Recurs împotriva încheierii judecătorului delegat la O.R.C.. Decizia nr. 84/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 4037/2/2013
Dosar nr._ (Număr intern 2090/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 84
Ședința publică de la 14 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. I.
Judecător M. P.
Judecător P. P.
Grefier E.-R. L.
********************
Pe rol judecarea contestației în anulare formulate de contestatorii recurenți M. I. și . EXPORT SRL prin reprezentant M. I. împotriva Deciziei civile nr. 1979/25.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._/3/2012 având ca obiect recurs – intervenție le înregistrare mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului, în contradictoriu cu intimații intervenienți .-EXPORT SRL prin reprezentant M. V., . E. T. SRL și ..
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 07.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în baza art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii sau note scrise, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de astăzi, 14.01.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1979 din 25.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă s-a respins cererea recurenților de repunere în termenul de motivare a recursurilor, s-a admis excepția nulității recursurilor și s-au constatat nule recursurile declarate de recurenții . Export SRL prin M. I. și M. I. împotriva sentinței civile nr. 6820 din 18.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._/3/2012, în contradictoriu cu intimații . E. T. SRL, . și . Export SRL prin M. V..
Împotriva deciziei civile nr. 1979/25.10.2012 au formulat contestație în anulare recurenții . Export SRL prin M. I. și M. I., prin care au solicitat instanțe admiterea contestației în anulare; desființarea deciziei atacate și rejudecarea căii de atac a recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 6820/18.05.2012.
În motivarea contestației s-a arătat că decizia atacată este rezultatul unei erori materiale evidente, motiv prevăzut de art. 318 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, instanța de recurs s-a lăsat indusă în eroare de afirmațiile intimaților conform cărora motivele de recurs nu au fost depuse în termen și s-a învederat că potrivit prevederilor art. 303 alin. (2) Cod procedură civilă termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Or, după cum se poate observa, la dosarul cauzei nu există dovada comunicării sentinței civile nr. 6820 pronunțate la data de 18.05.2012 de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._/3/2012, către recurenții M. I. (parte în dosarul de fond după cum în mod corect a constatat prima instanță prin încheierea din data de 06.04.2013) și S.C. T. G. Import Export SRL la sediul legal din Oradea, .-2, jud. Bihor.
Din documentele aflate la dosarul cauzei (a se vedea fila 88 din dosarul de fond), rezultă că procedura de comunicare a hotărârii civile nr. 6820 din 18.05.2012 a fost efectuată în mod greșit la sediul indicat fraudulos pentru societatea . Export SRL, și anume în Bulevardul Libertății nr. 16, jud. Bihor, deși citația pentru termenul de judecată din data de 04.05.2012 a fost expediată corect, către aceeași societate, la sediul social al acesteia din Oradea, .-2, județul Bihor (a se vedea fila 19 din dosarul de fond).
De asemenea, trebuie subliniat faptul că dovada comunicării sentinței recurate la adresa societății T. G. Import Export SRL din Bulevardul Libertății nr. 16, jud. Bihor a fost semnată de o persoană ce nu deține calitatea de administrator al societății, după cum în mod greșit a fost consemnat de agentul procedural.
Pentru aceste considerente, comunicarea hotărârii către societatea T. G. Import Export SRL la adresa din Bulevardul Libertății nr. 16, jud. Bihor, nu poate fi catalogată drept o comunicare valabilă, în condițiile în care sediul social al societății este în Oradea, .-2, județul Bihor.
În mod greșit instanța învestită cu soluționarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 6820 din 18.05.2012 a apreciat că sentința recurată a fost comunicată societății T. G. Import Export la data de 27.08.2012, ceea ce a determinat admiterea excepției nulității recursurilor.
Totodată, s-a susținut că prin decizia Curții de Apel București s-a săvârșit și o altă greșeală materială evidentă
În motivarea deciziei civile nr. 1979 pronunțate la data de 25.10.2012, instanța de recurs a reținut, în mod complet eronat, că ne aflăm în prezența unui recurs formulat împotriva unei încheieri a unui judecător delegat, când, în realitate recursul a avut ca obiect o sentință pronunțată în condițiile edictate de OUG nr. 116/2009.
Greșeala materială evidentă constând în omisiunea de a observa hotărârea ce formează obiectul recursului a avut drept consecință aplicarea nejustificată a dispozițiilor art. 6 alin (4) și (5) din Legea 26/1990.
Contestatorii au invocat și motivul de contestație prevăzut de art. 317 alin.(1) pct. 1 Cod procedură civilă, și anume lipsa procedurii de citare a societății T. G. Import Export și a dlui. I. M. pentru termenul de judecată din data de 25.10.2012.
Astfel cum rezultă din documentele existente la dosarul cauzei, deși prin încheierea din data de 06.04.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2072 (fila 14 fond), Tribunalul București a dispus prin citativ introducerea în cauză a lui M. I., ca urmare a constatării calității acestuia de parte în dosarul de fond, instanța de recurs nu a procedat la citarea dlui M. I. pentru termenul din data de 25.10.2012.
Pentru aceste considerente, ca urmare a lipsei procedurii de chemare în judecată pentru ziua fixată în vederea soluționării recursului, reiese că decizia Curții de Apel București, ce constituie obiectul prezentei contestații în anulare a fost pronunțată în condițiile inexistenței procedurii de citare.
La data de 27.08.2013 intimata T. G. Import Export SRL reprezentată prin M. V. a formulat întâmpinare la contestația in anulare, solicitând respingerea acesteia, in principal ca inadmisibila, ca lipsita de interes, iar in subsidiar ca nefondata.
Intimata a invocat inadmisibilitatea contestației in anulare in raport de motivul reglementat de art. 318 alin. 1 C.proc.civ. (dezlegarea data recursului este rezultatul unei greșeli materiale), arătând că niciuna din criticile formulate de către contestatori nu se încadrează in motivul prevăzut de art. 318 alin. 1 C.proc.civ, susținerile contestatorilor referindu-se, in realitate, la eventuale erori de judecata ce ar putea fi imputate instanței de recurs, iar nu la erorile materiale avute in vedere de textul de lege menționat, astfel ca se impune respingerea ca inadmisibila a contestației in anulare in raport de prevederile art. 318 alin. 1 C.proc.civ.
S-a mai invocat de intimată lipsa de interes in promovarea contestației in anulare întemeiată pe motivul prevăzut art. 317 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. (nelegalitatea procedurii de citare).
Referitor la acest motiv, contestatorii susțin ca niciunul dintre ei nu a fost citat pentru termenul din data de 25.10.2012 când s-a judecat recursul, motiv pentru care ar fi devenit incidente dispozițiile art. 317 alin. 1 C.proc.civ.
Intimata a susținut însă că, contestatorii au participat la termenul cand s-a solutionat recursul, astfel ca, in conformitate cu art. 89 alin. 2 C.proc.civ. infatisarea partilor in instanța a acoperit orice viciu de procedura. Mai mult, niciunul dintre contestatori nu a invocat in fața instantei de recurs vreun viciu legat de procedura de citare pentru termenul din 25.10.2012, astfel ca, in conformitate cu prevederile art. 108 alin. 3 C.proc.civ., neregularitarea actelor de procedura a fost acoperita, împrejurare ce conduce la concluzia ca recurentii-contestatori nu au suferit nicio vatamare prin faptul ca nu ar fi fost citati pentru termenul din 25.10.2012.
Cât privește netemeinicia contestației in anulare, intimata a învederat că sentința civilă nr. 6280/18.05.2013 a fost comunicata de prima instanță la adresa menționată de către intervenienta TGIE prin M. V. in cuprinsul cererii de intervenție principala (fila 30 dosarul de fond). Extrasul de la ORC a fost depus de către contestatorii - recurenți abia in faza procesuala a recursului in incercarea de a obține o repunere in termenul de depunere a motivelor de recurs, astfel ca o comunicare a sentintei la adresa indicata de recurenți ulterior soluționării cauzei era imposibila in lipsa acestei precizări.
De asemenea, in ceea ce-l privește pe recurentul M. I., in mod corect a retinut instanta de recurs ca acesta nu a participat in nume propriu la judecata pe fond a pricinii, astfel incat nu se impunea comunicarea sentintei la domiciliul acestuia, cum a pretins acesta inaintea instantei de recurs, precum si in prezenta contestatie in anulare.
Nu in ultimul rand, sub aspectul netemeiniciei contestatiei in anulare intemeiata pe dispozițiile art. 318 alin. 1 C.proc.civ., s-a arătat că nu este indeplinita nici cerința privind caracterul esențial al presupusei greșeli materiale ce ar fi fost savarsita de instanta de recurs.
Prin urmare, chiar daca s-ar admite ca intemeiat motivul reglementat de art. 318 alin. 1 C.proc.civ., soluția data ar fi aceeași, motiv pentru care se impune respingerea contestatiei in anulare ca neintemeiata.
La termenul de judecată din data de 07.01.2014 Curtea a apreciat că excepția inadmisibilității contestației și cea a lipsei de interes, invocate prin întâmpinare, nu sunt excepții procesuale veritabile, ci reprezintă apărări de fond.
De asemenea, intimata T. G. Import Export SRL reprezentată prin M. V. a mai invocat în fața instanței o excepție, respectiv excepția lipsei calității de reprezentant a T. G. Import Export a dlui M. I..
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Analizând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ., excepția lipsei calității de reprezentant al T. G. Import Export a dlui M. I., Curtea apreciază că aceasta nu este întemeiată și o va respinge.
Se are în vedere că, astfel cum rezultă din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului (fila 77 dosar Curte), domnul M. I. este unul dintre administratorii acestei societăți, fiind numit pe o durată nelimitată, astfel că are calitatea de reprezentant, fiind îndreptățit să formuleze cereri și acțiuni în numele T. G. Import Export SRL.
Aspectele învederate de intimata T. G. Import Export SRL reprezentată prin M. V. referitoare la cele două hotărâri A. din datele de 11.05.2007 și 05.07.2007 prin care domnul M. I. a fost revocat din funcție nu au relevanță, câtă vreme prin hotărâri judecătorești irevocabile (deciziile nr. 9/C/2008 și 479/C/2007 ale Curții de Apel Oradea s-au respins cererile de înscriere în registrul comerțului a mențiunilor privind revocarea de administratori și numirea altor administratori).
Cât privește contestația în anulare, Curtea apreciază că aceasta este nefondată și o va respinge.
Astfel, referitor la primul motiv de drept invocat de către contestatori (art. 318 alin. 1 C.proc.civ.), se observă că motivele pentru care poate fi formulată contestația în anulare specială sunt doar două, și anume: săvârșirea unei erori materiale evidente, respectiv omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau casare.
Sub aspect formal, se constată că prin cererea formulată contestatorii au invocat unul dintre motivele prevăzute de acest text de lege – și anume faptul că decizia atacată ar fi rezultatul unei greșeli materiale evidente, însă analiza trebuie să meargă mai departe, pentru a se verifica dacă situația invocată de contestatori se subsumează sau nu acestei noțiuni.
Aceasta deoarece noțiunea de greșeală materială se interpretează în sens restrâns și vizează strict aspectele formale ale judecății în recurs, pe această cale neputând fi invocate și greșeli de judecată, ceea ce ar conduce la transformarea contestației în anulare speciale într-un recurs la recurs. De pildă, se pot invoca pe această cale unele greșeli materiale comise prin confundarea sau neobservarea unor date esențiale ale dosarului, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant, în condițiile în care instanța nu a observat plicul poștei din care reiese depunerea în termen sau împuternicirea acordată celui ce a semnat recursul.
Or, efectuând aceste verificări, Curtea constată că aspectele invocate de către contestatori, referitoare la faptul că în mod greșit instanța de recurs a apreciat că motivele de recurs nu au fost depuse în termen (prin raportare la modalitatea în care s-a realizat comunicarea sentinței recurate) sau că ar fi aplicat nejustificat dispozițiile art. 6 alin. 4 și 5 din Legea nr. 26/1990 nu se încadrează în noțiunea greșelii de judecată avute în vedere de art. 318 alin. 1 C.proc.civ.
Aceasta deoarece prin susținerile lor contestatorii critică de fapt modul în care instanța de recurs a dezlegat o anumită problemă de drept – cea a excepției de nulitate a recursurilor pentru nemotivarea în termen, prin raportare la termenul de depunere a motivelor de recurs pe care aceasta l-a apreciat incident în cauză și a datei la care s-a apreciat că a fost comunicată sentința recurată – toate acestea constitui eventual greșeli de judecată, care nu pot fi însă analizate în contestația în anulare.
De asemenea, Curtea apreciază că în cauză nu este incident nici motivul de contestație prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., constând în nelegala citare pentru termenul din data de 25.10.2012 a contestatorilor.
Se are în vedere că la termenul din 25.10.2012, când s-a soluționat recursul, ambii recurenți au fost reprezentați prin dl avocat P. P., astfel cum reiese din practicaua deciziei, iar orice posibil viciu de procedură s-a acoperit în condițiile art. 89 alin. 1 C.proc.civ. Aceasta cu atât mai mult cu cât apărătorul recurenților, dacă aprecia că nu a primit citația în termen, avea posibilitatea să solicite instanței un nou termen de judecată, dar nu a procedat în acest mod, iar pretinsa nulitate a actelor de procedură a fost acoperită în condițiile art. 108 alin. 3 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii recurenți M. I. și . EXPORT SRL prin reprezentant M. I. împotriva deciziei civile nr. 1979/25.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._/3/2012 având ca obiect recurs, în contradictoriu cu intimații intervenienți .-EXPORT SRL prin reprezentant M. V., . E. T. SRL și ., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 ianuarie 2014.
Președinte, C. G. I. | Judecător, M. P. | Judecător, P. P. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. C.G.I.
Tehnoredactat: CGI
2 ex./17.02.2014.
Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă
Jud.recurs: I. P.
C. H. M.
M. B. P.
Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Jud.fond: R. P.
| ← Opoziţie la executare. Decizia nr. 1820/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1557/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
