Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 33/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 39885/3/2009/a7
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 13/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR. 33/R
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE E.-S. R.
Judecător P. P.
Judecător C. G. I.
Grefier M. A. P.
********
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții P. D. și V. G. E. împotriva încheierii de ședință din data de 24.11.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL prin lichidatori judiciari CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ „D. V.” ȘI RVA INSOLVENCY SPECIALISTS S.P.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant P. D. prin mandatar P. G. V., identificată cu CI . nr._, precum și recurenta reclamantă V. G. E., identificată cu CI . nr._, ambii recurenți fiind asistați de avocat C. M.-Jak, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata-debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenții reclamanți au depus dovezile de comunicare a recursului și de achitare a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar. Totodată, învederează că RVA Insolvency Specialists SPRL, în calitate de lichidator judiciar al intimatei debitoare, a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea recursului și menținerea încheierii Tribunalului București ca legală și temeinică, după care:
Curtea anulează taxa de timbru și timbru judiciar aflate la fila 15 din dosar.
Se depune la dosar procura specială judiciară dată de recurentul reclamant P. D. pentru mama acestuia, P. G.-V..
La interpelarea instanței, apărătorul recurenților reclamanți învederează că are cunoștință de punctul de vedere exprimat de lichidatorul judiciar al intimatei debitoare, motiv pentru care nu este necesar să i se înmâneze.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurenților reclamanți pe cererea de recurs.
Recurenții reclamanți, prin apărător, arată că, dacă se face o analiză în spiritul legii, art.161 pct.9 din Legea nr.85/2014 este identic cu art.123 pct.8 din Legea nr.85/2006.
Apreciază că discriminarea există între persoana fizică și persoana juridică, căci pentru a plăti 100 lei, de exemplu, persoana fizică plătește TVA, impozite și contribuții, costul total pentru aceasta fiind de peste 160 lei, din care nu recuperează nimic. În schimb, persoana juridică, când plătește TVA-ul îl recuperează întrucât acesta este deductibil. De asemenea, arată că persoana juridică trece suma pe costuri, ca provizion, pentru ca în momentul închiderii insolvenței să devină cheltuială deductibilă și atunci o deduce din venituri și scade impozitul corespunzător. Prin urmare, apreciază că este o evidentă inegalitate de tratament prin introducerea în aceeași clasă de creditori chirografari ordinari atât a persoanei fizice cât și a persoanei juridice, inegalitatea de tratament constând în faptul că sunt costuri cu totul diferite determinate de legea aplicabilă.
Susține că prin excepția de neconstituționalitate invocată dorește să protejeze această categorie de creditori chirografari persoane fizice de viitoare abuzuri.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului.
Curtea închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă sub nr._, creditorii P. D. și V. G. E. au invocat excepția de neconstituționalitate a tratamentului acordat prin art.123 punct 8 din Legea nr.85/2006 și art.161 punct 9 din Legea nr.85/2014.
În motivare excepției de neconstituționalitate creditorii au arătat, în esență, că problema de constituționalitate se naște tocmai prin punerea în egalitate de tratament de către legea insolventei a creditorilor chirografari persoane fizice cu creditorii chirografari persoane juridice, în împrejurarea în care tratamentul fiscal, dar și contabil, al veniturilor acestor entități este profund diferit.
Introducerea în aceeași categorie de creditori chirografari a persoanei fizice cu persoana juridică, deși costurile proprii sunt distincte datorită obligațiilor fiscale absolut distincte, constituie o încălcare a principiului nediscriminării statuat prin art.16 alin.1 din Constituția României.
Prin încheierea de ședință din 24.11.2014 tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.161 pct.9 din Legea nr.85/2014, iar în temeiul art.146 lit. d) din Constituție și art.10 alin.1 din Legea nr.47/1992 republicată, a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a art.123 pct.8 din Legea nr.85/2014 privind procedura insolvenței, excepție invocată de creditorii P. D. și V. G. E. în dosarul nr._ 09 al Tribunalul București - Secția a VII-a civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul-sindic a reținut, față de dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992 și în raport de faptul că prezenta cauză este guvernată de dispozițiile legii nr.85/2006, că este inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.161 pct.9 din Legea nr.85/2014, acestea neavând legătură cu cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor art.123 punct 8 din Legea nr.85/2006, în temeiul art.146 lit.d) din Constituție și art.10 alin.1 din Legea nr.47/1992 republicată judecătorul-sindic a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a art.123 pct.8 din Legea nr.85/2014 privind procedura insolvenței, opinând că aceste dispoziții nu contravin prevederilor constituționale având în vedere caracterul special al procedurii, precum și faptul că creditorii (persoane fizice și persoane juridice) nu se găsesc pe poziții egale sau în condiții identice, astfel că și regimul juridic aplicat trebuie să fie diferențiat, fără ca aceasta să constituie un tratament discriminatoriu.
Prin încheierea din 27.11.2014 Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul încheierii de ședință de la 24.11.2014, în alineatul trei, în sensul că dispozițiile față de care s-a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate sunt cele cuprinse în art.123 pct.8 din Legea nr.85/2006 și nu din Legea nr.85/2014 cum din eroare s-a menționat.
Împotriva încheierii de ședință din 24.11.2014 a Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă au declarat recurs, în termen legal, creditorii P. D. și V. G. E., acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a V-a Civilă sub același număr unic_ .
În motivarea recursului, legal timbrat, recurenții au arătat că înțeleg să critice numai prima dispoziție din încheierea recurată, dispoziție prin care s-a respins ca inadmisibilă, în temeiul art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.161 pct.9 din Legea nr.85/2014.
Astfel, art. 344 lit. a) din Legea nr.85/2014 dispune că „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: a) Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare".
Este adevărat că art.343 din Legea 85/2014 dispune că „Procesele începute înainte de . prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date"și faptul că dosarul în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate este de dinainte de . Legii nr.85/2014, dar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.161 punct 9) din Legea nr.85/2014 a fost invocată din două motive și anume:
- cele două articole vizate, din cele două legi, sunt practic identice și produc aceeași discriminare în aceleași situații juridice;
- s-a apreciat că este o șansă pentru profesioniștii în materie juridică să se evite inerția legislativului și să se obțină fie prin admitere o modificare a legii noi, fie prin respingere să se creeze o practică judiciară a Curții care să împiedice ridicarea în viitor a aceleiași excepții.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art.29 alin.5 teza a doua din legea nr.47/1992.
În cauză intimata-debitoare, prin lichidatori judiciari, a depus la dosar un punct de vedere prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate și văzând și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este corect aspectul invocat de recurenți și de instanța de fond în sensul că în dosarul nr._ 09 în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.123 pct. 8 din Legea nr.85/2006 și a dispozițiilor art.161 pct.9 din Legea nr.85/2014, legea aplicabilă este Legea nr.85/2006, fiind legea în vigoare la momentul începerii procesului (conform prevederilor art.343 din Legea nr.85/2014, lege prin care s-a abrogat Legea nr.85/2006).
Potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor de judecată privind neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr.766/2011, a constatat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin.1 din Legea nr.47/1992, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.
A..5 al aceluiași art.29 din Legea nr. 47/1992 prevede că excepția este inadmisibilă atunci când este contrară prevederilor alin. 1, 2 sau 3, cererea de sesizare a Curții Constituționale urmând a fi respinsă de instanța de judecată.
Având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus și împrejurarea că legea aplicabilă cauzei este Legea nr.85/2006, Curtea constată că judecătorul - sindic în mod corect și legal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.161 pct. 9 din Legea nr.85/2014.
Susținerile recurenților referitoare la faptul că dispozițiile art.161 pct.9 din Legea nr.85/2014 sunt identice și produc aceeași discriminare în aceleași situații juridice cu cele cuprinse în art.123 pct.8 din Legea nr.85/2006, nu pot fi primite pentru admiterea prezentului recurs. Dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992 sunt dispozițiile speciale și de strictă interpretare, iar prevederile art.161 pct. 9 din Legea nr.85/2014 nu sunt dispoziții aplicabil în cauza în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, astfel că cerințele impuse de art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 nu sunt îndeplinite.
Sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.161 pct.9 din Legea nr.85/2014 (lege neaplicabilă în cauza în care s-a invocat excepția, ceea ce echivalează cu lipsa oricărei legături a acelei dispoziții legale cu soluționarea cauzei) nu poate fi admisă nici pentru considerentul invocat de recurenți potrivit căruia, prin admiterea sau respingerea acestei excepții, s-ar obține o clarificare juridică cu privire la constituționalitatea sau nu a acestei dispoziții legale. Aceasta deoarece, așa cum am arătat anterior, dispozițiile art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 sunt de strictă interpretare, iar admiterea unei sesizări a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unei dispoziții legale neaplicabile în cauză ar însemna, indiferent de rațiunea avută în vedere, o nesocotire a condițiilor prevăzute de lege în care sesizarea Curții Constituționale se poate dispune (deci o încălcare a legii).
Având în vedere considerentele arătate mai sus din care rezultă că sunt nefondate criticile recurenților, ele neputând fi primite pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.161 pct. 9 din Legea nr.85/2014, dispozițiile neaplicabile în cauză, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditorii P. D. și V. G. E. împotriva încheierii de ședință din data de 24.11.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL prin lichidatori judiciari CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ „D. V.” și RVA INSOLVENCY SPECIALISTS S.P.R.L, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2015.
Președinte, E.-S. R. | Judecător, P. P. | Judecător, C. G. I. |
Grefier, M. A. P. |
Red.Jud. E.S.R.
Tehnored.AA
2 ex./27.02.2015
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic: A.-E. B.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
