Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 421/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 421/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 25782/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2866/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 421/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător M. H.
Grefier L. V. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulate de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 9274/04.11.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. D. I. și S. P. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu intimatul pârât S. P. D., decedat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de precizările și înscrisurile atașate acesteia depuse chiar de către apelantă, din care reiese că intimatul pârât S. P. D. a decedat la data de 12.08.2009, Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestui intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe excepția invocată și pe apelul formulat.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Civilă la data de 13.05.2014 sub nr._, reclamanta creditoare Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâții C. D. I. și S. P. D., să dispună obligarea acestora la suportarea pasivului societății debitoare Sol High Trade SRL.
Prin sentința civilă nr. 9274/04.11.2014, tribunalul a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată și a Iuat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta creditoare s-a limitat la simple alegații referitoare la încălcarea de către pârâți a obligației de ținere a contabilității, fără a indica în concret și fără a proba îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. d în persoana acestora.
Fără a ignora pertinența argumentelor reclamantei legate de necesitatea manifestării unei diligențe sporite a administratorului în activitățile legate de managementul societății, instanța a apreciat că simpla calitate de administrator statutar nu poate impune concluzia existenței unor fapte de natura celor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d.
Împrejurarea că debitoarea nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la Oficiul Registrului Comerțului nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Mai mult, distinct de încălcarea obligației de a ține contabilitatea conform prevederilor legale, atragerea răspunderii presupune în mod concret ca această faptă să fi determinat starea de insolvență a societății debitoare ori să fi contribuit la apariția acesteia.
Pe cale de consecință, simpla constatare că pârâții nu au înțeles să își îndeplinească în mod corespunzător obligația de a ține contabilitatea societății potrivit legii nu este de natură să atragă angajarea răspunderii lor, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE, cauza fiind înregistrată sub nr._ (2866/2014) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă.
În motivarea apelului, se arată că atât timp cât declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, conform obligației legale, la organul fiscal teritorial, rezultă clar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinite cerințele art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 82/1991 republicată, "răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului".
Or, în cazul răspunderii contractuale, culpa pârâților este prezumată potrivit art. 1082 cod civil raportat la art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Menționează apelanta că obligativitatea întocmirii și depunerii bilanțurilor/raportărilor contabile semestriale este prevăzută în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale precum și în Legea contabilității nr. 82/1991 (art. 27 alin. 1).
Din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de faliment, publicat în BuletinuI Procedurilor de Insolvență nr. 8083/28.04.2014, rezultă că pârâții nu au prezentat toate documentele prevăzute de art. 28 din legea insolvenței, deci în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 1 și art. 5 din Legea nr. 82/1991 republicată.
De asemenea, din informațiile furnizate de Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice, debitoarea nu figurează, în ultimii cinci ani, cu declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat (D100), deconturi TVA (D300) și bilanțuri/raportări contabile depuse, fapt ce face imposibilă stabilirea obligațiilor față de bugetul de stat pentru această perioadă.
Apelanta apreciază că prin rapoartele lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului, constând în dezinteresul arătat în ceea privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății, și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii civile contractuale, culpa este prezumată potrivit art. 1082 Cod Civil, iar răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, avându-se în vedere că s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorilor, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul adus creditorilor prin . societății.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale Legii nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 82/1991 și O.G. nr. 92/2003.
Intimatul pârât C. D. I. nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
La 5.02.2015, cu privire la intimatul pârât S. P. D., apelanta a precizat că acesta a decedat, solicitând introducerea în cauză a moștenitorilor, respectiv U. R. M. și S. E. C..
La termenul de judecată din 18.03.2015, Curtea, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului pârât S. P. D..
Analizând actele dosarului și sentința atacată sub aspectul excepției invocate, potrivit art. 248 alin. 1 C.p.civ., Curtea constată că aceasta este întemeiată.
La data de 13.05.2014, reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, a chemat în judecată pârâții C. D. I. și S. P. D., solicitând obligarea acestora la suportarea pasivului societății debitoare Sol High Trade SRL, ai căror asociați au fost, pârâtul C. D. I. fiind și administratorul societății.
La data formulării cererii de chemare în judecată însă, pârâtul S. P. D. era decedat, apelanta depunând la dosar adresa nr. 39/B15/30.01.2015 emisă de BNP S. Tabarana, care atestă decesul pârâtului la data de 12.08.2009.
Potrivit art. 56 alin. 1 C.p.civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. Persoanele fizice dobândesc capacitatea de folosință la momentul nașterii și o pierd odată cu moartea (art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, aplicabil în speță față de data decesului pârâtului). Persoana care are capacitate de folosință în sens material, are și capacitate procesuală în legătură cu drepturile și obligațiile sale.
Prin urmare, la data formulării cererii de chemare în judecată, pârâtul nu mai avea capacitate procesuală de folosință, fiind decedat la o dată anterioară, ceea ce determină lipsa uneia dintre condițiile necesare pentru ca o persoană să devină parte în proces, sancțiunea fiind aceea a respingerii acțiunii. În consecință, nu se poate da curs solicitării apelantei reclamante de introducere în cauză a moștenitorilor defunctului, condiția existenței capacității procesuale de folosință a acestuia nefiind îndeplinită la data promovării acțiunii.
În ceea ce privește apelul formulat în contradictoriu cu pârâtul C. D. I., analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolelor 477 alin. 1 și 479 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că susținerile apelantei nu sunt fondate pentru următoarele considerente comune:
DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, în calitate de creditor majoritar în procedura insolvenței debitoarei . SRL, a formulat cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a asociatului și administratorului societății debitoare, întemeiată pe dispozițiile articolului 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Răspunderea reglementată de articolul 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de insolvență.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere este aceea a unei răspunderi speciale care prezintă multe din caracteristicile răspunderii delictuale, așa cum a reținut și judecătorul-sindic și contrar susținerilor apelantei referitoare la natura contractuală a răspunderii. Pentru a fi angajată această răspundere, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale conform articolelor 998-999 Cod civil 1864, respectiv art. 1357 din Noul Cod civil (faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate, culpă), condiții care în această situație capătă unele conotații speciale.
Prin urmare, trebuie să se probeze că pârâtul, prin fapta lui culpabilă în una din formele prevăzute de articolul 138, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Existența raportului de cauzalitate între fapta culpabilă, insolvență și prejudiciul suferit de creditor trebuie dovedită, nefiind prezumată.
Astfel, dispozițiile legale din materia mandatului comercial invocate de reclamantă, criteriile de apreciere a vinovăției sau prezumțiile privind existența raportului cauzal dintre faptele ilicite și starea de insolvență ori prevederile Legii nr. 31/1990 rep. nu au aplicabilitate și relevanță în cauză.
Omisiunea depunerii actelor prevăzute de articolul 35 raportat la articolul 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 ar putea eventual atrage răspunderea penală a pârâtului conform articolului 147 din lege, neinfluențând starea de insolvență anterioară a societății.
În ceea ce privește obligația de a ține registrele cerute de lege și de a depune situațiile financiare la organele fiscale, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
În mod corect judecătorul-sindic a reținut că în speță nu s-a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Față de cele arătate, conform articolului 480 alin. 2 și 6 Cod procedură civilă și articolului 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea va admite apelul și va anula în parte sentința atacată în sensul că, potrivit art. 248 alin. 1 și art. 56 alin. 1 și 3 C.p.civ., art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului S. P. D. și, în consecință, va respinge acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 9274/04.11.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. D. I., domiciliat în București, ., ., ., sector 4, și S. P. D., cu ultimul domiciliu în București, ., sector 5, decedat.
Anulează în parte sentința atacată și, rejudecând cauza, admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului S. P. D..
Respinge acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. M. H.
GREFIER
L. V. V.
Red. Jud.D.A.
Tehnoredactat:I.N.
5 ex.
12.06.2015
………………….
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic: E. B. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
