiectului îl reprezintă chiar desfășurarea cursurilor de formare.
A mai arătat apelanta că prin actul adițional nr. 5/03.04.2012 a solicitat modificarea anexei 1 cu privire la durata proiectului de la 24 de luni la 27 de luni și, implicit, modificarea graficului activităților. Un număr de ore cu 30% mai mare decât cel estimat inițial impune și alte consecințe în afara costurilor de instruire, respectiv o perioadă mai lungă a desfășurării cursurilor, creșterea costurilor pentru închirierea sălii și pentru salarizarea persoanelor care răspund de supravegherea activității. Pe de altă parte, deși în proiect s-a menționat necesitatea a 720 ore de curs, suma alocată pentru desfășurarea acestora a fost sub-bugetată. Activitatea de selecție a cursanților a depășit durata –nerealistă, în opinia apelantei- ce fusese stabilită inițial.
Prin notificarea nr. 8/14.08.2012, arată apelanta, a solicitat modificarea bugetului proiectului în sensul transferării sumei de_ lei de la un capitol bugetar la altul, iar prin scrisoarea de informare nr. 7/11.09.2012 a solicitat precizarea meseriilor/ocupațiilor din domeniul editorial pentru care a fost prevăzută plata taxelor de autorizare.
În opinia apelantei, deși toate aceste înscrisuri se găseau la dosar, instanța de fond nu raportat notificările și actele adiționale la proiectul elaborat de intimată, în forma inițială, apreciind astfel în mod greșit probatoriul. Faptul că apelanta a reușit să găsească ea însăși modalități de implementare a proiectului și formulele legale de modificare a acestuia nu înseamnă că intimata ar fi avut vreun aport la implementare.
Consideră apelanta că prima instanță a ajuns la o concluzie greșită în ceea ce privește punctul de vedere greșit oferit de intimată referitor la achiziții, nefiind suficient a se constatat că instrucțiunea nr. 26 AMPOSDRU/31.08.2010 nu era încă în vigoare, câtă vreme, conform legislației în vigoare anterioare acestei instrucțiuni, la momentul corespondenței dintre părți (HG 453/2.07.2010, instrucțiunea nr. 9 AMPOSDRU) punctul de vedere oferit de intimată a fost nelegal.
Astfel, arată apelanta, în răspunsul său intimata a făcut referire la OUG 94/2007, act normativ care nu mai era în vigoare la acea dată, iar indicația în sensul efectuării unor achiziții directe în situația în care valorile contractelor sunt de_ și_ euro era greșită în raport de prevederile art. 19 din OUG 34/2006.
De asemenea, arată apelanta, cu privire la instrucțiunea nr. 9 AMPOSDRU, achiziția de servicii de orientare și consiliere profesională nu se regăsește în anexa 2B a OUG 34/2006, iar asimilarea acestor servicii cu cele de a poziția 22 din listă nu ar fi fost corectă pentru că acestea se referă la servicii de selecție și plasare forță de muncă, însă publicul-țintă în cadrul proiectului este format din persoane angajate cu contract de muncă. Pe de altă parte, nu exista nicio altă posibilitate de încadrare a unor astfel de servicii pe lista cheltuielilor eligibile, singura posibilitate de bugetare a cheltuielilor de orientare și consiliere profesională fiind încadrarea la capitolul 4.7. – „taxe de participare la programe de formare/educație”. Abordarea legală este cumularea celor două achiziții (de formare profesională și, respectiv, de orientare și consiliere profesională) într-una singură, cu valoarea de_ euro, ceea ce implică imposibilitatea efectuării achiziției pe varianta simplificată POSDRU (instrucțiunea 9, art. 2, tabel 1 limitând valoarea la_ euro), și prin achiziție directă (OUG 34/2006).
Concluzionează apelanta că instanța nu putea lua în considerare contribuția intimatei la elaborarea procedurilor de achiziție publică, atâta timp cât punctul de vedere prezentat de aceasta era greșit și ar fi determina, dacă ar fi fost aplicat, aplicarea unei corecții de 25% din partea finanțatorului.
În aceste condiții, apelanta susține că a fost nevoită să realizeze singură 14 proceduri de achiziție publică, atât din cauză că a constatat erorile comise de intimată cât și din cauză că aceasta și-a exprimat disponibilitatea de a lucra în cadrul proiectului abia în data de 17.08.2010, în condițiile în care implementarea proiectului a început în 01.07.2010, iar intimata, care a conceput proiectul, cunoștea faptul că în graficul de realizare a activităților erau prevăzute asemenea activități, care necesitau realizarea unor proceduri de achiziție publică, încă din prima lună de implementare.
Mai arată apelanta că în mod eronat prima instanță a reținut că este nerelevantă refacerea cererii de finanțare și că motivele care au determinat refacerea nu sunt imputabile intimatei, câtă vreme instanța nu a făcut distincția între cererea de finanțare (proiectul în sine) și cea de prefinanțare, ultima fiind o etapă ulterioară aprobării proiectului, ambele fiind greșit completate de intimată.
În ceea ce privește înștiințarea de reziliere a contractului transmisă intimatei, arată apelanta că prin acest înscris a făcut cunoscut faptul că intimata (consultantul) nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și ar fi trebuit apreciată de tribunal ca o dovadă suplimentară în sensul celor susținute de apelantă cu privire la consultanta defectuoasă și neconformă cu legislația în vigoare.
În drept, apelanta a invocat art. 466-482 N. C.pr.civ.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului, cu motivarea că obiectul prevăzut la art. 1 pct. 1 din contract a fost realizat, iar în ceea ce privește obligația de la art. 1 pct. 2, instanța de fond a analizat și interpretat corect probatoriul, considerând că nu rezultă culpa reclamantei în îndeplinirea obligațiilor care îi reveneau în faza de implementare a proiectului.
Astfel, se arată, după cum a recunoscut apelanta, schimbând susținerile din fața instanței de fond, între finanțator și intimată nu existau relații contractuale, astfel că toate obligațiile consultantului ar fi putut fi realizate numai prin intermediul apelantei. Or, aceasta nu a făcut dovada că intimata i-a refuzat solicitările. Intimata putea realiza documentație corectă și completă numai prin colaborarea cu beneficiarul finanțării. Consultantul nu poate cunoaște în detaliu particularitățile domeniilor în care fiecare beneficiar își desfășoară activitatea, de aceea aportul acestora este esențial. Întrucât implementarea unui proiect poate presupune modificări ale planurilor inițiale, autoritățile permit modificarea substanțială a contractului de finanțare, fără riscul retragerii finanțării, astfel cum sugerează apelanta.
Mai arată intimata că un proiect finanțat din fonduri europene presupune o multitudine de etape și că, chiar în situația în care proiectul este aprobat, beneficiarul poate să nu semneze contractul de finanțare, putând, de asemenea, renunța în orice moment la desfășurarea proiectului dacă acesta îl prejudiciază. Apelanta a semnat contractul de finanțare în care era integrat proiectul intimatei, însușindu-și acest proiect așa cum a fost conceput, modificările ulterioare nefiindu-i imputabile intimatei, ele fiind determinate de problemele inerente apărute ca urmare a implementării.
Arată intimata că apelanta nu a atașat adresele prin care i-a solicitat ajutorul în efectuarea modificărilor și nici dovada refuzului intimatei de a-l oferi. Responsabilitatea implementării proiectului nu revenea intimatei, ci apelantei, prin personalul angajat, inclusiv consilieri juridici, consultantul având doar obligația întocmirii unor documentații specifice, în cazul în care i se solicita. Or, susține intimata, ea a răspuns la toate solicitările apelantei, iar aceasta nu a depus probe suplimentare în apel.
Prin urmare, apelanta consideră că, în temeiul prevederilor contractului referitoare la comisionul de succes, clauza penală și păstrarea dreptului de proprietate asupra proiectului de consultanță până la achitarea integrală a valorii acestuia, era îndreptățită la sumele acordate de prima instanța prin sentința atacată.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare, arătând că intimata s-a obligat contractual la implementarea proiectului și că, deși implementarea propriu-zisă se realiza prin personalul angajat de beneficiar, personalul punea în practică proiectul, iar modificările au devenit necesare tocmai din cauză că proiectul aprobat inițial nu putea fi implementat în totalitate.
Totodată, arată apelanta că intimata a recunoscut în mod indirect că proiectul nu a respectat întrutotul legislația aplicabilă, deși contractul a fost încheiat tocmai pentru consultanță în domeniul legislației.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.476 N.C.pr.civ., Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 9 din contractul încheiat între părți, acesta avea ca obiect atât realizarea unui proiect de consultanță, care constă în întocmirea unei documentații de finanțare în vederea participării clientului la licitațiile de finanțare organizate în cadrul programelor de fonduri structurale, cât și implementarea proiectului de finanțare prin: elaborarea procedurilor de achiziție pentru desemnarea operatorilor economici prestatori de lucrări și servicii sau furnizori de bunuri, întocmirea dosarelor de cerere de plată, precum și a raportărilor tehnice și financiare solicitate de finanțator.
Contractul prevedea, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, onorarii distincte pentru fiecare dintre cele două faze, iar în speță acțiunea reclamantei a vizat onorariul pentru cel de-al doilea obiect al contractului, respectiv pentru implementarea proiectului.
În condițiile în care contractul de consultanță are caracter sinalagmatic, ambele părți având drepturi și obligații reciproce, pârâta, recunoscând refuzul de plată a onorariului, a invocat excepția de neexecutare a contractului.
Mai întâi, se impune precizarea că pretinsa neexecutare trebuie examinată exclusiv cu privire la obligațiile pentru care onorariul solicitat pe calea acțiunii și refuzat la plată ar fi fost datorat, deci exclusiv prin raportare la obligațiile care reveneau intimatei-reclamante în faza de implementare a proiectului.
Prin urmare, nu pot fi reținute în cadrul prezentului proces susținerile apelantei-pârâte cu privire la pretinsele deficiențe ale proiectului inițial, câtă vreme onorariul datorat pentru acesta a fost achitat.
Față de faptul că, astfel cum rezultă din actele dosarului de fond (f. 10 și 213) cererea de finanțare a fost aprobată în luna aprilie 2010, iar contractul de finanțare a fost încheiat la 28.06.2010, urmează a fi examinat modul în care intimata-reclamantă și-a îndeplinit obligațiile ulterior acestui moment, în faza de implementare a proiectului.
O a doua precizare care se impune este aceea că excepția de neexecutare poate fi invocată nu doar în situația unei neexecutări propriu-zise a obligației, ci și în situația unei executări necorespunzătoare. Sub acest aspect, nu pot fi reținute susținerile intimatei din cuprinsul întâmpinării în sensul că nu a refuzat să răspundă solicitărilor beneficiarului, câtă vreme se contestă și conținutul și calitatea prestațiilor oferite, respectiv promptitudinea și conformitatea cu legea a răspunsurilor.
Este neîndoielnic că, așa cum a susținut intimata, pentru desfășurarea proiectelor cu finanțare europeană este necesar aportul atât al beneficiarului cât și al consultantului, întrucât acesta din urmă nu poate cunoaște în detaliu particularitățile activităților diferitelor categorii de beneficiari. Cu toate acestea, consultantul este profesionistul în ceea ce privește regulile privind proiectele susținute din fonduri europene, aceasta fiind însăși justificarea încheierii contractului de consultanță. În speță, solicitările apelantei au fost în legătură cu asemenea aspecte, iar nu cu activitatea sa specifică, legată de difuzarea și editarea de carte. Este, așadar, nerelevantă afirmația intimatei în sensul că personalul angajat în cadrul proiectului de către beneficiar includea și consilieri juridici, întrucât ea datora, conform contractului (f. 8 dosar fond) „implementarea proiectului de finanțare”. De asemenea, față de caracterul explicit al clauzei contractuale, care stabilește această obligație în sarcina consultantului, nu poate susține intimata că implementarea proiectului revenea numai beneficiarului.
În ceea ce privește susținerile apelantei referitoare la modalitatea în care proiectul inițial de consultanță a fost realizat și la faptul că modificările de pe parcursul implementării au fost necesare din cauza întocmirii greșite a documentației de finanțare inițiale, acestea nu pot fi avute în vedere, câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, contractul a prevăzut două obligații distincte ale consultantului, corelative cu onorarii distincte, iar onorariul aferent celui dintâi dintre aceste obiecte a fost achitat. În prezenta cauză, a fost dedusă judecății obligația de plată a onorariului pentru cea de-a doua obligație asumată de consultant, iar debitorul poate invoca numai neexecutarea acestei din urmă obligații. Consecințele juridice determinate de îndeplinirea necorespunzătoare a primei obligații nu fac obiectul prezentului dosar.
Cu privire la obligațiile ce reveneau consultantului în activitatea de implementare a proiectului, este corectă poziția intimatei-reclamante, în sensul că obligațiile sale în faza de implementare a proiectului se limitează la cele expres prevăzute în contract (elaborarea procedurilor de achiziție pentru desemnarea operatorilor economici prestatori de lucrări și servicii sau furnizori de bunuri, întocmirea dosarelor de cerere de plată, precum și a raportărilor tehnice și financiare solicitate de finanțator), chiar dacă proiectul inițial a suferit modificări. Cu toate acestea, consultanța oferită trebuie să fie adecvată față de noua formă a proiectului.
În materie contractuală, astfel cum s-a dedus din interpretarea art. 1082 C. civ., act normativ ce guvernează prezentul contract, sarcina de a dovedi executarea obligației revine debitorului, tot ceea ce creditorul este ținut să probeze fiind existența obligației.
Prin urmare, câtă vreme nu se contestă în speță, reclamanta însăși afirmând acest lucru în cererea de chemare în judecată, că proiectul a fost implementat și finalizat încă din luna iunie 2012, iar existența celor trei obligații este dovedită cu contractul depus la dosar, revenea reclamantei sarcina de a proba că și-a îndeplinit aceste obligații, respectiv că a elaborat procedurile de achiziție pentru desemnarea operatorilor economici prestatori de lucrări și servicii sau furnizori de bunuri și că a întocmit dosarele de cerere de plată, precum și raportările tehnice și financiare solicitate de finanțator, ceea ce nu s-a întâmplat în speță. În nici un caz nu se impunea ca pârâta să administreze probe în dovedirea neexecutării, neputând fi impus acesteia să dovedească un fapt negativ, astfel cum afirmă intimata prin întâmpinare. De asemenea, simplul fapt că proiectul a fost finalizat nu dovedește, prin el însuși, că intimata și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Cu privire la obligațiile ce reveneau consultantului în activitatea de implementare a proiectului, se constată că în perioada 01-12 iulie 2010 a avut loc o corespondență electronică intre părți, necontestată (f. 74-75 dosar fond), consultantul transmițând beneficiarului observații cu privire la cererea de prefinanțare, etapă ulterioară încheierii contractului de finanțare.
La data de 10.08.2010, beneficiarul a înaintat consultantului o notificare (f. 78 și urm. dosar fond) în care se afirmă și aspecte legate de pretinsa neexecutare a obligației prevăzute de art. 1 pct. 2 din contract. Astfel, afirma beneficiarul tergiversarea întâlnirilor pentru demararea implementării proiectului și răspunsuri întârziate și eronate cu privire la cererea de prefinanțare.
Prin notificarea de răspuns transmisă electronic la 15.08.2010 (f. 181, 182 și urm. dosar fond), consultantul arată că obligațiile sale în faza de implementare a proiectului sunt limitate la cele expres prevăzute de art. 1 pct. 2 din contract, poziție care, astfel cum s-a arătat mai sus, este corectă în raport cu prevederile contractuale. Prin aceeași adresă, recunoaște însă și că solicitarea privind elaborarea procedurilor de achiziție a primit doar un răspuns telefonic.
În ceea ce privește procedurile de achiziții, față de dispozițiile art. 1 pct. 2 din contract, reclamanta avea obligația de a acorda consultanță cu privire la desfășurarea acestora, astfel încât executarea obligației vizează inclusiv conformitatea cu legislația a consultanței oferite, în caz contrar fiind vorba despre o executare necorespunzătoare, de natură să justifice invocarea excepției de neexecutare.
Referitor la punctul de vedere din 17.08.2010 (f.86 dosar fond), se constată, mai întâi, că acesta a fost transmis cu întârziere față de solicitarea pârâtei, datând din luna iulie, și numai după notificarea scrisă din partea acesteia, din corespondența electronică atașată rezultând că acesta fusese solicitat încă din luna iulie, fiind acordat inițial numai un răspuns telefonic sumar.
Deși nu poate invoca neconformitatea punctului de vedere oferit cu instrucțiunea nr. 26/31.10.2010, emisă ulterior, astfel cum corect a arătat instanța de fond, totuși, astfel cum s-a reținut mai sus, sunt pertinente motivele de apel care invocă neconformitatea cu legislația în vigoare la momentul emiterii consultanței.
Pe de o parte, se constată că intimata-apelantă nu a combătut, prin întâmpinare, motivele de apel vizând neconformitatea consultanței din 17.08.2010 referitoare la achiziții publice cu prevederile legale.
Pe de altă parte, și din examinarea prevederile art.9 pct. c1 din OUG 34/2006, în vigoare din 2 iulie 2010, a instrucțiunii nr. 9 AMPOSDRU privind efectuarea achizițiilor publice necesare implementării proiectelor finanțate prin POSDRU 2007-2013, care permite achiziția directă numai pentru servicii cu valoare de sub_ euro, doar pentru servicii din anexa II B la OUG 34/2006, rezultă că recomandarea reclamantei de efectuare a achiziției directe a fost greșită, susținerile apelantei fiind, sub acest aspect, întemeiate.
În ceea ce privește alte proceduri de achiziție în cadrul proiectului, în număr total de 14, după cum afirmă apelanta, aspect necontestat prin întâmpinare, față de faptul că beneficiarul a reclamant neexecutarea obligației consultantului, în temeiul art. 1082 C. civ. revenea intimatei sarcina de a proba îndeplinirea obligației sale (astfel cum a înțeles la depună la dosar probe cu privire la consultanța acordată în procedura de achiziție a serviciilor indicată mai sus), ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. Așa cum s-a arătat anterior, câtă vreme prevederea contractuală este explicită în sensul obligației consultantului de a elabora procedurile de achiziție, nu era necesar a se dovedi, de către apelanta-pârâtă, faptul negativ al neexecutării obligației.
Prin urmare, se constată, din partea intimatei-reclamante, o executare necorespunzătoare a obligațiilor sale în faza de implementare a proiectului, suficient de importantă pentru a justifica invocarea, de către apelanta-pârâtă, a excepției de neexecutare a propriei obligații de plată a onorariului.
În consecință, în temeiul art. 480 alin. 2 N.C.pr.civ., va fi admis apelul și schimbată în tot sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În temeiul art. 482 rap. la art. 453 alin. 1 N.C.pr. civ., va fi obligată intimata să plătească apelantei suma de 4575 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată pentru apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă ADEPC (ASOCIAȚIA D. ȘI EDITORILOR PATRONAT AL CĂRȚILOR), cu sediul social în București, .. 32, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.6776 din 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. D. C. MANAGEMENT S.R.L., cu sediul ales la Cabinet Individual de Avocat B. L., din București, .-13, ., sector 1.
Schimbă în tot sentința, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă intimata să plătească apelantei 4.575 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S.G. N. M. C. S.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.N.S.G./21.08.2014
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București
Președinte: Z. S.M.
| ← Radiere. Decizia nr. 716/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 31/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
