Contestaţie. Decizia nr. 269/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 40245/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2099/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 269/2015
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. I.
JUDECĂTOR C. M. SPERANȚA
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta debitoare . SRL împotriva Sentinței civile nr. 4269/17.04.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul lichidator L. L. SI REORGANIZARE SPRL ÎN CALITATE DE ADMINISTRATOR JUDICIAR AL . SRL și intimata creditoare N.M. C. SRL P. LICHIDATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE L. FILIALA TIMIS SPRL și intimații intervenienți T. I. II BVBA, D. NV, și H. G. CORNELIUS DANEELS.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru datele din 16.02.2015 și 23.02.2015 când a decis următoarele:
CURTEA
P. sentința civilă nr. 4269 din 17.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă, judecătorul - sindic a respins contestația formulată de debitoarea . SRL, a admis cererea creditoarei NM C. SRL formulată prin lichidator judiciar Management Reorganizare L. Filiala T. SPRL și în temeiul dispozițiilor art. 33 alin. 4 din Legea nr.85/2006 a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei.
Pentru a pronunța soluția menționată judecătorul - sindic a reținut următoarele:
În primul rând se impune a se preciza că în materia insolvenței hotărârile pronunțate cu privire la cererile de deschidere a procedurii nu prezintă autoritate de lucru judecat față de alte cereri formulate ulterior ,întrucât nu realizează o analiză pe fond a raporturilor comerciale derulate între societăți, ci doar o analiză formală a situației financiare a debitorului și a titlului creanței, ce poate prezenta modificări ulterioare. Așadar, nu se poate vorbi de o autoritate de lucru judecat în privința hotărârilor pronunțate în urma soluționării cererilor introductive de deschidere a procedurii insolvenței.
În privința raporturilor comerciale, s-a constatat, în baza probatoriului administrat că într-adevăr societatea debitoare a recunoscut debitul datorat către creditoare, iar simplele afirmații potrivit cărora ar exista pe rol litigii ce nu au fost soluționate irevocabil nu sunt de natură a concluziona că debitoarea nu datorează suma de bani, constatată de altfel și de către instanța de fond.
A mai reținut tribunalul că în materie comercială hotărârile prezintă caracter executoriu, ori declararea unei căi de atac nu este de natură a aduce atingeri naturii titlului, ori să suspende executarea, dacă acest lucru nu a fost dispus expres de instanța de control judiciar
Debitoarei îi revenea sarcina de a răsturna prezumția de insolvență prin administrarea de probe concludente, aspect ce nu s-a produs în cauza .
Potrivit art. 31 raportat la art 3 alin. 1 pct. 1 lit a), pct. 6 și pct. 12 din Legea 85/2006, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență, a cărui creanță, de cel puțin 45.000 lei, este certă, lichidă și exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere introductivă, la care va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.
Totodată, potrivit art.66 al.1 din Legea nr.85/2006, nu sunt supuse procedurii de verificare creanțele constate prin titluri executorii.
Având în vedere aceste considerente tribunalul a constatat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței solicitate de creditor rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit.
Referitor la cuantumul creanței, din actele dosarului rezulta faptul că aceasta depășea pragul limită de 45.000 lei stabilit de art.3 al.1 pct.12 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește starea de insolvență a debitorului, tribunalul a mai reținut că, potrivit art.3 al.1 pct. 1 din Legea nr.85/2006: 1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile:
a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă;
b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadențe.
Încetarea de plăți față de creditorul care a formulat cererea introductivă se prezintă că o prezumție legală, ce poate fi răsturnată doar de debitorul care face dovada că are sume de bani disponibile în patrimoniu, ceea ce nu s-a probat în speță.
Împotriva acestei sentințe civile, debitoarea în insolvență, în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 468 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă a declarat apel, pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București – Secția a V a Civilă la data de 29.08.2014 a fost înregistrat dosarul nr. 2099/2014 (nr. unic_ ).
Apelanta debitoare consideră că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece:
1)Instanța de fond în mod greșit a dispus deschiderea procedurii insolvenței în lipsa unor dovezi din care să rezulte caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocată de creditoarea N.M. C.;
-creanța pretinsă de intimata-creditoare are un caracter incert și litigios, aspect care rezultă din faptul că, sentința civilă nr. 6369 din 28.10.2013 pronunțată de Tribunalul București prin care a fost admisă acțiunea în pretenții formulată de NM C., a fost atacată cu apel de către debitoare, iar instanța de apel a încuviințat cererea de efectuare a unei expertize tehnice imobiliare care să stabilească dacă intimata a efectuat în realitate lucrările la care se obligase contractual:
-potrivit dispozițiilor art. 468 alin. 5 Noul Cod de Procedură Civilă, termenul de apel suspendă executarea hotărârii dată de instanța de fond;
2)Intimata creditoare a mai formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței care a făcut obiectul dosarului nr._ (Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă), soluționată prin sentința civilă nr. 3931/12.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă, în sensul admiterii contestației debitoare și respingerii cererii creditoarei de deschidere a procedurii;
-în raport de această sentință apelanta debitoare consideră că instanța de fond în mod greșit nu a luat în considerare existența autorității de lucru judecat, în sensul dispozițiilor art. 430 Noul Cod de Procedură Civilă;
-prin sentința civilă nr. 3931 din 12.04.2014, judecătorul - sindic a apreciat că în cauză este vorba de o creanță litigioasă;
-aceeași susținere și în raport de sentința civilă nr. 1101 din 28.05.2012 pronunțată de Tribunalul B. prin care cererea creditoarei întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 119/2007 a fost respinsă ca nefondată;
3)Debitoarea nu se află în stare de insolvență; nu s-a aflat și nici nu se află în incapacitate de plată;
-societatea debitoare dispune de lichiditățile necesare pentru achitarea datoriilor certe, lichide și exigibile;
-acest aspect rezultă din balanțele contabile, din situația încasărilor în anul 2013 în sumă de 8.021.645 lei, din situația veniturilor pentru anul 2014 care este estimat la 8.207.080 lei; din situația serviciilor aferentă anului 2013, potrivit căreia debitoarea și-a achitat toate datoriile curente în cuantum de 5.353.933 lei; din extrasele de cont.
P. precizările completatoare ale motivelor de apel, debitoarea a mai arătat că:
-sentința nr. 6369 din 28.10.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2013 nu are caracter executoriu;
-expertiza efectuată în dosarul de apel nr._/3/2013 concluzionează că lucrările suplimentare în baza cărora se solicită creanța nu au fost executate de către creditoare;
-sentința apelată cuprinde mențiuni eronate referitoare la existența unui contract de credit; creanța nu are legătură cu vreun contract de credit;
-cererea de deschidere a procedurii are un caracter abuziv;
-condiția existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, în sensul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 85/2006, nu este îndeplinită;
-din documentele depuse, respectiv situația încasărilor și a veniturilor din registru imobilizări, balanțele de verificare și extrasele de cont, rezultă solvabilitatea societății B. R. OPT SRL.
Se solicită în consecință admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul admiterii contestației și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Intimata-creditoare legal citată prin lichidator judiciar Management Reorganizare L. Filiala T. SPRL a formulat întâmpinare (F.76-88 vol. I) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat pentru următoarele argumente:
1)-izvorul creanței îl constituie convenția părților, respectiv actul adițional nr. 1 din 29.09.2011 la contractul cadru de execuție lucrări nr. 11 din 25.05.2011, prin care se recunoaște atât întinderea, cât și caracterele creanței (certă, lichidă și exigibilă);
-la momentul semnării Actului Adițional nr. 1 din 29.09.2011 creanța creditoarei era deja certă, lichidă și exigibilă;
-recunoașterea debitoarei în privința realizării lucrărilor suplimentare rezultă atât din notele de cantități suplimentare (Anexa 3), cât mai ales din procesele verbale de recepție (calitativă, la terminarea lucrărilor și finală), care reclamă anumite remedieri la lucrările de finisaje, nicidecum la lucrările menționate în Actul adițional nr.1;
-chiar în registrul imobilizărilor existente în contabilitatea debitoarei (Anexa 6), la clasa 212-Construcții, s-a înscris „Centrul Comercial ERP B._ m.p.” în temeiul procesului – verbal de recepție din data de 26.10.2011;
-creanța a fost analizată și confirmată de o instanță de judecată, în cadrul unui litigiu de drept comun. Astfel, prin sentința civilă nr. 6369 din 28.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă, debitoarea a fost obligată la plata sumei de 806.000 Euro;
-în cauză sunt astfel incidente dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. b) din Legea nr.85/2006;
-creanța care rezultă dintr-o convenție este certă, lichidă și exigibilă, debitoarea nereușind să răstoarne prezumția văditei insolvențe în care se află;
2)Nu există autoritate de lucru judecat în raport de hotărârile pronunțate în dosarul nr._ și_ deoarece au ca obiect:
-emiterea unei ordonanțe de plată în conformitate cu prevederile OUG nr. 119/2007;
-deschiderea procedurii insolvenței la nivelul anului 2012;
Ambele au ca obiect proceduri speciale care nu dezleagă fondul litigiului și prin urmare nu poate fi opuse în cadrul unei judecăți ulterioare cu putere de lucru judecat;
3)Potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr.85/2006 debitoarea se află în stare de insolvență;
-debitoarea nu a demonstrat că dispune de suficiente fonduri bănești pentru a achita datoriile înregistrate la momentul deschiderii procedurii de insolvență;
-din informațiile publice (Anexa 11) rezultă faptul că debitoarea a înregistrat la nivelul anului 2011 o pierdere totală în sumă de 11.146.870 lei iar la nivelul anului 2012 în cuantum de 3.978.389 lei;
-chiar administratorul judiciar al debitoarei în Raportul nr. 1 a arătat că indicatorii financiari privind solvabilitatea sunt sub limita minimă acceptată de literatura de specialitate,
-raportul de expertiză de vreme ce nu a fost omologat de instanța de judecată nu au forță probantă.
Se solicită în consecință respingerea apelului ca nefondat.
La data de 10.11.2014 apelanta debitoare a depus la dosar prin serviciul registratură răspuns la întâmpinare (f.198-207).
În favoarea apelantei-debitoare au formulat cereri de intervenție accesorie în favoarea apelantei-debitoare, în termenul dispozițiilor art. 61 alin. 3 raportat la art. 63 alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă, următorii creditori: Aquilo BVBA(f. 144-148 vol. III), VM Investment CVA (f. 149-153); T. I. II BVBA, D. NV și H. G. Cornelius Daneels (f. 154-158) care au solicitat admiterea cererilor de intervenție, admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul admiterii contestației formulată de debitoare.
La termenul din 9.02.2015 întrucât cererile de intervenție accesorie formulate de creditorii Aquilo BVBA și VM Investment CVA nu au fost timbrate conform dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 au fost anulate ca netimbrate ca urmare a admiterii excepției de netimbrare invocată din oficiu de Curte la termenul din 9.02.2015, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la menționata dată.
Cererea de intervenție accesorie formulată de creditorii Tellegem I. II BVBA, D. NV și Henfrik G. Cornelius Daneels legal timbrată a fost admisă în principiu în temeiul dispozițiilor art. 64 alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă, la termenul din 9.02.2015 (vezi încheierea).
În susținerea motivelor de apel, apelanta-debitoare în cadrul probei cu înscrisuri solicitate și încuviințată de instanță a depus la dosar în copie certificată următoarele înscrisuri (f.232-290 vol. III): -extrase de cont din care rezultă că, la data deschiderii procedurii, debitoarea deținea lichidități în cuantum de cel puțin 2.350.326 lei și că rulajele pe conturile operaționale ale societății au fost continue atât în privința încasărilor cât și al plăților;
-structura societară și extrasul emis de Camera de Comerț (f.291-294 vol. 3);
-înștiințări privind stingerea creanțelor fiscale (art. 274-281 vol. 3), din care rezultă faptul că, debitoarea își achită cu regularitate taxele și impozitele către bugetul de stat;
-balanța aferentă lunii martie 2014 (f. 310-322 vol. 3) din care rezultă că, societatea debitoare dispunea la data de 31.03.2014 de lichidități în cuantum de 1.881.748 lei (pg. 11/12 poz. 8 Total sume clasa 5), de venituri constante și sigure în sumă de 1.702.612 lei și faptul că societatea B. R. OPT SRL și-a achitat către furnizori datorii curente în cuantum de 187.384 lei;
-balanța aferentă lunii noiembrie 2014 (f. 294-310 vol. 3), care dovedește că după data deschiderii procedurii, debitoarea a continuat să-și desfășoare activitatea în același ritm, să realizeze venituri constante și să efectueze plăți curente;
-fișele contului 401 aferente perioadei 1.03._14, care dovedesc că debitoarea plătește cu regularitate furnizorii societății;
-contractul de management încheiat cu Carrefour Property Romania (f. 341-359 vol.3);
-raportul de expertiză tehnică judiciară (f.220.227) administrat ca probă în dosarul nr._/3/2013 aflat pe rolul Curții de Apel București, care are ca obiect apelul declarat de debitoare împotriva sentinței civile prin care s-a admis cererea în pretenții formulată de intimată; dosar suspendat în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr.85/2006, la data de 10.11.2014, care a concluzionat că lucrările suplimentare în baza cărora s-a admis cererea intimatei creditoare de deschidere a procedurii insolvenței nu au fost identificate;
-tabelul preliminar al creanțelor debitoarei (f. 246-247 vol.3) publicat în BPI nr._ din 22.09.2014 din care rezultă că debitoarea nu are alți creditori în afara băncii finanțatoare și că societatea apelantă nu a fost niciodată în incapacitate de plată;
-adresa de susținere din partea BRD (f.254 vol. 3);
-procesul – verbal de verificarea creanțelor întocmit de administratorul judiciar (f.232-245 vol.3) publicat în BPI_ din 22.09.2014, care susține afirmația debitoarei referitoare la inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile care să justifice cererea de insolvență a intimatei;
-sentința civilă nr. 1101 din 28.05.2012 pronunțată de Tribunalul B. în sensul respingerii somației de plată solicitată de intimată (f.259-266 vol. 2);
-sentința civilă nr. 3931 din 12.04.2013 pronunțată de Tribunalul București, în sensul respingerii cererii creditoarei NM C. de deschidere a procedurii insolvenței debitoare (f.267-271);
-adrese emise de chiriași ai centrului comercial privind .. 256-258 vol.3):
-și alte înscrisuri depuse în dosarul de fond în dovedirea contestației (situația veniturilor în anul 2013 – f.1 vol.2; situația veniturilor estimate pentru anul 2014 –f.3, vol.2; situația furnizorilor, registrul imobilizărilor, balanțele de verificare aferente anului 2013 – f.9-91, extrase de cont aferente anului 2013).
Intimata creditoare în combaterea motivelor de apel și în susținerea argumentelor invocate prin întâmpinare a depus la dosar următoarele înscrisuri:
-Anexa nr. 1: Actul adițional nr.01/29.09.2011 la contractul cadru de execuție;
-Anexa nr. 2:Actul adițional nr. 02 din 24.11.2011;
-Anexa nr. 3: Note de cantități suplimentare;
-Anexa nr. 4: Autorizația de construire nr. 211 din 15.07.2011;
-Anexa nr. 5: Procesul – Verbal de recepție la terminarea lucrării nr. 01 din 26.10.2011;
-Anexa nr. 6: Registrul de imobilizări;
-Anexa nr. 7: Procese – Verbale ale recepției calitative;
-Anexa nr. 8: Extrase din publicații online privitoare la inaugurarea Hypermarketului Carrefour;
-Anexa nr. 9: Sentința civilă nr. 6369 din 28.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă;
-Anexa nr. 10: Raportul nr. 1 întocmit de administratorul judiciar Activ Lichidator IPURL;
-Anexa nr.11: Situațiile financiar-contabile înregistrate în evidențele Ministerului Finanțelor Publice pe anii 2011-2012;
-Anexa nr. 12: Tabelul preliminar al creanțelor publicat în BPI nr._/22.09.2014;
-Anexa nr. 13: Procesul – Verbal din 13.06.2014;
-Anexa nr. 14: Corespondență între avocații intimatei și N. E.;
-Anexa nr. 15: Cererea de refacere și obiecțiuni la raportul de expertiză;
-Anexa nr. 16: Extras portalul instanțelor de judecată – dosar nr._ ;
-Anexa nr. 17: Încheierea definitivă din 28.04.2014 din dosarul nr._ ;
-Anexa nr. 18: Încheierea definitivă din 28.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ ;
-Anexa nr. 19: Încheierea definitivă din 28.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ ;
-Anexa nr. 20: Scrisoarea de sprijin din 26.05.2014 emisă de BRD.
Nu au fost administrate alte probe.
Curtea verificând legalitatea și temeinicia lucrărilor dosarului de fond potrivit dispozițiilor art. 479 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, în raport de susținerile și argumentele părților precum și de înscrisurile menționate, depuse atât în dosarul de apel cât și în cel de fond, constată că apelul este fondat pentru următoarele motive:
Între apelanta-debitoare în calitate de beneficiar și ., în calitate de executant s-a încheiat la data de 25.05.2011 contractul cadru nr. 11 privind executarea lucrărilor de demolare și construire a obiectivului European Retail Park B., la o valoare de 5.100.000 Euro + TVA.
La data de 29.09.2011 părțile au încheiat actul adițional nr. 1 la contractul cadru nr. 11 din 25.05.2011, prin care se suplimentează valoarea contractului cu suma de 650.000 Euro + TVA pentru executarea lucrării suplimentare, a căror plată urma a fi efectuată numai în măsura realizării efective a acestora; cu respectarea tuturor obligațiilor prevăzute în contractul cadru, inclusiv recepția finală.
P. procesul – verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiate la data de 26.10.2011 semnat de reprezentantul intimatei creditoare, părțile au consemnat și au fost de acord că valoarea lucrărilor supuse recepției este de 5.100.000 euro+ TVA conform contractului cadru.
Reprezentantul intimatei, deși, menționatul proces-verbal a fost încheiat ulterior perfectării Actului adițional nr. 1 din 29.09.2011 și se referă exclusiv la recepționarea lucrărilor executate și terminate potrivit contractului cadru și nu face referire la executarea lucrărilor suplimentare prevăzute în Actul adițional nr. 1, a semnat fără a formula obiecțiuni.
La data de 24.11.2011 părțile au încheiat Actul adițional nr. 2 prin care se stipula acordul beneficiarului de a plăti tranșa finală de 400.000 euro + TVA din valoarea totală a contractului de 5.100.000 Euro + TVA.
La 19.04.2013 a fost încheiat Procesul – Verbal de recepție finală nr. 8327. Acest document atestă recepționarea de către debitoare, cu anumite obiecțiuni a lucrărilor executate conform contractului cadru, în valoare de 5.100.000 Euro + TVA.
Nu cuprinde mențiuni referitoare la executarea unor lucrări suplimentare în temeiul Actului adițional nr. 1 din 29.09.2011 și a valorii acestora.
Intimata-creditoaee prin lichidator judiciar Management Reorganizare L. Filiala T. SPRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei . SRL pentru recuperarea creanței în cuantum de 995.813 Euro, reprezentând debit principal și penalități de întârziere, în temeiul Actului Adițional nr. 1 din 29.09.2011, al cărui obiect l-a constituit executarea unor lucrări suplimentare în valoare de 650.000 euro + TVA:
Contractul de Execuție de Lucrări nr. 11 din 25.05.2011 având ca obiect construirea complexului comercial în valoare de 5.100.000 euro + TVA a fost integral achitat de debitoare, cu acordul și din finanțarea acordată de BRD, aspect netăgăduit de către intimată.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de intimata-debitoare își are izvorul juridic în Actul Adițional nr. 1 din 29.09.2011, act controversat atât sub aspectul interpretării clauzelor contractuale cât și sub aspectul executării de către intimată a lucrărilor suplimentare.
Din analiza înscrisurilor depuse de părți rezultă fără îndoială faptul că, respectiva creanță, a cărei cuantum și exigibilitate este contestată de debitoare, are caracter litigios, ipoteză în care intimata-creditoare nu poate cere și nici nu poate obține deschiderea procedurii insolvenței, în lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 „P. creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile”.
Or, așa cum se va arăta în continuare, de vreme ce, cuantumul creanței intimatei creditoare are caracter litigios, întrucât sentința civilă nr. 6369 din 28.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă a fost atacată de debitoare cu apel, în curs de soluționare de Curtea de Apel București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._/3/2013 (nr. în format vechi 55/2014), iar potrivit dispozițiilor art. 468 alin. 5 Noul Cod de Procedură Civilă „apelul formulat suspendă executarea hotărârii instanței de fond” lipsind de orice temei legal motivarea instanței, Curtea consideră că, atâta timp cât hotărârea apelantă nu este executorie (art. 632-634 Noul Cod de Procedură Civilă) iar existența creanței este îndoielnică, certitudinea acesteia nu poate fi reținută.
Este cunoscut faptul că, potrivit dispozițiilor art. 662 alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă „Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu”.
Cum în cauză, titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr. 6369 din 28.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă, nu constituie titlu executoriu, iar existența creanței este îndoielnică, fiind supusă analizei procedurii de drept comun în faza procesuală a soluționării apelului (când a fost încuviințată cererea debitoarei referitoare la efectuarea unei expertize imobiliare care să identifice lucrările suplimentare executate de intimata-creditoare în temeiul Actului Adițional nr. 1 din 29.09.2011 și contravaloarea acestora), Curtea apreciază că, în lipsa dovezilor din care să rezulte calitatea intimatei de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, în sensul dispozițiilor art. 3 pct. 6 din Legea nr.85/2006, o astfel de cerere nu poate fi admisă.
Cum judecătorul - sindic ca participant la procedura insolvenței în exercitarea atribuțiilor specifice, prevăzute de dispozițiile art. 11 din Legea nr.85/2006, nu se poate transforma în instanță de drept comun care să administreze probe din care să rezulte caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, iar creanța este contestată sub aspectul existenței sale, Curtea consideră că soluția de admitere a cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei este nelegală și temeinică.
Din înscrisurile existente atât în dosarul de fond cât și în cel de apel, respectiv Raportul administratorului judiciar nr. 1, tabelul preliminar al creanțelor publicat în BPI nr._ din 22.09.2014 rezultă faptul că la data deschiderii procedurii insolvenței, activitatea curentă a apelantei debitoare genera suficiente lichidități, că debitoarea dispunea de venituri constante și sigure, că deținea în patrimoniu bunuri cu o valoare de inventar semnificativă – 40.390.557 lei- astfel cum atestă extrasul din Registrul imobilizărilor la data de 31.12.2013, că debitoarea are un număr restrâns de creditori, dintre care A.N.A.F. pentru plăți curente obișnuite, BRD și 7 creditori chirografari, cu o creanță totală de 2.290.125 lei, dintre care Real Project Manager SRL și The Office Project Management SRL, nu au fost înregistrați în contabilitatea debitoare și până la data deschiderii procedurii nu au solicitat efectuarea de plăți, iar ceilalți 5 creditori sunt societăți parte indirectă a grupului debitoarei sau parteneri investiționali.
În acest context, în raport și de alte înscrisuri, respectiv balanțele aferente lunii martie 2014 și lunii noiembrie 2014, situația încasărilor din anul 2013, extrasul din registrul imobilizărilor la data de 31.12.2013, extrase de cont, adresa suport emisă de BRD, de impactul pozitiv pe care acest proiect îl are asupra comunității locale din punct de vedere economic și social, Curtea apreciază că apelanta debitoare prin probele concludente administrate, a reușit să răstoarne prezumția de insolvență și să dovedească că dispune de suficiente fonduri bănești pentru plata datoriilor curente, certe, lichide și exigibile.
În această situație, chiar dacă la un anumit moment, activele circulante ale debitoarei nu asigurau lichiditatea necesară pentru acoperirea datoriilor totale, evoluția pozitivă ulterioară a situației financiare a debitoare, sprijinul permanent al băncii finanțatoare în continuarea proiectului, balanțele favorabile aferente lunii martie 2014 – din care rezultă că societatea debitoare dispunea de lichidități în cuantum de 1.881.748 lei; de venituri constante și sigure de 1.702.612 lei, că și-a achitat datoriile curente către furnizori în sumă de 787.384 lei și lunii noiembrie 2014 – lichidități în sumă de 1.981.537 lei, venituri constante de 4.749.159 lei, achitare datorii curente către furnizori în sumă de 2.295.331 lei, conduc la concluzia potrivit căreia debitoare este o societate solvabilă care nu se afla și nu se află în stare de insolvență.
Faptul că, în conturile debitoarei există lichidități care depășesc echivalentul a 600.000 euro, sumă insuficientă pentru acoperirea creanței intimatei-creditoare, nu justifică deschiderea procedurii insolvenței societății debitoare, de vreme ce, creanța intimatei are caracter litigios iar certitudinea acesteia nu a fost dovedită.
Referitor la forța probantă a raportului de expertiză imobiliară existent în dosarul nr._/3/2013 aflat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, Curtea consideră că în lipsa unei omologări a acestuia de către instanța de apel, concluziile respectivului raport nu pot produce efecte juridice.
În privința susținerilor intimatei creditoare referitoare la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței în sumă de 806.000 Euro (650.000 Euro + TVA în echivalent lei) împreună cu penalitățile cuantificate până la data formulării cererii de chemare în judecată în sumă de 189.813 euro, sumă totală la plata căreia a fost obligată debitoarea prin sentința civilă nr. 6369 din 28.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă, Curtea o va respinge ca nefondată de vreme ce așa cum s-a arătat, hotărârea menționată nefiind executorie ca urmare a declarării apelului de către debitoare (art. 468 alin 5 raportat la art. 632-634 Noul Cod de Procedură Civilă), creanța căpătând un caracter litigios, și-a pierdut certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea pe care un titlu executoriu le conferă dispozițiilor art. 662 alin. 2, alin. 3 și alin. 4 Noul Cod de Procedură Civilă.
Aceleași concluzii se impun și cu privire la susținerea intimatei referitoare la neîndeplinirea de către debitoare a obligației de plată pentru lucrările suplimentare executate potrivit Actului Adițional nr. 1, în contextul în care debitoarea a refuzat efectuarea plății tocmai pentru neexecutarea de către intimată a lucrărilor suplimentare iar în dosar nu există Procese – verbale de recepție a unor astfel de lucrări, nu există deviz aferent, nu există situații de lucrări suplimentare.
Există doar o factură emisă de intimată și neacceptată de debitoare.
Singurele documente existente în dosar și care atestă realizarea lucrărilor de către intimată, conform dispozițiilor art. 15,26,27,36 din HG nr. 273/1994 sunt Procesul – Verbal de Recepție la terminarea lucrărilor nr. 1 din 26.11.2011 și Procesul – Verbal de Recepție Finală nr. 1 din 19.04.2013 care atestă executarea lucrărilor aferente contractului cadru nr. 11 din 25.05.2011, în valoare totală de 5.100.000 euro+ TVA, fără nicio referire la lucrările suplimentare și valoarea acestora astfel cum acestea sunt prevăzute în Actul Adițional nr. 1 din 29.09.2011.
Procesele – verbale au fost semnate de intimată fără obiecțiuni.
În privința motivului de apel referitor la existența autorității de lucru judecat în raport de hotărârile pronunțate în dosarele nr._ (cu obiect emiterea unei ordonanțe de plată potrivit dispozițiilor OUG nr. 119/2007) și nr._ (cu obiect deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei la nivelul anului 2012); Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru considerentul că ambele sentințe întemeindu-se pe proceduri speciale care nu dezleagă fondul litigiului, nu se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel încât nu pot fi opuse în cadrul unei judecăți ulterioare.
Cât privește susținerea intimatei-creditoare referitoare la insuficiența fondurilor bănești pentru acoperirea datoriilor de către societatea debitoare, Curtea o va respinge ca nefondată pentru argumentele menționate la capitolul privitor la starea de solvabilitate constatată de Curte, care a apreciat că, refuzul debitoarei de a achita creanța pretinsă de intimată în cuantum de 806.000 euro, se datorează caracterului litigios al creanței și al faptului că în lipsa unui titlu executoriu, certitudinea creanței este pusă sub semnul îndoielii.
Cât privește faptul că sentința civilă nr. 6369 din 28.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă, chiar dacă nu are caracter executoriu, certitudinea creanței se menține ca urmare a recunoașterii de către debitoare a lucrărilor suplimentare prin semnarea actelor adiționale, Curtea reține importanța dispozițiilor art. 468 alin. 5 și art. 632-634 Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. 662 alin. 1 și alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă, care condiționează caracterul cert al unei creanțe de existența unui titlu executoriu.
În plus semnarea actelor adiționale nu înseamnă și recunoașterea de către debitoare a executării lucrărilor suplimentare în lipsa documentelor de care s-a mai făcut vorbire și pe care intimata nu le-a depus la dosar (devizul aferent, situații de lucrări suplimentare, procese – verbale de recepție, etc.).
Cât privește cererea formulată după închiderea dezbaterilor de către apărătorul convențional al intimatei-creditoare, la data de 11.02.2015, prin care solicită, deși mandatul de reprezentare a . încă de la termenul din 9.02.2015 conform adresei depusă la dosar de lichidatorul intimatei, citarea intimatei prin lichidator judiciar, Curtea nu o va lua în seamă, de vreme ce potrivit dispozițiilor art. 299 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă partea avea cunoștință de termenul de judecată, iar ca urmare a încetării mandatului, apărătorul convențional al intimatei nemaiavând calitatea de reprezentant nu mai putea formula nicio cerere în numele acesteia, considerând că în cauză nu se impunea aplicarea dispozițiilor art. 400 Noul Cod de Procedură Civilă.
În consecință, pentru toate argumentele prezentate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă va admite apelul și va schimba în tot sentința atacată în senul că va admite contestația formulată de debitoare și va respinge cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței.
Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 67 Noul Cod de Procedură Civilă Curtea va admite și cererea de intervenție formulată în interesul debitoarei de intervenienții T. I. II BVBA, D. NV, H. G. Cornelius Daneels.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta debitoare . SRL(J_, CUI_), cu sediul în București, P-ta Montreal, nr. 10, ., ..1.38, campus 16, sector 1 și cu domiciliul ales în București, la SCA „V. & F.”, .. 26-28 ., și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul apelantei de către intervenienții T. I. II BVBA, D. NV și H. G. CORNELIUS DANEELS, împotriva Sentinței civile nr. 4269/17.04.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul lichidator L. L. SI REORGANIZARE SPRL ÎN CALITATE DE ADMINISTRATOR JUDICIAR AL . SRL, cu sediul în București, ., .-24, sector 3 și intimata creditoare N.M. C. SRL(J_, CUÎ_) cu sediul în Timișoara, . jud. T., P. LICHIDATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE L. FILIALA TIMIS SPRL, cu sediul în Timișoara, . nr. 22, .-
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite contestația formulată de debitoarea . SRL și respinge ca neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei formulată de creditoarea N.M. C. SRL P. LICHIDATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE L. FILIALA TIMIS SPRL.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2015
.
Președinte, I. P. | Judecător, M.-SPERANȚA C. | |
Grefier, C. L. |
Red.Jud. I.P.
Tehnored.A.A.
7 ex./23.03.2015
.>
Tribunalul București - Secția a VII-a Civila
Judecător Sindic — R. E.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
