Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 461/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 461/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 48518/3/2010/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1431/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR. 461
Ședința publică de la 30.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător C. G. I.
Judecător: E.-S. R.
Grefier M. A. P.
********
Pe rol soluționarea recursului formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței civile nr. 3881/29.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII- a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. C. M., G. D. si S. S. F..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat intimații pârâți G. C. M., G. D. prin reprezentant avocat L. C. T. care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei și intimatul S. S. F. prin reprezentant avocat A. E. B. care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind cereri prealabile formulate sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimații pârâți G. C. M., G. D. prin reprezentant avocat L. C. T. solicită respingerea recursului arătând că dispozițiile art. 138 alin.5 din Legea nr. 85/2006 nu prezintă relevanță în cauză.
Intimatul S. S. F. prin reprezentant avocat A. E. B., solicită respingerea recursului, arătând că în mod eronat a fost adus în discuție art. 138 alin.5 din Legea nr. 85/2006, dispozițiile legii fiind clare în sensul că o astfel de cerere nu poate fi introdusă după închiderea procedurii.
Curtea închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._, creditorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 3 a chemat în judecată pe paratii G. D. M., G. C. M. și S. S. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige paratii la suportarea pasivului debitorului . SRL.
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă, prin Sentința civilă nr. 3881/29.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII- a Civilă în dosarul nr._, a admis exceptia inadmisibilitatii și a respins cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulată ca inadmisibila.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul - sindic a reținut că în cauza au fost formulate de către parati doua exceptii procesuale, respectiv exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei și exceptia inadmisibilitatii introducerii cererii iar ordinea de prioritate în solutionarea celor doua exceptii se raporteaza la faptul că exceptia inadmisibilitatii este o exceptie de procedura, în timp ce exceptia lipsei calitatii procesuale active este o exceptie, de fond, urmand a fi analizaza, astfel, cu prioritate, exceptia de procedura a inadmisibilitatii cererii.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale a reținut că astfel cum rezulta din actele dosarului, procedura insolvenței debitoarei . SRL a fost inchisa la data de 11.09.2013, fiind pronunțată în acest sens sentinta civila nr 7074/11.09.2013.
Conform vizei aplicata de serviciul registratura al instantei, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a fost depusa de către reclamant la data de 04.11.2014.
A mai reținut că legea nr 85/2006 privind procedura insolvenței nu cuprinde un text care sa conțină obligativitatea exercitării acțiunii în răspunderea membrilor organelor de conducere sau de supraveghere până la data închiderii procedurii, dar, din interpretarea sistematica și logica a dispozițiilor art.138 și următoarele din acest act normativ, rezultă că cererea menționată nu poate fi formulată independent de perioada derulării procedurii de insolvență.
Astfel, prin art.140 din lege se arată că sumele depuse potrivit dispozițiilor art.138 alin.1 vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului.
Or, după închiderea procedurii nu mai poate fi vorba despre averea debitorului, ci doar despre patrimoniul acestuia, astfel că, acțiunea în răspundere poate fi formulata numai în timpul derulării procedurii de insolvență a societății, iar nu și după închiderea ei sau independent de aceasta.
Cum prezenta cerere a fost formulata la interval de peste un an de la data inchiderii procedurii insolvenței, exceptia inadmisibilitatii, invocata de către pârâții G. D. M. și G. C. M., este întemeiată.
Pentru aceste motive instanță a admis exceptia invocata.
Admițând exceptia inadmisibilitatii cererii, ca exceptie de procedura, instanța nu a mai analizat exceptia de fond a lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice.
În opinia recurentei, în mod greșit judecătorul sindic a admis excepția inadmisibilității cererii formulată după închiderea procedurii falimentului pentru că închiderea unei proceduri de lichidare judiciară are efectul descărcării de obligații a debitorului și de îndatoriri a lichidatorului judiciar, cu privire la procedură, nu cu privire la acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
A arătat că procedura a fost deschisă la data de 17.10.2012, raportul întocmit în baza art. 59 a fost comunicat la termenul de judecată din data de 11.09.2013 iar cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 a fost înregistrată la Tribunalul București în data de 04.11.2014.
Potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2006 „ acțiunea prevăzută de art. 138 se prescrie în 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de doi ani de la data pronunțării deschiderii procedurii”
A susținut raportat la aceste dispoziții că acțiunea a fost formulată în termen.
A susținut că Legea nr. 85/2006 nu face vorbire de formularea acestei acțiuni înainte de închiderea procedurii mai ales că cererile întemeiate pe aceste dispoziții se judecă separat de dosarul de fond conform art. 138 alin.5 din lege.
Conchizând a arătat că acțiunea formulată își poate realiza scopul și după închiderea procedurii conform art. 142 din Legea nr. 85/2006.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.299 C.proc.civ., Legea nr. 85/2006, Legea nr. 31/1990
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 alin.3 C.proc.civ.
Intimații pârâți, legal citați nu formulat întâmpinare dar au depus la dosar note scrise prin care au solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 3 Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7074/11.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ 10 s-a dispus, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei . SRL, cu consecința radierii debitoarei din registrul comerțului.(f. 12 vol II dosar nr._ 10)
Cererea reclamantei creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 6 împotriva pârâților G. C. M., G. D. Si S. S. F. având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale în baza art. 138 lit. b și c din Legea nr. 85/2006, care face obiectul prezentei cauze, a fost formulată la data de 04.11.2014, deci ulterior închiderii procedurii insolvenței.(f. 2 dosar_ )
Deși Legea nr. 85/2006 nu conține prevederi exprese în acest sens, din întreaga reglementare a acestui act normativ și în special a Cap. IV – Răspunderea membrilor organelor de conducere - dispozițiile art.138 alin.1 si 3, art.140, art.142, rezultă că cererea de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere reglementată de art. 138 este o cerere aferentă procedurii insolvenței și care poate fi formulată atât timp cât societatea debitoare este supusă acestei proceduri, iar nu și după închiderea acesteia și radierea debitoarei, cum este cazul în speță.
Astfel, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale nu poate fi formulată decât până la închiderea procedurii ulterior acestui moment fiind posibilă doar executarea silita a hotărârii pronunțate în temeiul art.138 din lege.
De la momentul închiderii procedurii 11.09.2013, judecătorul sindic a fost descărcat de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, așa încât nu mai poate dispune asupra unei cererii întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, iar părțile nu mai au dreptul de a sesiza judecătorul sindic cu soluționarea vreunei cereri specifice procedurii de insolvență, după închiderea procedurii.
Față de dispozițiile art.140 din Legea nr.85/2006, conform cărora sumele depuse potrivit art.138 alin.1 vor intra în averea debitoarei și vor fi destinate acoperirii pasivului, Curtea arată că acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de legea insolvenței pentru realizarea scopului acestei proceduri și având în vedere destinația sumelor de bani ce ar fi obținute prin exercitarea acestei acțiuni.
Contrar susținerilor recurentei, dispozițiile art.138 alin.5 din lege nu vin în contradicție cu această interpretare, deoarece aceste dispoziții reglementează doar judecarea separată a cererii introdusă în temeiul alin.1, dar nu oferă posibilitatea formulării unei asemenea cereri, oricând după închiderea procedurii.
Împrejurarea susținută de recurentă care a arătat că potrivit art.139 din Legea insolvenței, acțiunea prevăzută la art.138 se prescrie în termen de 3 ani, care curge de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvența, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii, (în opinia recurentei fiind respectat acest termen) nu reprezintă un argument legal care sa conducă la concluzia ca această cerere poate fi formulata si după închiderea procedurii.
Sigur că în cadrul termenului de prescripție prevăzut de art.139 din Legea insolvenței aceasta cerere poate fi formulata oricând, însa condiția care trebuie îndeplinită aceea ca procedura să nu se fi închis, întrucât, așa cum s-a menționat, după închiderea procedurii legea prevede doar posibilitatea executării silite a hotărârii obținute în temeiul art.138 din lege.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 312 alin.1, 2, 3 C.proc.civ. va admite recursul, va modifica sentința recurată și va respinge cererea de atragere a răspunderii ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței civile nr. 3881/29.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII- a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. C. M., G. D. si S. S. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2015.
Președinte, M. P. | Judecător, C. G. I. | Judecător, E.-S. R. |
Grefier, M. A. P. |
Red.dact.M.P.
Ex.4/20.07.2015
.>
Judecător sindic: M. M.
Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Civilă
| ← Acţiune în anulare. Decizia nr. 151/2015. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 33/2015. Curtea de... → |
|---|
