Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 164/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 26949/3/2012/a2
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 164
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIHAELA I. P.-B.
JUDECĂTORLILIANA C.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 a FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr._ din 19.12.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul personal și asistat de avocat P. S. C. cu împuternicire avocațială nr._/2015, aflată la fila 27, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin Serviciul Registratură, la data de 24.02.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare.
Intimatul, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală. Solicită să se observe faptul că recurenta a formulat aceleași critici ca și prin cererea de atragere a răspunderii personale a administratorului, fără a arăta în ce mod sau unde a greșit instanța de fond. De asemenea, solicită să se observe că, criticile recurentei privesc activitatea lichidatorului judiciar, or, recurenta avea alte căi pentru a ataca actele lichidatorului judiciar și nu se poate solicita atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului societății pentru niște vicii ale lichidatorului judiciar. Consideră că, instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între pretinsele fapte ale administratorului societății și starea de insolvență a societății. Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală. Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civila nr._ din 19.12.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă s-a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 în contradictoriu cu pârâtul S. T. .
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut cam în privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea conform legii nu este de natura sa atraga raspunderea lui în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Totodata, nu exista legatura de cauzalitate intre neformularea cererii de deschidere a procedurii si starea de insolventa a debitorului, aceasta din urma fiind anterioara cererii, aspect ce rezulta din formularea dispozitiilor art. 27 din legea insolventei - formularea cererii in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 a FINANȚELOR PUBLICE, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei si pe fond, admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată in cauză.
Recurenta a formulat urmatoarele motive de recurs:
In ce priveste fapta prevazută la lit. a) art 138 din legea insolventei, recurenta arată că in raportul intocmit de lichidator, acesta a precizat ca debitoarea nu are bunuri si mentionează că la data de 31.12.2011, debitoarea avea stocuri in valoare de 11.707 lei, creante de recuperat de 116.786 lei si casa si conturi in banci de 26.372 lei.
Cu toate acestea, lichidatorul judiciar nu a facut nici un plan de distribuire pentru sumele existenta in conturi și nici o vanzare a bunurilor societatii debitoare.
Reprezentantii societății aveau obligația să solicite ei insisi aplicarea dispozițiilor Legii nr.85/2006 și nu să dispună in interes personal continuarea unei activități care ducea in mod vadit persoana juridica in incetare de plati.
Natura juridică a răspunderii reprezentanților debitoarei pentru aplicarea art. 138 alin.1 lit.c) din lege decurge din natura raporturilor dintre aceștia și societate, fiind vorba de o răspundere civilă contractuală guvernată de regulile mandatului.
Intimatul S. T. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, aratand ca, in esenta, prin recursul formulat, recurenta aduce aceleași critici ca si prin cererea de atragere a răspunderii personale a administratorului, fără a arata in ce mod sau unde a greșit instanța de fond in aprecierea spetei.
In esența, recurenta reclama ca lichidatorul judiciar nu a făcut niciun plan de distribuire pentru sumele existente in cont, nici o vânzare a bunurilor debitoarei si nici nu a recuperat creanțele asupra altor agenți economici.
Așa cum arătat si la judecata in fond, criticile recurentei privesc activitatea lichidatorului judiciar si nu ale intimatului.
Recurenta, in calitatea sa de creditor majoritar, avea obligația ca, pe parcursul procedurii insolventei, sa supravegheze activitatea lichidatorului, sa-i atragă atenția asupra erorilor sau neajunsurilor lichidării, sa nu aprobe rapoartele acestuia sau sa le conteste in termenul legal, or, recurenta nu a luat masurile legale in termenul si modalitățile prevăzute de legea speciala.
Asupra recursului:
Potrivit art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți;
Cât privește critica vizând greșita aplicare a prevederilor art. 138 alin.1 lit.c. din lege, Curtea reține că recurenta nu a explicat în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administrator în interesul său personal și care ar fi dus în mod vădit debitoarea la încetarea de plăți, nefiind suficiente argumentele potrivit cărora simplul fapt că nu a solicitat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și a continuat să desfășoare activitatea ar atrage răspunderea administratorului potrivit temeiului de drept indicat.
Se reține astfel că recurenta trebuia să probeze afirmațiile formulate, invocarea prevederilor art. 138 lit.c), din lege nu atrage automat răspunderea administratorului deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora.
Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage în mod automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia, numai pentru nedepunerea evidențelor contabile ori pentru neținerea contabilității, prevăzând posibilitatea atragerii răspunderii, numai după ce s-au produs dovezi în acest sens, conform art. 1169 C.civ.
Răspunderea administratorului societății nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, cum eronat susține recurenta, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși, al cărui mandatar este administratorul.
Răspunderea sa este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C. civ., respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art. 1169 C.civ.
De asemenea, recurenta trebuia să probeze afirmațiile formulate cu privire la antrenarea răspunderii administratorilor în temeiul disp. art. 138 lit.a) din lege, invocarea dispozițiilor menționate nu atrage automat răspunderea administratorului deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora.
Pentru aplicarea prevederilor art.138 alin.1 lit.a) este necesar să se facă dovada certă că administratorii au utilizat bunurile menționate în folosul propriu sau al altei persoane, ceea ce în speță recurenta nu a probat.
Nu in ultimul rand, Curtea noteaza, că, asa cum a invederat si intimatul, că recurenta reia, in cuprinsul cererii de recurs, motivarea acțiunii principale, fără a formula critici cu pricire la modul de soluționare a cauzei de către prima instanță.
În consecință, pentru motivele reținute, Curtea va constata recursul nefondat și îl va respinge conform art. 312 alin. 1 C.pr.civ raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. pr.civ., în ale cărui dispoziții se încadrează criticile recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 a FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr._ din 19.12.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. B.-P. L. C. G. B. F.
GREFIER,
F. D.
Red.Jud.MIBP, 23.03.2015/Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: Judecator Sindic — S. O.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 902/2015. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
