Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 402/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 402/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 33446/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 256/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 402/2015
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-SPERANȚA C.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta creditoare . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR BNS INSOLVENCY IPURL împotriva Sentinței Civile nr._/15.12.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul debitoare B. S. PROIMPEX SRL .
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au fost prezente.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Curtea constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 Noul Cod de procedură civilă motiv pentru care reține cauza spre soluționare
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr._ din 15.12.2014 Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă a respins cererea formulată de reclamanta ., prin lichidator judiciar BNS INSOLVENCY IPURL, în contradictoriu cu pârâta . SRL, ca nefondată.
În motivarea sentinței, judecătorul - sindic a reținut că reclamanta a solicitat deschiderea procedurii insolvenței raportat la existența unei creanțe în sumă de 78.120 lei, conform facturii nr._/21.12.2011, reprezentând contravaloarea materialelor electrice ce au fost livrate debitoarei pârâte.
Potrivit art.5 pct.20 din Legea nr. 85/2014 prin creanță certă se înțelege acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
În speță, a apreciat tribunalul, creditoarea a invocat ca și temei al creanței sale fișa clienți din data de 31.12.2013 și factura fiscală cu nr._/21.12.2011 în sumă de 78.120 lei, care nu este acceptată la plată, simpla semnătura de primire, fără datele de identificare ale persoanei ce a semnat și care să ateste calitatea de reprezentant al societății debitoare nefiind suficientă.
Astfel, a arătat judecătorul - sindic, doar facturile acceptate la plată, pot proba obligațiile comerciale.
În aceste condiții, pentru a proba certitudinea creanței solicitate creditoarea trebuia să dovedească livrarea produselor prin comandă, ofertă de contractare, acceptare ofertă, aviz de expediție sau prin orice alt mijloc de dovadă .
Fișa de clienți din data de 31.12.2013, a arătat instanța de fond, nu dovedește decât, cel mult, existența relațiilor comerciale dintre cele două societăți și nu acceptarea la plată a facturii fiscale nr._/21.12.2011, reclamanta neprobând că deține o creanță certă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta creditoare . – în faliment, prin lichidator judiciar BNS INSOLVENCY IPURL, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr._, din 27.01.2015.
În motivarea apelului apelanta a susținut că factura fiscală nr._ din 21.12.2011 a fost recunoscută de . SRL prin semnătura de primire ce există pe act, fiind totodată, acceptată la plată de către aceasta, creanța fiind certă, potrivit art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014, lichidatorul judiciar al societății apelante nefiind în posesia documentelor solicitate de către instanța de fond pentru a dovedi livrarea produselor (comandă, ofertă de contractare, acceptare ofertă și avizul de expediție).
În drept, art. 58, 65, 71,72, 115 din Legea nr.85/2014, art. 461 alin. 1, art. 470, art. 471 Noul Cod de Procedură Civilă).
Nu au fost solicitate probe în apel.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 479 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, constată apelul nefondat pentru considerentele ce succed.
Potrivit dispozițiilor art. 249 Noul Cod de Procedură Civilă cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, iar potrivit dispozițiilor art. 250 Noul Cod de Procedură Civilă „Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți (…), prin expertiză, prin mijloace materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege”.
Întrucât insolvența are la bază faptul material al neplății la scadență a datoriilor certe și lichide legal asumate, rezultă că în mod corect judecătorul - sindic a reținut că, în speță, obiectul probei trebuie să vizeze existența creanței, a cuantumului ei, starea de încetare de plăți.
În măsura în care caracterele creanței de a fi certă, lichidă și exigibilă pot fi dovedite cu orice mijloc de probă, apelanta creditoare trebuie să facă dovada creanței sale prin factură acceptată de către debitoare, prin recepționarea mărfurilor și achitarea de către aceasta din urmă a unor taxe datorate statului în contul mărfurilor primite, creditorul având obligația, conform art. 72 alin. 3 din lege, de a înfățișa actul (instrumentum probationis) din care rezultă nașterea respectivei obligații de plată.
Tribunalul a apreciat în mod judicios că o creanță constatată doar printr-o factură fiscală neacceptată de către debitoare și care nu este însoțită de alte documente din care să rezulte recunoașterea creanței de către debitor nu este considerată ca fiind certă, în condițiile art. 5 pct. 20 din Legea nr.85/2014, și nu poate constitui temei pentru deschiderea procedurii insovlenței, practica judiciară fiind constantă în acest sens.
Și prin motivele de apel creditoarea apelantă a recunoscut că nu deține probe care să ateste caracterul cert al creanței, nefiind în posesia documentelor solicitate de către instanță, astfel încât Curtea constată că tribunalul a reținut corect situația de fapt și a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente, hotărârea fiind legală și temeinică, neexistând motive de reformare a acesteia în calea de atac.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 43 alin. 1 din Legea nr.85/2014, art. 480 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta creditoare .(J_ CUÎ_) cu sediul în București, ., sector 6 PRIN LICHIDATOR JUDICIAR BNS INSOLVENCY IPURL, cu sediul în București, ., ., . sector 2, împotriva Sentinței Civile nr._/15.12.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul debitoare B. S. PROIMPEX SRL (J_ CUÎ_), cu sediul în București, ., ., ., sector 4..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2015.
Președinte, M.-SPERANȚA C. | Judecător, G. G. | |
Grefier, C. L. |
Red.Jud. S.M.C.
3.04.2015
Tehnored.A.A.
5 ex./3.04.2015
.>
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Judecator Sindic: B. A. - E.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr.... → |
|---|
