Acţiune în anulare. Decizia nr. 151/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 28648/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2717/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 151/2015
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE E. R.
JUDECĂTOR G. G.
JUDECĂTOR I. P.
GREFIER C. G. MIGLEȘ
********************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă . împotriva sentinței civile nr.6592/27.06.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . PRIN CURATOR SPECIAL A. I. M. și intimatul reclamant C. C. SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă prin avocat F. I. cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 31 și intimata reclamantă prin delegat A. C. Parlea cu delegație la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 02 martie 2015, intimata reclamantă depune delegație pentru consilierul juiridic A. C. Parlea în prezenta cauză.
Curtea pune în discuție excepția tardivității declarării recursului invocată de intimata reclamantă prin întâmpinare.
Intimata reclamantă, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției tardivității declarării recursului. Arată că la fila 41 dosar de fond există comunicarea hotărârii atacate iar recursul a fost depus în data de 20.10.2014 la mai bine de un an după comunicarea hotărârii atacate. În anul 2014, recurenta a formulat împotriva aceleiași sentințe o contestație în anulare și de la acel moment avea cunoștință și începea să curgă termenul de recurs potrivit dispozițiilor art.105 Cod procedură civilă.
Recurenta pârâtă, prin apărător, arată că în dosarul de recurs la fila 41 există certificat de la Oficiul Registrului Comerțului iar intimata a cunoscut schimbarea sediului. Pe 13.03.2014 intimata a comunicat recurentei prin poșta electronică notificarea și somația. Văzând hotărârea legalizată singura modalitate a fost contestația în anulare. După ce s-a pronunțat Tribunalul București pe contestația în anulare, a formulat cererea de repunere în termen și în urma cererii de recomunicare a formulat cererea de repunere în termen pe art.90 și acest recurs. Depune note scrise la dosar și solicită respingerea recursului.
Intimata reclamantă, prin consilier juridic, în replică, arată că nu s-a solicitat repunerea în termen.
Curtea, după deliberare, constatând că de fapt susținerile pe aspectul tardivității sunt incluse în chiar fondul recursului și au legătură cu legala citare și legala comunicare, dispune unirea excepției tardivității cu fondul recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta pârâtă, prin apărător, solicită să se aibă în vedere certificatul Oficiului Registrului Comerțului care este eliberat de reprezentanții intimatei. Arată că intimata a preferat ca în dosarul de fond să se judece cu procedura de citare viciată. Partea și-a schimbat sediul iar intimata a cunoscut schimbarea sediului. Arată că recurenta plătește niște bunuri care sunt în patrimoniul intimatei. Niciodată acele bunuri nu s-au transferat recurentei. Există facturi stornate și niciodată bunurile nu au fost în patrimoniul recurentei. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata reclamantă, prin consilier juridic, arată că în luna august 2013 s-a comunicat sentința recurată conform Codului de procedură civilă prin afișare. În data de 19.03.2014, recurenta nu formulează recurs ci contestație în anulare și de la această dată avea cunoștință despre hotărâre și putea în termen de 15 zile să solicite repunerea în termenul de recurs. Contestația a fost respinsă, a fost respins recursul împotriva contestației în anulare și ulterior recurenta a solicitat Tribunalului București recomunicarea hotărârii. Arată că nu s-a formulat o cerere expresă de repunere în termen. Arată că prin email a comunicat doar somația executorului judecătoresc. Împrejurarea că intimata a cunoscut sediul societății nu are relevanță întrucât potrivit dispozițiilor art.98 Cod procedură civilă, partea legal citată are obligația de a aduce la cunoștința instanței schimbarea sediului. La momentul la care a fost introdusă acțiunea sediul era corect. Arată că nu există acele facturi care au fost stornate. A fost depusă o balanță din septembrie 2013 ori bunurile au fost valorificate în anul 2008. Arată că este adevărat că bunurile sunt în curtea comună, bunurile au fost folosite de recurentă în această perioadă. Important este să recupereze valoarea la momentul încheierii vânzării. Nu se poate susține că nu au fost ridicate bunurile pentru că acestea nu s-au predat. Solicită, în principal, respingerea recursului ca tardiv formulat și în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6592/27.06.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ , în temeiul articolului 46 alin 1 din legea 85/2006, instanța a constatat nule operațiunile efectuate constând în emiterea facturilor nr. 0961/13.08.2008 și nr._/15.08.2008, facturile prin care au fost înstrăinate fraudulos bunurile din patrimoniul debitoarei fiind lovite de nulitate. De asemenea, prin aceeași hotărâre s-a dispus întoarcerea bunurilor în patrimoniul debitoarei, în caz de înstrăinare, a contravalorii acesteia în cuantum de 275.718,10 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București Secția a VII-a Civilă la data de 08.01.2009 CONEXPERT SPRL în calitate de administrator judiciar al . a formulat în contradictoriu cu . cerere în anularea transferului patrimonial efectuat de fostul administrator al societatii debitoarei, în dauna creditorilor, după data deschiderii procedurii de insolvență, vânzării autoturismului aparținând societății debitoare marca M. autoutilitara N2 cu număr de identificare B1MA221T11B78R3/2002 vândut prin FF nr._/13.08.2008, anularea vânzării a 8 containere cu baie și 4 containere fără baie prin FF nr._/15.08.2008, repunerea părților în situația anterioara în sensul restituirii de către pârâta . în patrimoniul . a bunurilor sau contravalorii lor.
În motivare s-a arătat că a fost deschisă procedura insolvenței împotriva debitorului ..
După data deschiderii procedurii, debitorul a procedat la vânzarea bunurilor menționate, actele încheiate fraudulos fiind lovite de nulitate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 79, 80 din legea 85/2006.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri.
Prin încheierea din camera de consiliu, instanța, la cererea lichidatorului judiciar C. C. SPRL a desemnat curator special în persoana A. I. M..
Pârâta nu a formulat întâmpinare și s-a prezentat în instanța pentru a se apăra.
Analizând cererea formulată, actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
La data de 26.06.2008 a fost deschisă procedura insolvenței împotriva debitoarei ..
Debitoarea a înstrăinat ulterior deschiderii procedurii prin factura FF nr._/13.08.2008 o autoutilitară marca M. cu număr de identificare B1MA221T11B78R3/2002 și FF nr._/15.08.2008 un nr. de 12 containere către . fără aprobarea administratorului judiciar și respectiv a judecătorului sindic, tranzacțiile fiind nule în temeiul art.46 coroborat cu art. 49 din legea 85/2006.
Vânzarea nu se înscrie în cadrul operațiunilor curente ale societății, fiind ulterioară deschiderii procedurii.
În consecință, instanța a admis acțiunea ca întemeiată și în temeiul art. 46 alin 1 din legea 85/2006 instanța a constatat nule operațiunile efectuate constând în emiterea facturilor nr. FF nr. 0961/13.08.2008 și FF nr._/15.08.2008, facturile fiind lovite de nulitate, prin care au fost înstrăinate fraudulos bunurile din patrimoniul debitoarei. A dispus întoarcerea bunurilor în patrimoniul debitoarei, în caz de înstrăinare, a contravalorii acesteia în cuantum de 275.718,10 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă ., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a V- a Civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că la data de 08.01.2009 prin cererea înregistrată la Tribunalul București Secția a VII-a civilă cu nr._, intimata-reclamantă a formulat in contradictoriu cu recurenta, cerere în anularea transferului patrimonial efectuat de fostul administrator al societarii debitoarei, în dauna creditorilor, după data deschiderii procedurii de insolvență, vânzării autoturismului aparținând societarii debitoare marca M. autoutilitara N2 cu număr de identificare B1MA221T11B78R3/2002 vândut prin FF nr._/13.08.2008, anularea vânzării a 8 containere cu baie și 4 containere fără baie prin FF nr._/15.08.2008, repunerea pârtilor în situația anterioara în sensul resituării de către recurenta în patrimoniu] . a bunurilor sau contravalorii lor.
Instanța de fond, în temeiul art. 46 alin (1) din Legea nr.85/2006, a constatat nule operațiunile efectuate constând în emiterea facturilor FF nr. 0961/13.08.2008 și FF nr._/15.08.2008, facturile prin care au fost înstrăinate fraudulos bunurile din patrimoniul debitoarei fiind lovite de nulitate.
Tot instanța de fond, a mai dispus, întoarcerea bunurilor în patrimoniul debitoarei și în caz de înstrăinare a acestor bunuri restituirea contravalorii acestora în cuantum de 275.718,10 lei.
Recurenta susține însă că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, pentru următoarele considerente:
În primul rând, se susține, recurenta nu a fost citată niciodată la sediul său din Orașul Aleșd. ., județul Bihor, pe toată perioada derulării dosarului civil_, chiar dacă intimata-reclamantă C. C. S.P.R.L, încă din data de 23.01.2013 a avut cunoștință de faptul că recurenta și-a schimbat sediul în Orașul Aleșd, ., județul Bihor, încă din data de 30.09.2009, deoarece aceasta, prin reprezentantul său, a solicitat în data de 16.01.2013, Oficiului Național al Registrului Comerțului, date și informații și istoricul recurentei, dar aceasta nu a făcut nimic ca procedura dosarului civil nr._ să fie refăcută și recurenta să fie citată conform legii pentru a se putea apăra așa cum ușor se poate observa și în filele 22, 25, 33, 34 din dosarul civil nr._ . Deoarece în momentul de față din cauza acestor grave încălcări de procedură nu a permis recurentei să formuleze apărări și să prezinte probe în dovedirea apărărilor sale, recurenta consideră că singura modalitate pentru a asigura o judecată echitabilă este casarea sentinței civile nr. 6592/27.06.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ și reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărâri legale și temeinice.
În concluzie, susține recurenta, soluționarea dosarului civil nr._ s-a făcut cu încălcarea tuturor normelor procedurale imperative.
Totodată, se susține, actele de procedură din dosarul civil nr._ sunt lovite de nulitate absolută și pentru faptul că nu au fost îndeplinite toate actele de procedură privind citarea recurentei, deoarece, aceasta nu a fost citată și nici nu i-a fost comunicată sentința civilă 6592/27.06.2013 pronunțată de Tribunalul București, iar intimata-reclamantă C. C. S.P.R.L ar fi trebuit să solicite citarea sa la adresa din Bihor, deoarece din data de 23.01.2013 avea cunoștință de noul sediu al acesteia din Orașul Aleșd, ., județul Bihor.
Deoarece au fost încălcate prevederile art. 90 alin.(l) din codul de procedură civilă precum și art.88, art.89.art.100. art.106 alin.(l) din Codul de procedură civilă, tot dosarul civil nr._ de la aceea dată este lovit de nulitate absolută, susține recurenta.
Se mai susține că recurenta își schimbase sediul în alt oraș în momentul începerii procesului și nu avea cum să formuleze o apărare, numai că intimata-reclamantă a preferat să facă toate aceste formalități de procedură fără ca recurenta să aibă cunoștință.
În concluzie, arată recurenta, în dosarul civil nr._ s-au încălcat următoarele articole:
-Art. 85 din Codul de procedură civilă care prevede: „Judecătorul (sau executorul judecătoresc s.n.) nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel ".
-Art. 86 alin (2) din Codul de procedură civilă care prevede: „ „Instanța (sau executorul judecătoresc s.n.) solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanță, este obligată să ia de îndată măsurile necesare, potrivit legii, și să trimită instanței solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii".
Art. 88 din Codul de procedură civilă: „ (1) Citația va cuprinde:
1.numărul și data emiterii, precum și numărul dosarului;
2.arătarea anului, lunii, zilei și orei de înfățișare;
3.arătarea instanței și sediul ei;
4.numele, domiciliul și calitatea celui citat;
5.numele și domiciliul părții potrivnice și felul pricinii;
51. alte mențiuni prevăzute de lege;
6.parafa șefului instanței și semnătura grefierului.
(2) Arătările de la punctele 2, 3, 4 și 6 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității;”
-Art. 89 alin (1) din Codul de procedură civilă prevede: „Citația, sub pedeapsa nulității, va fi înmânată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată. In pricinile urgente, termenul poate fi și mai scurt, după aprecierea instanței. "
-Art. 90 alin (1) din Codul de procedură civilă prevede:, „Înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat Când acesta are o așezare agricolă, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face și la locul acestor așezări. "
-Art. 90 alin (1) din Codul de procedură civilă prevede:
„ Înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat. Când acesta are o așezare agricolă, comercială, industrială sau profesională înaltă parte, înmânarea se poate face și la locul acestor așezări".
Art. 92 alin (1-4 ) din Codul de procedură civilă prevede:
„ (1) înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia.
(2) Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, in cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal.
(3)Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, in cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul in care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate.
(4)Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie, dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.”
Art. 100 alin (1) și (3) din Codul de procedură civilă prevede: „ ( 1) Procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă:
1.anul, luna și ziua când a fost încheiat;
2.numele celui care l-a încheiat;
3.funcțiunea acestuia;
4.numele, prenumele și domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s-a făcut comunicarea locuiește într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel și dacă actul de procedură a fost înmânat la locuința sa, ori a fost afișat pe ușa acestei locuințe.
5.arătarea instanței de la care pornește actul de procedură și identificarea lui, iar pentru citații și a termenului de înfățișare;
6.arătarea înscrisurilor comunicate;
7.numele si calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a făcut afișarea;
8.semnătura celui care a Încheiat procesul-verbal.
(3) Arătările de la punctele 1, 2, 4, 5. 7 și 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulității. "
Recurenta susține și că actele de procedură trebuiau întocmite sau aduse la îndeplinire cu respectarea anumitor condiții de formă prevăzute în mod expres de lege ceea ce nu s-a făcut, iar respectarea acestor condiții, reprezintă garanția realizării unei judecați și executări obiective. În cazul nerespectării lor, se precizează, se aplică anumite sancțiuni pentru persoanele care nu au ținut seama de acele dispoziții de sancționare, care privesc actele încheiate în atare condiții.
Constatarea nulității precum și anularea unui act de procedură au drept consecință de a ridica acelui act orice eficacitate juridică, de a-l lipsi de funcția lui procesuală. D. fiind faptul că actele de procedură sunt acte complexe, acte care se întocmesc și se aduc la îndeplinire în mod succesiv, este firesc ca anularea unui act de procedura să atragă după sine anularea tuturor actelor următoare în măsura în care acestea din urmă pot avea o existenta de sine stătătoare - art. 106 din Codul de procedură civilă. Nulitatea afectează atât operațiunea juridică cât și actul încheiat pentru constatarea acestei operațiuni (de exemplu, nulitatea comunicării citației atrage și sancțiunea nulității dovezii de primire sau a procesului verbal încheiat de agentul procedural).
Așadar, susține recurenta, dacă se anulează procedura de citare este firesc ca și hotărârea dată pe baza acestei proceduri să fie declarată nulă deoarece instanța nu putea hotărî asupra litigiului fără citarea legală a părților.
Nulitatea operează retroactiv, indiferent dacă norma încălcată este imperativa sau dispozitivă. invalidarea actului de procedură îndeplinit cu nerespectarea cerințelor legale producându-se din momentul întocmirii actului și nu din momentul constatării nulității.
După cum se poate observa procedura de citare a fost încălcată și operează nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură și implicit a sentinței civile nr. 6592/27.06.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul civil nr._ .
Recurenta mai arată că nulitatea dosarului mai sus arătat, este o nulitate totală, deoarece desființează actul juridic civil în întregime, este o nulitate de fond, deoarece această nulitate este aceea care intervine în cazul lipsei ori nevalabilității unei condiții de fond a actului procedural civil. Iar lipsa totala a comunicării actelor de procedură este o condiție valabilă pentru a declara toată procedura de citare ca fiind nulă absolut și a casa sentința 6592/27.06.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul civil nr._ .
În sensul nulității absolute a sentinței se susține și fraudarea legii prin încălcarea art. 85; Art. 86 alin (2); art. 88; alin.(l) și( 2); art. 89 alin (1) ; art. 90 alin (1); art. 92 alin (1- 4 ) ; art. 100 alin (1) și (3) din Codul de procedură civilă, privitor la procedura de citare.
Recurenta susține că din regimul juridic al nulității absolute rezultă că aceasta poate fi invocată de oricine are interes, iar acțiunea în nulitatea absolută este imprescriptibila, adică ea poate fi invocată oricând, indiferent de timpul scurs de la data încheierii actului juridic (emanarea titlului executoriu ) de unde se poate cita și din textul art. 2 din Decretul nr. 167/1958: "nulitatea unui act poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție. " ) prin urmare acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor de procedură nu este prescrisă, iar desființarea retroactivă a titlului executoriu atacat și aplicarea principiului repunerii în situația anterioară " restitutio in integrum ".
Față de cele de mai sus prezentate, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe cale de consecință, să se dispună reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărâri legale și temeinice, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
Pe fondul cauzei, învederează instanței că recurenta nu a avut niciodată în patrimoniul său aceste bunuri mobile solicitate de intimata-reclamantă, iar aceste facturi care fac obiectul dosarului mai sus indicat, au fost stornate și aceste bunuri nu au intrat niciodată în patrimoniul recurentei, așa cum se va putea dovedii în rejudecarea dosarului arătat. Ca atare condiții solicită casarea sentinței mai sus atacată și rejudecarea cauzei. Nu în ultimul rând, chiar intimata-reclamantă recunoaște faptul că sumele de bani pe care le solicită nu au fost niciodată încasate, ca atare, aceste tranzacții nu au existat niciodată în realitate și aceste bunuri mobile au fost în permanență în patrimoniul intimatei-reclamante.
Față de cele de mai sus prezentate, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.6897 din data de 08 septembrie 2014 pronunțată în cauza ce face obiectul dosarului civil nr._, soluționat de către Tribunalul București Secția a VII - a civilă și pe fond admiterea contestației în anulare formulată de recurentă, cu cheltuieli de judecată din fond și recurs.
În drept își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul de procedură civilă și celelalte texte de lege invocate mai sus.
Analizând, cu prioritate, excepția tardivității declarării recursului, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece recurentei-pârâte nu i-a fost comunicată hotărârea la sediul său social ( după cum nici nu a fost legal citată, conform celor ce se vor arăta mai jos), astfel că termenul legal de recurs prevăzut de art. 301 din C.pr. civ. nici nu a început să curgă.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurentă prin motivele de recurs, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și a probelor administrate, Curtea apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Prima critică de nelegalitate invocată de recurentă, este fondată, deoarece, într-adevăr, procedura de citare la termenul la care s-a judecat pricina de către Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, nu a fost legal îndeplinită ( motiv de casare reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 5 raportat la art. 105 alin. 2, cu referire la art. 85, art. 86, art. 87 pct. 2 din C.pr. civ.).
Astfel, așa cum susține și recurenta, aceasta își schimbase sediul social din București în județul Bihor, încă de la data de 30.09.2009, conform extrasului din Registrul Comerțului de la fila 6 din dosarul_ atașat la dosarul de față. Cum schimbarea sediului a fost publicată în Registrul Comerțului, rezultă că aceasta este opozabilă terților, respectiv atât instanței cât și reclamantei din cauza de față.
Cum judecătorul sindic nu putea hotărî asupra pricinii decât după citarea legală a pârâtei, persoană juridică de drept privat, la sediul acesteia, conform art. 87 pct. 2 din C.pr. civ., rezultă că citarea efectuată în București este viciată.
De altfel, pârâta nu a cunoscut de existența litigiului, astfel că vătămarea acesteia prin pronunțarea hotărârii prin care au și fost stabilite anumite obligații în sarcina sa, este de necontestat, iar înlăturarea unei atare vătămări nu s-a putea face decât prin casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în condiții de legală citare, cu respectarea dreptului tuturor părților implicate, la un proces echitabil și a tuturor garanțiilor procesuale reglementate de lege în favoarea părților din procesul civil.
De aceea, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 5, la art. 105 alin. 2 și la art. 85, art. 86, art. 87 din C.pr. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Referitor la criticile aduse soluționării fondului cererii, prin recursul de față, deoarece acestea au natura unor apărări de fond, iar nelegala citare reținută ca atare de instanța de recurs are natura unei excepții procesuale care face de prisos analiza fondului, în condițiile nulității întregii proceduri desfășurate în fața judecătorului sindic, pentru nelegala citare, acestea urmează a fi avute în vedere de instanța de fond, la rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului, ca neîntemeiată.
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă . împotriva sentinței civile nr.6592/27.06.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . PRIN CURATOR SPECIAL A. I. M. și intimatul reclamant C. C. SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL ..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. R. G. G. I. P.
GREFIER
C. G. MIGLEȘ
Red.Jud. E.R.
Tehnored.I.N.
2 ex./02.04.2015
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător - sindic: R. E.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
