Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 902/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 902/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 843/98/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 920/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.902/2015
Ședința publică de la 28 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: M. C. S.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelanta-creditoare A. B. ROMANIA S.A., împotriva Sentinței civile nr.376/F din 10.03.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. V. S. S.R.L., prin administrator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ C. A. și intimata-creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA.
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din 25.05.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea pentru 28.05.2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată :
Prin sentința civilă nr. 376/F din 10.03.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul_ 14 a fost admisă contestația formulată de debitoarea S.C. V. S. S.R.L. la cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea ALFA B. ROMANIA S.A., a fost admisă cererea formulată de creditoarea D.G.R.F.P. PLOIEȘTI - A.J.F.P. IALOMIȚA, și în baza art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei S.C. V. S. S.R.L., fostă S.C. V. S. S.R.L., fostă .., luându-se, totodată, celelalte măsuri necesare desfășurării procedurii.
În motivarea sentinței, instanța a reținut următoarele:
În baza contractului de credit și a contactului de facilitate de linie de credit nr._ și a actelor adiționale la acest contract, încheiate între bancă, în calitate de creditor și S.C. V. Impex S.R.L. în calitate de împrumutat, Alfa B. Romania S.A. a acordat S.C. V. Impex S.R.L. un credit în sumă de 1.256.792,30 lei, creanță pe care această creditoare a valorificat-o prin înscrierea la masa credală a S.C. V. Impex S.R.L.
Astfel, creditoarea Alfa B. Romania S.A. s-a înscris în tabelul definitiv consolidat rectificat al creditorilor (II) afișat la data de 01.07.2011 la poziția 1 cu o creanță garantată în cuantum de 1.379.039,63 lei, compusă din debit principal – 1.256.792,30 lei; dobânzi și dobânzi penalizatoare – 122.247,33 lei, deși în prima etapă a insolvenței debitoarei S.C. V. Impex S.R.L., creditoarea Alfa B. Romania S.A. nu își valorificase dreptul de creanță optând pentru valorificarea contractului de novație încheiat la data de 05.03.2009, astfel: Transferul prin novare către S.C. V. S. S.R.L. a creanței datorată de S.C. V. Impex S.R.L.
Inițial creditoarea Alfa B. Romania S.A. a optat pentru a-și asigura valorificarea creanței prin novarea acesteia. Astfel, dată fiind iminenta stare de insolvență a S.C. V. Impex S.R.L., banca a încheiat la data de 05.03.2009 un contract de novație prin schimbare de debitor, având ca obiect preluarea, prin novație, de către S.C. V. S. S.R.L. a datoriei aparținând S.C. V. Impex S.R.L. existentă în sold la data intrării în vigoare a contractului de novație, împreună cu dobânzile și costurile aferente născute din contractul de credit.
Urmare a încheierii contractului de novație creditorul Alfa B. Romania S.A. nu s-a înscris la masa credală a debitorului S.C. V. Impex S.R.L.
În baza contractului de novație, banca a transmis către S.C. V. S. S.R.L. extrasul de cont din data de 31.03.2009 din care rezultă că la data de 30.03.2009, banca a încărcat soldul debitor al S.C. V. S. S.R.L. cu datoria în cuantum de 1.256.792,30 lei, fără ca această societate să fi primit vreun credit.
Odată cu contractul de novație, banca creditoare a încheiat cu vechiul împrumutat S.C. V. Impex S.R.L. și cu noul împrumutat S.C. V. S. S.R.L., contractul de credit nr. 1 din 05.03.2009 și contract de facilitare de credit, anexă la contractul de credit nr. 1, modificat prin actul adițional nr. 1 și actul adițional nr. 2 la contractul de credit, precum și actul adițional nr. 1/1/1, nr. 1/1/2, nr. 1/1/3, nr. 1/1/4 și nr. 1/1/5 la contractul de facilitate de credit la termen.
Aceste contracte nu au avut ca finalitate acordarea vreunui credit, ci au reprezentat o soluție bancară pentru ca datoria preluată de la S.C. V. Impex S.R.L. în cuantum inițial de 1.256.792,30 lei să genereze dobânzi de credit și dobânzi penalizatoare.
Astfel, conform extrasului de cont emis la data de 21.04.2010 de către bancă, aceasta a acordat și a încasat de la S.C. V. S. S.R.L. în aceeași zi, datoria preluată de la S.C. V. Impex S.R.L., în sumă de 1.362.863,90 lei pe care creditoarea a convenit-o în valută, rulând de asemenea, în aceeași zi prin contul euro al S.C. V. S. S.R.L. suma de 335.057,66 euro din care 334.035,27 euro, echivalentul creditului în lei de 1.362.863,90 lei la un curs de schimb de 4,0800 lei/euro, la care s-a adăugat încasarea de la S.C. V. S. S.R.L. a sumei de 1.022,39 euro pe care a considerat-o „plată rată principal”.
Pentru a se asigura că S.C. V. S. S.R.L. nu va avea acces la sumele pe care banca le-a rulat prin conturile sale bancare pentru a da aparența acordării unui credit pe care l-ar fi acordat S.C. V. S. S.R.L. și l-a și retras în aceeași zi, banca a impus acestei societăți semnarea actului adițional nr. 1 la contractul de garanție reală mobiliară GRM 1/1/1 prin care creditoarea instituise o garanție reală mobiliară asupra soldurilor creditoare prezente și viitoare în lei și valută ale conturilor curente ale S.C. V. S. S.R.L. deschise la Alfa B. Romania S.A., în cuprinsul căruia a inserat mențiunea expresă: ”prezentul act adițional intră în vigoare la data de 21.04.2010” dată la care banca a tranzitat prin conturile S.C. V. S. S.R.L. suma de 1.362.863,90 lei și suma de 335.057 euro.
Dovadă că niciodată S.C. V. S. S.R.L. nu a beneficiat de vreun credit din partea creditoarei Alfa B. Romania S.A. este însăți prevederea art. 5 lit. (iii) din actul adițional nr. 1 la contractul de garanție reală mobiliară GRM 1/1/1 din data de 21.04.2010 (anexa 11) contractul de garanție reală mobiliară GRM 1/1/1 din data de 05.03.2010 (anexa 10) potrivit cu care: „… Garantul se obligă față de bancă să nu retragă sau să efectueze vreo plată din conturile supuse garanției…”.
În perioada 05.03.2009 – aprilie 2010 S.C. V. S. S.R.L. a plătit în contul datoriei preluată prin novație de la S.C. V. Impex S.R.L. suma de 153.245,02 lei.
După data de 21.04.2010 până la data de 10.07.2012 S.C. V. S. S.R.L. a plătit în contul datoriei preluată prin novație de la S.C. V. Impex S.R.L. suma de 84.442,97 euro.
De asemenea, în susținerea contestației formulată, se face referire la renunțarea unilaterală a creditoarei Alfa B. Romania S.A. la novarea creanței datorată de S.C. V. Impex S.R.L. și reluarea pretențiilor față de debitorul S.C. V. Impex S.R.L.; precum și la faptul că urmare a denunțării unilaterale a contractului de novație și a rezilierii unilaterale a contractului de credit nr. 1 din data de 05.03.2009, creditoarea Alfa B. Romania S.A. și-a reluat drepturile de creanță deținute împotriva debitorul S.C. V. Impex S.R.L.
Pentru aceste motive, tribunalul a apreciat că cererea creditoarei Alfa B. Romania S.A. este neîntemeiată, creanța solicitată de aceasta neavând caracterul cert, lichid și exigibil.
Cu privire la cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei S.C. V. S. S.R.L. formulată de creditoarea D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Ialomița, în raport de actele și lucrările dosarului, caracterul creanței este cert, lichid și exigibil, cât și de recunoașterea creanței de către debitoarea prin întâmpinarea depusă la filele 108 – 123 din dosarul nr._, astfel că a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea A. B. Romania SA, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației debitoarei, admiterii cererii apelantei de deschidere a procedurii de insolvență și înscrierii sale în tabelul creditorilor cu suma de 330.498,32 euro și 231 lei, precum și cu suma ce reprezintă cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelanta a susținut următoarele:
Prin contractul de credit nr. 25/11,06.2007, Banca a acordat un credit societății V. Impex SRL in cuantum de 3.000.000 lei. In data de 05.03.2009 s-a încheiat Contractul de novatie si Contractul de credit nr.1 intre apelanta . SA, in calitate de creditor, pe de o parte, ., in calitatea de Vechi împrumutat, si S.C. V. S. SRL (fosta V. S. SRL) in calitate de Nou împrumutat, pe de alta parte.
In baza Contractului de Credit mai sus menționat, prin Anexa nr.1 -contractul de facilitate de credit din 05.03.2009, Banca a novat facilitatea de credit pe care V. Impex SRL o avea fata de Banca, in suma totala de 1.256.792,30 lei. Ca urmare a nerambursarii creditului acordat in baza contractului de novatie mai sus menționat, la data de 12.02.2014 debitoarea datorează Băncii suma 330.498,32 eur si 231 lei compusă din: 303.025,02 eur reprezintă credit nerambursat; 12.850,44 eur reprezintă dobânzi neachitate; 14.622,86 eur reprezintă penalități; 231 LEI reprezintă alte sume, conform fisei de cont nr. 428/12.02.2014.
În mod eronat, instanța de fond a respins cererea Băncii de deschidere a procedurii insolventei formulate impotriva debitoarei V. S. SRL motivat de faptul ca Banca nu deține o creanța certa, lichida si exigibila impotriva acestei debitoare. Instanța de fond a apreciat ca Banca nu a acordat niciun credit debitoarei V. S. SRL, ținând cont de faptul ca „din extrasul de cont din data de 31.03,2009 rezulta ca, la data de 30.03.2009 Banca a încărcat soldul debitor al . cu datoria in cuantum de 1.256.792,30 lei, fără ca aceasta societate sa fi primit vreun credit". De asemenea, instanța de fond a apreciat ca Banca nu s-a inscris la masa credala a societății V. Impex SRL.
Instanța de fond a făcut o interpretare eronata a actelor depuse la dosarul cauzei.
Prin contractul de novatie, părțile sting o obligație veche si o înlocuiesc cu o obligație noua. Stingerea obligației vechi si nașterea noii obligații au loc concomitent.
Conform contractului de novatie incheiat in data de 05.03.2009 intre A. B. România SA, in calitate de creditor, ., in calitate de Vechi împrumutat, si V. S. SRL ( fosta V. S. SRL), in calitate de Nou împrumutat, in art. 2 se menționează ca: Noul împrumutat preia, prin novatie, in mod ferm si irevocabil, datoria existenta in sold la data intrării in vigoare a prezentului contract, respectiv suma de 1.256.792.30 lei, impreuna cu dobânzile si costurile aferente, așa cum apar acestea in contractul de credit, precum si toate drepturile si obligațiile Vechiului împrumutat născute din Contractul de credit, drepturi si obligații care, după data incheierii prezentului contract de novatie vor fi ale Noului împrumutat."
Potrivit art. 4, “Noul împrumutat se obliga, in mod ferm si irevocabil, incepand cu data intrării in vigoare a prezentului Contract de novatie, sa execute fata de Banca toate obligațiile Vechiului împrumutat izvorâte din contractul de credit.”
Prin contractul de novatie s-au păstrat vechile garanții constituite de Vechiul împrumutat V. Impex SRL, respectiv ipoteca asupra imobilului situat in localitatea Slobozia, . bis, jud. Ialomița, inscris in cartea funciara a localității Slobozia sub nr. 2620. Banca s-a inscris la masa credala a societății V. Impex SRL întrucât aceasta are in continuare calitatea de garant real fata de Banca, așa cum rezulta din chiar cuprinsul contractului de novatie si a contractului de credit nr. 1/05.03.2009.
Între Banca si societatea V. S. SRL a fost incheiat contractul de novatie prin intermediul căruia societatea V. Spediton a preluat creditul societății V. Impex SRL. Potrivit doctrinei, „Novatia este o convenție prin care părțile unui raport juridic obligational sting o obligație existenta, inlocuind-o cu o noua obligație. Specific novatiei este faptul ca, chiar daca raportul juridic obligational se stinge, aceasta nu înseamnă incetarea efectelor sale, ci numai transformarea lui . juridic obligational. Novatia prin schimbare de debitor are loc atunci când un terț se angajează fata de creditor sa plătească datoria (art. 1131 Cod civil)”
Esențial este faptul ca prin contractul de novatie incheiat in data de 05.03.2009 debitoarea V. S. SRL a preluat datoria societății V. Impex SRL fata de Banca.
Potrivit art. 1 din contractul de novatie vechiul imprumutat transfera in limita sumei de 1.256.792,30 lei existenta in sold la data intrării in vigoare a prezentului contract, datoria sa născuta din Contractul de credit, împreuna cu dobânzile si costurile aferente, in termenii si condițiile in care acestea se afla la data prezentului Contract de Novatie. Debitorul inițial va fi in întregime eliberat de obligațiile asumata fata de Banca prin Contractul de credit numai după . prezentului Contract de Novatie.
Scopul novatiei si a contractului de credit aferent acesteia nu a fost acordarea unui nou credit către V. S. SRL ci preluarea datoriei vechiului împrumutat V. Impex SRL.
De altfel, prevederea menționata in cuprinsul considerentelor hotărârii instanței de fond, in sensul ca Banca nu a mai acordat niciun credit, respectiv „art.5 iiii) din actul adițional nr.1 la contractul de garanție reala mobiliara GRM 1/1/1 din data de 21.04.2010, potrivit cu care: "Garantul se obliga fata de Banca sa nu retragă sau sa efectueze vreo plata din conturile supuse garanției" este interpretata eronat. Este normal sa existe o astfel de prevedere contractuala întrucât se refera la contul curent asupra căruia poarta garanția Băncii."
Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile. In cuprinsul contestației formulate de debitoare, V. S. SRL nu face dovada ca deține fonduri bănești disponibile cu care sa plătească la scadenta datoriile exigibile angajate.
Este adevărat ca scopul instituirii dispozițiilor menționate este acela al protejării debitorului împotriva unor cereri nejustificate ale creditorilor privind deschiderea procedurii, însă, dat fiind faptul ca legea nu prevede motivele pentru care judecătorul sindic poate obliga creditorii la plata unei cauțiuni, în practica judiciara s-a decis ca cererea debitorului trebuie sa aibă o justificare conforma scopului cauțiunii, adică împiedicarea abuzului de drept din partea creditorilor.
Creanța izvorăște dintr-un raport comercial fiind de natura comerciala astfel ca in lumina dispozițiilor art. 3 punctul 6 din Legea nr.85/2006 prin „creditor îndreptățit sa solicite deschiderea procedurii insolventei se înțelege creditorul a cărui creanța împotriva patrimoniului debitoarei este certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile, (,,.)".
Față de toate aspectele arătate mai sus rezultă cu certitudine că Banca este creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolventei, astfel cum acesta este definit de Legea 85/2006 privind procedura insolventei, deține împotriva debitoarei o creanță certă lichidă si exigibilă, scadentă de mai bine de 90 de zile și care depășește valoarea prag prevăzută de Lege.
Totodată, rezultă, în mod neechivoc, că debitoarea se află în incapacitate de plată, fiind în stare de insolvență.
Din cele menționate mai sus reies in mod indubitabil cele 3 condiții prevăzute de legiuitor care sunt îndeplinite in mod cumulativ in vederea dispunerii deschiderii procedurii de insolvență prevăzute de Legea nr. 85/2006: Creanța este certa, lichida si exigibila; Creanța este superioara valorii prag de 45.000 lei; Starea de insolventa a debitorului este prezumata de lege prin neachitarea de mai bine de 90 zile a acesteia.
Intimata-debitoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a susținut următoarele:
Apelul este nelegal, nefiind întemeiat în drept. Căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești se exercită în condițiile legii.
Potrivit art. 470 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) din Noul cod de procedură civilă cererea de apel va cuprinde sub sancțiunea decăderii, motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază apelul, precum si probele invocate în susținerea apelului.
Apelul formulat nu conține nici motivele de drept pe care se întemeiază și nici probele pe care apelanta înțelege să își susțină apelul.
Lipsa mențiunilor mai sus evidențiate sunt prevăzute sub sancțiunea decăderii. Pe cale de consecință, la acest moment apelanta nu mai are dreptul legal de a-și completa apelul.
Deși a criticat sentința civilă apelată din perspectiva nelegalității acesteia, apelanta nu a indicat care sunt textele legale încălcate și nici nu a motivat în fapt și în drept aspecte de nelegalitate ale hotărârii judecătorești criticate. Din această perspectivă, solicită să se dispună decăderea apelantului din dreptul de a invoca alte motive, mijloace de apărare sau dovezi, cu excepția celor invocate la prima instanță.
Cu privire la netemeinicia cererii de apel formulată de apelantă
Susținerile apelantei sunt netemeinice.
Judecătorul sindic a pronunțat o soluție legală și temeinică, atât în ceea ce privește admiterea creanței deținută de creditoarea DGRFP Ploiești – AJFP Ialomița, cât și în ceea ce privește respingerea creanței invocată de apelantă.
În mod corect a reținut judecătorul sindic faptul că, cererea formulată de Aplha B. România S.A. este neîntemeiată, deoarece creanța solicitată nu are caracter cert, lichid și exigibil. V. S. nu a beneficiat niciodată de vreun credit din partea creditoarei A. B. România S.A., titlul de creanță invocat de apelantă, fiind reprezentat de un contract de novație de debitor, pe care aceasta la denunțat unilateral, odată cu reîntoarcerea creditoarei A. B. România S.A. la masa credală a debitorului principal (cedat) V. Impex a cărei creanță fusese novată societății intimate.
În prezent, conform precizărilor formulate de RTZ & Partners IPURL, în calitate de lichidator al debitorului principal V. Impex, creditoarea A. B. își valorifică în cadrul procedurii falimentului garanțiile ipotecare deținute împotriva debitorului principal V. Impex pentru îndestularea cu privire la creanța pretinsă, de asemenea, intimatei.
Contractul de novație din 05.03.2009 încheiat între A. B., în calitate de creditor, vechiul debitor (debitorul cedat) V. Impex și noul debitor (debitorul cesionar) V. S. a avut ca temei de drept prev. art. 1128 și urm. din vechiul cod civil. Astfel, cesiunea de datorie sub imperiul Codului civil din 1866 prin intermediul novației prin schimbare de debitor are ca efect stingerea vechii obligații și înlocuirea acesteia cu una nouă, dezavantajul evident pentru creditor fiind pierderea garanțiilor adiacente vechii datorii. Păstrarea cvasitotală a garanțiilor creanței inițiale nu era posibilă în reglementarea din vechiul cod civil a novației prin schimbare de debitor.
Tocmai de aceea, prin întoarcerea la masa credală a debitorului principal (cedat) V. Impex prin re-înscrierea sa în tabelul creditorilor, creditoarea A. B. România S.A. a denunțat unilateral contractul de novație prin schimbare de debitor, manifestându-și intenția de a relua încasarea creanței de la vechiul debitor, după ce, în baza contractului de novație, încasase aprox. 200.000,00 Euro din datoria totală novată de aproape 300.000,00 Euro.
Apelanta nu a combătut în apel și nici prin întâmpinarea depusă la contestația în fond, susținerea intimatei privind denunțarea unilaterală de către A. B. România S.A. a Contractului de novație din 05.03.2009 pe care îl invocă ca titlu al creanței pretinsă.
De asemenea, apelanta nu a indicat temeiul de drept care îi permiteau în reglementarea legală ce a stat la baza încheierii Contractului de novație din 05.03.2009: vechiul Cod civil să păstreze și respectiv să execute, ulterior novării datoriei, garanțiile oferite de debitorul inițial (cedat), în drept, reglementarea din vechiul Civil a contractului de novație prin schimbare de debitor, nu permiteau păstrarea în favoarea creditorului a garanțiilor aduse de debitorul inițial în garantarea plății creanței novate. D. urmare, reîntoarcerea în anul 2010 a creditoarei A. B. România S.A. la masa credală a debitorului inițial, V. Impex și executarea silită (care se află de altfel în curs) a garanțiilor ipotecare oferite creditoarei A. B. România SA. de către debitorul inițial echivalează din punct de vedere juridic cu denunțarea unilaterală a contractului de novație de debitor de către creditoarea A. B. România S.A.
Din cel puțin două perspective, creanța invocată de A. B. România S.A. împotriva intimatei nu este certă, lichidă și exigibilă: (a) pe de-o parte că această datorie nu aparține intimatei - creanța nu este certă - actul de creanță (contractul de creanță) fiind contestat de intimată; (b) pe de altă, creanța nu este lichidă - cuantumul său neputând fi stabilit mai înainte de finalizarea executării silite a garanțiilor imobiliare în prezent în curs, pe care A. B. le execută împotriva debitorului principal V. Impex și fără o analiză a încasărilor în contul creanței, în conturile bancare deschise la A. B. aparținând intimatei, în perioada 2009 - 2011 și la care intimata nu are acces, iar apelanta nu a făcut nici o referire și nici nu a depus la dosar extrasele bancare care să dovedească sumele încasate în contul creanței de la intimată până la momentul denunțării unilaterale de către A. B. a contractului de novație.
Pe fondul cauzei, cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de apelantă nu este fondată, deoarece creanța pretinsă nu numai că nu este certă, lichidă și exigibilă, dar mai presus de toate nu aparține intimatei debitoare, după cum a arătat și în contestația pe care a formulat-o împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de apelantă.
Astfel, creanța invocată aparține debitoarei V. Impex, în faliment, creditoarea fiind înscrisă cu această creanță atât în Tabelul definitiv consolidat rectificat al creditorilor (II) afișat la data de 01.07.2011, cât și în Tabelul definitiv consolidat rectificat al creditorilor (III) afișat la data de 27.04.2012 (a se vedea Anexele I și II la prezenta)
Astfel, la data de 11.06.2007, A. B. România S.A, în calitate de creditoare a încheiat cu societatea V. Impex, în prezent în faliment, în calitate împrumutat au încheiat Contractul de credit și Contractul de Facilitate de Linie de Credit nr. 25/1 din 11.06.2007 și actele adiționale la acest Contract, denumite în continuare Contractul de credit, în baza căruia Creditoarea a acordat împrumutatului un credit în sumă de 1.256.792,30 lei echivalentul 306.534,70 Euro (la un curs mediu de 4,1 lei/euro).
Ca urmare a iminentei intrări în insolvență a societății V. Impex, la data de 05.03.2009 creditoarea A. B. România S.A. a încheiat Contractul de Novatie prin schimbare de debitor, cu debitoarea V. Impex, în calitate de Vechi împrumutat și cu V. S., fostă V. S., în calitate de Nou împrumutat, prin care această creanță a fost transferată în patrimoniul debitoarei (a se vedea Anexa III la prezenta).
Urmare a intrării în vigoare a Contractului de novație, datoria novată, în cuantum de 1.256.792,30 lei (a se vedea pct. B fila l din Contractul de novație) a fost preluată de debitoarea V. S., fostă V. S., debitoarea V. Impex fiind eliberată de datorie în conformitate cu art. 9 din Contractul de novație, potrivit cu care ..."banca eliberează și descarcă vechiul împrumutat de toate obligațiile asumate prin contractul de credit și orice pretenție sau obligație rezultată din acest contract".,,
Ca rezultat al novației, datoria lui V. Impex față de creditoarea A. B. nu a mai fost înscrisă în Tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei V. Impex, completat la 19.08.2009 (primul Tabel de creanțe întocmit după . în insolvență n.n.) și nici în Tabelul definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei completat la 09.08.2010 (întocmit după . în faliment) (a se vedea Anexele nr. 4 și nr. 5 la prezenta).
Tot ca rezultat al novației datoriei societății V. Impex către intimata V. S., creanța novată, în cuantum de 1.256.792,30 lei a fost transferată de creditoarea A. B. în soldul debitor al intimatei V. S. astfel cum rezultă din extrasul de cont din data de 31.03.2009 eliberat de creditoare (Anexa 6 din prezenta).
La această creanță, creditoarea Alhpa B. a adăugat dobânzi și dobânzi penalizatoare în valoare de 122.247,33 lei, totalizând suma de 1.379.039,63 lei (a se vedea Anexa l și 2 din prezenta), după care fără încunoștiințarea sa prealabilă, în anul 2011, creditoarea a denunțat unilateral contractul de novatie și s-a înscris la masa credală a vechiului debitor societății V. Impex cu creanța în valoarea de 1.379.039,63 lei, pe care a echivalat-o unilateral la suma de 334.035,27 Euro.
Creanța Pretinsă De Alhpa B. Nu Este Certă
Conform prev. art. 662 alin. (2) din Codul de procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
"Titlurile de creanță" invocate de creditoare în cererea de deschidere a procedurii insolvenței nu au produs efecte juridice, deoarece Alhpa B. România S.A. nu a acordat niciodată vreun credit debitoarei V. S.( fostă V. S.), iar debitoarea nu am încasat niciodată vreun credit de la creditoarea Alhpa B. România S.A.
Analizând Contractul de credit nr. l din 05.03.2009 și cele 2 acte adiționale invocate de creditoare A. B. rezultă că, pentru a beneficia de vreun credit, debitoarea trebuia să formuleze o cerere de tragere conform Secțiunii III intitulată "Utilizarea" Partea A, prevederi speciale, cerere pe care nu a formulat-o niciodată.
Contractul de credit din 05.03.2009 încheiat între A. B. și V. S., Contractul de facilitate de credit încheiat la aceeași dată între aceleași părți, precum și actele adiționale la aceste contracte nu au fost urmate de acordarea vreunui credit ci au reprezentat o soluție bancară, pur formală prin care creditoarea A. B. și-a asigurat încasarea de la debitoarea V. S. nu numai a creditului acordat terțului V. Impex care urma să intre în procedura de insolvență, dar și a dobânzilor și dobânzilor penalizatoare generate de acest credit calculate și impuse în mod unilateral de creditoarea A. B., deși potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare "nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii".
Prin soluția bancară impusă, creditoarea Alhpa B. a transferat scriptic, în evidențele bancare, creditul acordat lui V. Impex în sarcina V. S., fără a renunța la pretențiile de plată a debitului de către V. Impex, ocolind astfel normele bancare care reglementau managementul creditelor neperformante deținute față de societățile în insolvență și obligația de constituire de provizioane. Prin acest procedeu creditoarea A. B. a evidențiat în statisticile prezentate Băncii Naționale a României o altă situație decât cea reală cu privire la creditul acordat debitoarei V. Impex și în plus, pentru acest credit a continuat să încaseze dobânzi și dobânzi penalizatoare care au acoperit marjele de profit și cheltuielile de creditare stabilite și impuse unilateral de bancă, fapt pentru care vom sesiza Banca Națională a României solicitând declanșarea unui control bancar cu privire la aspectele mai sus sesizate.
Astfel, pentru a genera în sarcina debitoarei V. S. obligația de plată a dobânzilor si dobânzilor penalizatoare generate de nerecuperarea la termen a creditului în cuantum de 1.256.792,30 lei acordat societății V. Impex în anul 2007, creditoarea Alhpa B. a impus semnarea Contractului de credit nr. l, a Contractului de facilitate de credit, precum și a actelor adiționale la aceste contracte în baza cărora A. B. a acordat si a încasat de la V. S. prin rambursare în aceeași zi: 21.04.2010 creditul datorat de debitoarea V. Impex în cuantum de 1.362.863,90 lei, compus din creditul inițial de 1.256.792,30 lei plus dobânzi și dobânzi penalizatoare în cuantum de 122.479,63 lei, calculate în baza Contractului de credit încheiat în anul 2007 cu debitoarea V. Impex, pe care l-a convertit în euro, la valoarea de 334.035,27 Euro prin raportare la un curs de schimb stabilit în mod unilateral și fără legătură cu valorile pieței valutare (a se vedea Anexele 7 și 8 reprezentând extrase de cont eliberate de A. B. pentru operațiunile pe contul lui V. S. din data de 21.04.2010).
Pentru a se asigura că sumele tranzitate prin conturile bancare ale societății V. S. nu vor putea să fie "atinse" de debitoare, creditoarea A. B. i-a impus încheierea Contractului de garanție reală mobiliară 1/1/1 din 05.03.2009 și a Actului adițional la acest contract încheiat la data de 21.04.2010 – data la care creditoarea "a plimbat" prin conturile bancare ale sale, prin acordare și rambursare în aceeași zi, creditul ce a format obiectul Contractului de credit nr. l din 05.03.2009 și a Contractului de facilitate de credit din 05.03.2009 și a actelor adiționale la aceste contracte, semnate până la data de 21.04.2010 (a se vedea Anexele nr. 9 și nr.10) prin care a impus din partea subscrisei V. S. constituirea următoarelor garanții care să o asigure pe creditoarea A. B. că sub nici o modalitate nu ar putea "să se atingă" de sumele "plimbate" de aceasta prin conturile sale bancare în data de 31.03.2009 și 21.04.2010:
Singurul titlu de creanță în baza căruia creditoarea A. B. ar fi putut pretinde intimatei plata creanței ce formează obiectul prezentei cereri de insolvență era Contractul de novație încheiat la data de 05.03.2009, în care debitoarea avea calitatea de Nou Debitor.
Reluarea pretențiilor împotriva vechiului debitor V. Impex și înscrierea creditoarei la masa credală a debitoarei V. Impex cu creanța novată, echivalează din punct de vedere juridic cu denunțarea unilaterală, de către creditoarea A. B. a Contractului de novație mai sus amintit. Odată cu denunțarea unilaterală a Contractului de novație, V. S. am fost eliberată de obligațiile asumate prin Contractul de novație, datoria novată reintrând în patrimoniul debitoarei V. Impex.
Pe cale de consecință, creditoarea A. B. nu deține împotriva V. S. un titlu de creanță care să o îndreptățească să formuleze cerere de insolvență, pentru neplata în termen de 90 de zile a unei datorii care nu aparține subscrisei debitoare.
Lipsa unui titlu de creanță împotriva sa determină lipsa caracterului cert al creanței pretinsă de creditoarea A. B. prin cererea de insolvență.
Creanța pretinsă de creditoare nu este lichidă
Potrivit art. 662 alin. (3) din Codul de procedură civilă, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Cuantumul creanței pretinse de creditoare nu este determinat și nici determinabil. Creditoarea A. B. a încasat până în prezent, de la debitoarea V. S., în contul unicei creanțe de 1.256.792,30 lei pe care o deține împotriva debitoarei V. Impex în baza contractului de credit încheiat în anul 2007, peste 499.000 lei (a se vedea Tabelul cu situația plăților efectuate de V. S. în favoarea creditoarei A. B. și extrasele de cont doveditoare ale plăților – Anexa nr. ll), fapt care nu a împiedicat-o pe creditoare să se înscrie cu rea credință la masa credală a debitoarei V. Impex în anul 2011 cu creanța de 1.379.063,90 lei și să efectueze în prezent proceduri de executare silită atât împotriva debitoarei V. Impex și a garantului avalist al V. Impex, V. G. pentru o creanță al cărui cuantum îl pretinde a fi de 1.498.883,25 lei.
Pentru recuperarea acestei creanțe, creditoarea derulează în prezent proceduri de executare silită împotriva terțului V. Impex pentru recuperarea creanței ce formează obiectul cererii de insolvență formulată împotriva V. S..
Este evident că inițierea unor proceduri de executare silită împotriva acestui terțului debitor V. Impex se datorează faptului că A. B. consideră că această creanță aparține debitorului V. Impex și nicidecum intimatei V. S..
Astfel, pentru recuperarea creanței cu care s-a înscris la masa credală a societății V. Impex, creditoarea A. B. a declanșat împotriva debitoarei V. Impex, în cadrul dosarului de faliment nr._ al Tribunalului Ialomița privind debitorul V. Impex executarea silită a garanției ipotecare instituită asupra imobilului proprietatea vechiului debitor V. Impex (datele sunt deținute de lichidatorul RTZ & Partners SPRL, căruia a solicitat aceste informații la care nu am primit încă un răspuns - Anexa 12).
Tot pentru încasarea creanței datorată de debitoarea V. Impex, creditorul A. B. a formulat cererea de executare silită ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. 357/2013 al Societății civile de executori judecătorești D., C. & D., în care creditoarea Alhpa B. a declanșat împotriva debitoarei V. Impex și a garantului avalist V. G. executarea silită a biletului la ordin în alb emis de V. Impex la data de 05.03.2009 și completat de creditoarea Alhpa B. la data de 29.01.2013 cu suma de 1.473.420,84 lei până la concurența creanței de 1.498.883,25 lei, în baza încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată în dosarul nr._/301/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 București asupra.
Creditoarea A. B. a încălcat prev. art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței: "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal", dovadă fiind mențiunile cu privire la refuzul bancar.
Creditoarea derulează în prezent și proceduri de executare silită împotriva debitoarei V. S. pentru recuperarea creanței ce formează obiectul cererii de insolvență.
Astfel, paralel cu executarea silită declanșată împotriva debitoarei V. Impex, pentru recuperarea aceleiași creanțe, creditoarea A. B. a declanșat în luna aprilie 2013 și o executare silită împotriva subscrisei V. S., invocând însă contractul de credit și contractul de facilitate de credit semnate în 05.03.2009 și actele adiționale la aceste contracte, deși așa cum a arătat mai sus, subscrisa debitoare nu am beneficiat de acordarea nici unui credit de la creditoarea A. B., nici ca urmare a semnării acestor contracte și nici în baza vreunui alt document, iar Contractul de novație a fost denunțat unilateral de însăși creditoare.
Prin adresa nr. 312 din 25.01.2013 creditorul A. B. i-a notificat cu privire la "rezilierea" Contractului de credit nr. 1/1 din 05.03.2009 și declanșarea scadenței și exigibilității întregii datorii în cuantum de 336.959,05 Euro pe care intimata ar fi înregistrat-o în evidențele băncii, fără ca semnatarii acestei Notificări să aibă în vedere că așa zisa creanță nu se mai afla în patrimoniul subscrisei V. S., urmare a denunțării unilaterale a Contractului de novație din 05.03.2009 cu consecința înscrierii creditoarei A. B. la masa credală a societății în faliment V. Impex cu creanța novată ( a se vedea Anexa nr. 14)
În continuare, intimata face referire la corespondența purtată cu apelanta și executorul judecătoresc referitor la contractul de credit și la executările silite în curs.
Alhpa B. și-a majorat nelegal creanța inițială cu 238.494,94 Euro (330.498,32 Euro cât pretinde prin cererea de insolventă + 121.819,80 Euro cât a încasat = rezultă 452.318,12 Euro - 306.535,70 Euro creanța inițială (echivalentul a 1.256.792,30 lei la un curs de 4,1 lei/euro) = 145.783,42 Euro reprezentând valoarea cu care creditoarea Alhpa B. a majorat creanța inițială (cu aprox. 2/3).
Pe cale de consecință, creanța pretinsă de creditoarea A. B. prin cererea de insolvență nu este lichidă, deoarece câtimea creanței datorată de V. Impex la acest moment nu este determinată și nici determinabilă dată fiind existența unor proceduri de executare silită în curs.
Creanța pretinsă de creditoare nu este exigibilă
În conformitate cu prev. art. 662 alin. (4) din Codul de procedură civilă, creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Singura creanță exigibilă deținută de creditoarea A. B. este cea cu care s-a înscris la masa credală a debitorului V. Impex. Prin înscrierea la credală, Contractul de novație a fost denunțat unilateral, de drept, astfel încât a dispărut baza contractuală a pretențiilor creditoarei împotriva debitoarei V. S., contractul de credit nr. 1 din 05.03.2009, Contractul de facilitate de credit din 05.03.2009 și actele adiționale cu privire la aceste contracte fiind desființate de drept. Utilizarea de către creditoarea A. B. a contractului de credit nr. 1 din 05.03.2009 și a contractului de facilitate de credit din 05.03.2009, precum și a actelor adiționale la aceste contracte care au devenit lipsite de efect juridic ulterior anului 2011, odată cu denunțarea unilaterală a Contractului de novație din 05.03.2009 întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu și înșelăciune, fapte penale cu privire la care intimata formulează plângere penală împotriva A. B..
Sumele în cuantum de aprox. 130.000 Euro plătite de V. S. în contul creanței debitoarei V. Impex trebuie deduse din datoria lui V. Impex către creditoarea A. B., acest subiect formând de asemenea obiectul plângerii penale împotriva reprezentanților A. B..
Pe cale de consecință, creanța pretinsă în cadrul cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea A. B. împotriva V. S. nu poate fi exigibilă atât timp cât nu există.
Față de cele de mai sus, rezultă fără putință de tăgadă că cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva subscrisei debitoare V. S. este nefondată, creanța a cărei neplată o invocă creditoarea neavând caracter cert, lichid și exigibil.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele :
Prezentul apel vizează sentința de deschidere a procedurii de insolvență, exclusiv sub aspectul admiterii contestației debitoarei în ce privește cererea de deschidere formulată de apelantă, cu consecința respingerii acesteia.
Raportat la obiectul cauzei, deschiderea procedurii de insolvență, susținerile părților cu privire la fondul raporturilor juridice dintre acestea interesează exclusiv din punct de vedere a îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006. Curtea nu poate în faza apelului să ia act de schimbarea obiectului cauzei, respectiv să dispună înscrierea apelantei creditoare în tabelul de creanță, astfel cum aceasta solicită, căci aceasta nu este permis de dispozițiile art. 478 alin. 3 C.proc.civ.
Prevederile art. 31 alin. 3 din legea 85/2006 se referă la situația formulării mai multor cereri de deschideri de către creditori, precum în speță, soluția oferită de legiuitor fiind aceea că cererile vor fi analizate împreună, prin raportare la condițiile prevăzute de art. 31 alin. 1, care fac trimitere la cele de la art. 3 pct. 6 din aceeași lege.
Această soluție se menține și în faza apelului formulat împotriva sentinței prin care au fost soluționate cererile de deschidere a procedurii, indiferent de ce acte s-au îndeplinit până la acest moment în procedura de insolvență.
În ce privește contestația formulată de debitor, din observarea conținutului art. 33 alin. 2 și 4 din lege, rezultă că această cale este oferită debitorului exclusiv pentru contestarea stării de insolvență, astfel cum aceasta este definită la art. 3 pct. 1 din lege. Așadar, starea de insolvență nu include și condiția existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, ele sunt condiții distincte. Apărările debitoarei cu privire la creanța pretinsă pot fi formulate pe calea întâmpinării.
În condițiile în care, în ce privește creanța formulată de cealaltă creditoare, judecătorul sindic a apreciat că debitoarea este în stare de insolvență, această concluzie se impunea și în ce privește analizarea cererii formulate de apelanta în cauză.
Pe cale de consecință, nu existau motive temeinice pentru admiterea contestației debitoarei.
Astfel cum s-a reținut mai sus, judecarea cererii creditoarei de deschidere a procedurii impunea și verificarea condiției existenței unei creanțe, certe, lichide și exigibile, al cărei cuantum să fie mai mare decât cel prevăzut de lege. Referitor la valoarea-prag, art. 31 alin. 3 prevede că în situația mai multor cereri formulate de creditori, se ia în vedere valoarea însumată a creanțelor acestora. Prin urmare, în condițiile în care cererea celuilalt creditor a fost admisă, iar soluția nu este atacată, condiția valorii-prag nu este necesară în cauză.
Certitudinea creanței presupune ca existența acesteia să rezulte chiar din înscrisul care o constată.
În cauză, creditoarea a invocat ca temei, contractul de novație încheiat la data de 05.03.2009, între: aceasta, în calitate de creditor, V. Impex SRL, în calitate de debitor inițial și garant real, și V. S. (actuala debitoare), în calitate de debitor nou și garant real.
Obiectul novației și condițiile în care a operat novația sunt prevăzute în înscrisul ce o constată.
Astfel, la art. 2 din contract, se prevede preluarea necondiționată și irevocabilă a datoriei debitorului inițial față de bancă, în cuantum de 1.256.792,3 lei, împreună cu dobânzile și costurile aferente din contractul de credit.
Ca atare, prin acest înscris, intimata debitoare a recunoscut obligația de plată a acestei sume către creditoarea în cauză.
Raportat la contractul de novație încheiat, la clauza menționată mai sus, ținând seama de limitele judecății, astfel cum acestea au fost reținute în prima parte a considerentelor, în cauză nu prezintă relevanță izvorul obligației, nici dacă debitoarea a beneficiat sau nu de sumele creditate.
În ce privește denunțarea contractului de novație, la dosarul cauzei nu există nici o probă certă privind o astfel de manifestare de voință din partea apelantei. De altfel, din modul în care s-a realizat novația, irevocabil, rezultă că intenția părților a fost aceea de excludere a posibilității de denunțare unilaterală a contractului.
În ce privește conduita apelantei manifestată prin înscrierea sa la masa credală a primului debitor din contract, cu aceeași creanță, Curtea apreciază că nici aceasta nu are valoare de denunțare unilaterală a contractului de novație, în lipsa unei manifestări exprese în acest sens. În același contract, după art. 9, care prevede descărcarea vechiului împrumutat de orice obligație rezultată din contract, la art. 11 se prevede că vechile garanții rămân în vigoare. Or, o garanție reală asupra bunurilor debitorului inițial este menționată expres în contractul de novație, astfel că urmărirea acestuia de către apelantă apare ca fiind explicabilă.
Oricum, împrejurarea că apelanta, în calitate de creditor, care nu și-a recuperat creanța, încearcă, în același timp, să își realizeze aceeași creanță, de la mai multe persoane pe care le consideră debitori, nu duce la concluzi că aceasta nu mai are o creanță împotriva debitoarei în cauză. Simplul fapt al urmăririi unui debitor nu duce la stingerea creanței.
Debitoarea în cauză nu a invocat nici o cauză de stingere a obligației pe care și-a recunoscut-o în mod expres prin actul mai sus menționat.
Prin urmare, apelanta a făcut dovada unei creanțe certe în cuantum de 1.256.792,3 lei. Raportat la cuantumul determinat al acesteia, la inexistența unui termen care să afecteze obligația, Curtea apreciază că aceasta este și lichidă și exigibilă.
În ce privește celelalte sume invocate de apelantă, acestea nu sunt determinate prin actul menționat și nici nu pot fi determinate pe baza acestuia. Pentru stabilirea acestor creanțe este necesară verificarea modului de executare a contractului de credit între părțile inițiale și cele din prezenta cauză, inclusiv prin administrarea unui probatoriu complex care să asigure o judecată pe fond a cauzei. Or, raportat la obiectul cauzei, la faptul că suma reținută cu titlu de creanță este suficientă pentru admiterea cererii creditoarei de deschidere a procedurii, analiza acestora nu este nici utilă în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 – 2 C.proc.civ., Curtea va admite apelul, va schimba, în parte sentința apelată, în sensul că va respinge contestația debitoarei ca neîntemeiată și va admite și cererea apelantei-creditoare de deschidere a procedurii de insolvență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-creditoare A. B. ROMANIA S.A., cu sediul în București, Calea Dorobanților nr. 237 B, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.376/F din 10.03.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. V. S. S.R.L., cu sediul în localitatea G. L. nr. cadastral 295, județul Ialomița, prin administrator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ C. A., cu sediul în Slobozia, ., ..3, județul Ialomița și intimata-creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, .. 14, județul Ialomița.
Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul că:
Respinge contestația formulată de debitoare ca neîntemeiată.
Admite și cererea de deschidere a procedurii formulată de apelanta-creditoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR M. C. S.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./03.07.2015
Nr.ex.: 6
Fond: Tribunalul Ialomița
Președinte: T. I.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 301/2015. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
