Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 295/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 1878/3/2012/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 753/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 295
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Judecător M. H.
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1100/04.02.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează lipsa de procedură cu intimata pârâtă, în sensul restituirii dovezii de citare, cu mențiunea schimbării adresei.
Curtea, față de lipsa de procedură cu intimata pârâtă, face aplicarea dispozițiilor art.98 C.pr.civ. și constată procedura legal îndeplinită, după care, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București Secția a VII-a Civilă sub nr._ 12 debitorul . IMPEX CO.SRL a solicitat in temeiul art.27 si art. 32din Legea 85/2006 deschiderea procedurii de faliment prin procedura simplificata .
În motivarea în fapt a cererii debitoarea a arătat, că societatea se afla în încetare de plăți, nu mai poate face fata datoriilor existente cu fondurile disponibile, așa cum rezultă din ultimul bilanț contabil și din balanța de verificare, fără să existe posibilități de reorganizare . În susținerea poziției sale procesuale debitoarea a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
În drept, au fost invocate prevederile art.27 si art. 32 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 120 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin încheierea civilă din data de 25.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civila judecătorul sindic a dispus in temeiul art. 107 alin.1 raportat la art.32 alin 1 deschiderea procedurii insolvenței prin procedura simplificată a debitoarei.
În prezentul dosar creditorul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 1 București a formulat cerere pentru atragerea răspunderii materiale împotriva administratorului societății debitoare I. D. întemeiată pe dispozițiile art.138 lit. c) din Legea 85/2006.
În motivarea cererii creditorul a arătat, că pârâta a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridica la încetare de plăți nerespectând obligația de a se adresa tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii de reorganizare judiciara și faliment in maxim 30 de zile de la apariția stării de insolventa, manifestând dezinteres pentru buna funcționare a societății, culpa pârâta fiind prezumată.
Prin sentința civilă nr.1100/04.02.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE, în contradictoriu cu pârâta I. D., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În cauza nu s-a probat faptul că pârâta a dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, starea de pasivitate a administratorului cu privire la recuperarea creanțelor nefiind prin ea însăși o faptă, prin care să se poată aprecia incidenta dispozițiilor art. 138 lit. c din legea insolventei .
Creditorul ar fi avut posibilitatea administrării de probe suplimentare pentru a dovedi că pârâta a dispus în interes personal continuarea activității care a condus în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți. Situațiile de fapt reglementate de dispozițiile art.138 lit. c) nu au fost probate, deși sarcina probei incumba celui care face o afirmație în fața judecății.
Legiuitorul nu a înțeles, să instituie o prezumție legala de vinovăție și de răspundere în sarcina conducătorilor societății, numai pentru că ar fi dispus continuarea activității societății care a ducea în mod vădit persoana juridica la încetare de plăți.
Pentru nerespectarea obligației debitorului aflat în încetare de plăți de a se adresa tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii de reorganizare judiciara si faliment in maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență nu este instituită o sancțiune, care să conducă la aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c) din legea 85/2006. Aceasta din urmă prevedere legală încriminează o faptă distinctă de obligația stabilita prin art. 27 din lege, impunând condiția continuării activității de către membrii organelor de conducere în interes propriu.
Afirmația creditorului, că potrivit art. 1350 cod civil este prezumată culpa pârâtei, mandatul comercial fiind prezumat cu titlu oneros, aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale nu poate fi primita întrucât natura juridică a răspunderii administratorului societății atrasă în conformitate cu art. 138 din lege poate fi una contractuală atunci când este rezultatul unei obligații derivând din contractul de mandat, între subiectele răspunderii preexistând un raport juridic contractual, mandatul este cuprins in actul constitutiv sau hotărârea adunării generale si este acceptat prin semnarea in Registrul Comerțului, ceea ce nu s-a probat în speță.
D. in raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator sa o reprezinte si sa o angajeze in relațiile cu terți.
Fără a se face dovada săvârșirii acestor fapte și a întrunirii celorlalte elemente prevăzute de lege pentru aceasta răspundere, în speță a legăturii de cauzalitate nu se poate atrage răspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt că nu au putut fi acoperite toate creanțele în urma lichidării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE, apreciind că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - art. 304 pct 9 Cod procedura, instanța de recurs urmând a examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitata la motivele de casare prevăzute la art. 304 Cod Procedura Civila, deoarece privesc hotarari care potrivit legii nu pot fi atacate cu apel (art. 304 ind. 1 Cod Procedura Civila).
In fapt, prin încheierea din data de 21.01.2012, Tribunalul București a dispus . procedura simplificata a debitoarei al S.C. FLOOR DESIGN 2 IMPEX CO S.R.L.
Urmare acesteia, Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice a formulat declarație de creanță pentru suma de 563.275 lei, reprezentând taxe și impozite datorate bugetului de stat consolidat.
In data de 30.09.2014, Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, în calitate de creditor majoritar a depus la dosarul cauzei cerere de atragere a răspunderii personalei patrimoniale in temeiul art. 138 lit.c) din Legea nr. 85/2006, solicitând ca pasivul societății debitoare astfel cum a fost stabilit în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, să fie suportat de către administratorii societății debitoare, respectiv numita lAMANDl D..
Recurenta susține că suntem în prezența unei fapte ilicite, culpabile, a reprezentanților debitoarei, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat de către aceasta, în cazul Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice fiind vorba de neplata sumelor datorate bugetului general consolidat al statului.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului, constând în nerespectarea și neaplicarea legii și prejudiciul adus creditorilor prin . societății.
In conformitate cu prevederile art.11 din Legea nr.82/1991 republicată, " răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului".
În cazul răspunderii contractuale, culpa pârâtului este prezumată potrivit art. 1357 Cod Civil raportat la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, fiind cuprins în actul constitutiv (art. 5 ) sau în hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în registrul comerțului. Acceptând desemnarea, reprezentanții debitoarei stabilesc un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, față de dispozițiile articolului 304 pct.9 Cod procedură civilă și articolului 3041 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală a societății, reține că însăși societatea debitoare a solicitat deschiderea procedurii falimentului în forma simplificată urmare a faptului că se află în încetare de plăți și nu mai putea face față datoriilor existente cu fondurile disponibile.
Rezultă din această situație că societatea nu a mai putut continua activitatea din cauza unor motive obiective.
Recurenta susține, fără a face nici o dovadă în acest sens, că sunt aplicabile dispozițiile articolului 138 lit. c din Legea 85/2006 – respectiv faptul că administratorul a dispus continuarea în interes personal, a unei activități care a dus în mod vădit persoana juridică în încetare de plăți.
Fără a se face dovada și fără a se indica în mod concret care sunt acele fapte care au atras încetarea de plăți nu pot fi analizate condițiile prevăzute de articolul 138 lit.c din legea nr.85/2006, nici în ceea ce privește fapta ilicită nici legătura de cauzalitate.
Sarcina probei revine celui ce face o afirmație în fața judecății, iar invocarea dispozițiilor articolului 138 lit. c nu atrage în mod obligatoriu răspunderea deoarece prin lege nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție, prevăzându-se doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că pârâta a continuat activitatea, în interes propriu, fapt ce ar fi condus la insolvență.
Recurenta – creditoare nu a dovedit îndeplinirea condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale, condiții ce nu se prezumă, astfel încât, față de dispozițiile articolului 312 Cod procedură civilă și articolului 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1100/04.02.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. D., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. M. S. G. VINȚANU M. H.
U.
GREFIER
C. M.
Red.Jud.A.M.S.U.
Tehnored.I.N.
Ex.2
14.05.2015
……………………..
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic: D. G.
| Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
