Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1080/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1080/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 502/122/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 575/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.1080/2015
Ședința publică de la 22 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: M. C. S.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul-pârât S. D. C. împotriva Sentinței civile nr.197 din 01.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._ 13, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. C. V. S.R.L., prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ PAȚALIU N. și intimata-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-pârât, prin avocat Gratianu D., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2014, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului-pârât arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul-pârât, prin avocat, solicită admiterea apelului și schimbarea în tot sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale. Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată :
Prin sentința civilă nr. 197 din 01.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul_ 13 a fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar CII PAȚALIU, în baza art. 131 din Legea 85/2006, a închis procedura insolvenței în contra debitoarei ., a dispus radierea debitoarei din registrul ORC G., în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatorire și responsabilități, a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar privind angajarea răspunderii personale a fostului administrator, pârâtul S. D. C., și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 51.747 lei către creditorul AJFP G..
În motivarea sentinței, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea lichidatorului judiciar de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului S. D. C., în calitate de administrator al debitorului, pentru pasivul social în sumă de 51.747 lei, drept temei juridic de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului, lichidatorul a invocat existența cazului de răspundere prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006.
Raportat la probatoriul cauzei tribunalul a constatat că pârâtul se face vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa de către lichidatorul judiciar.
Astfel, . a fost înființată în anul 2007 de către pârâtul S. D. C. în calitate de asociat (50% din capitalul social) și administrator, firmă având drept obiect de activitate comercializarea, montarea și întreținerea aparatelor de aer condiționat.
Deși a fost notificat de către lichidatorul judiciar, pârâtul nu a depus documentele de evidență contabilă prevăzute de legea insolvenței pentru a putea fi analizate cauzele insolvenței, situația activelor, a datoriilor, etc.
După formularea cereri de atragere a răspunderi împotriva sa, pârâtul a prezentat o parte din documentele de evidență contabilă respectiv până la data de 30.06.2009, fără a prezenta și documentele de evidență până la momentul declanșării falimentului (02.04.2013).
Practic, tribunalul a constatat că și documentele depuse până la data de 30.06.2009 au fost întocmite retroactiv de către pârât cu ajutorul firmei de contabilitate cu care colabora, acest fapt neputând să-l exonereze de răspunderea din perspectiva cazului prevăzut de art. 138 lit. d) din legea insolvenței. Astfel cu ținerea contabilității în conformitate cu legea se are în vedere întocmirea de documente care să evidențieze operațiunile comerciale în raport de data realizări lor pentru ca responsabili afaceri să aibă o perspectivă clară asupra situației societății și a solvabilității acestora, întocmirea ulterioară a documentelor doar din dorința de a se exonera de răspundere, neputând fi primită. Pe de altă parte, apare, cu puterea evidentei, faptul că după data de 30.06.2009 pârâtul, împreună cu asociatul său, au abandonat activitatea societății refuzând să mai întocmească vreun document de evidență pentru societate.
În consecință, cazul de răspundere este întemeiat, întrucât pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea ceea ce a avut drept efect dezorganizarea societății și, implicit, cauzarea insolvenței.
În referire la celălalt caz de răspundere (art. 138 lit. e) tribunalul a reținut că din documentele parțial predate de pârât rezultă că firma figura la data de 30.06.2009 cu active circulante (obiecte de inventar, creanțe, conturi în bancă, casă, etc.) de 81.686 lei și active circulante de 1367 lei, bunuri și valori pe care pârâtul nu le-a predat lichidatorului judiciar și nici nu a justificat ieșirea legală din patrimoniu.
În aceste circumstanțe tribunalul apreciat că se impune concluzia deturnării/ascunderii acestor bunuri și valori de către pârât, în folos personal, tocmai pentru a nu putea fi valorificate în procedura insolvenței în folosul creditorilor prin fapta sa premeditată pârâtul cauzând falimentul societății.
Împotriva acestei sentințe, la data de 29.09.2014, pârâtul S. D. C. a formulat recurs.
Prin decizia civilă nr. 1988 din 08.12.2014, Curtea de Apel București a respins cererea de recalificare a căii de atac în apel și a respins recursul ca inadmisibil.
La data de 10.02.2015, pârâtul a formulat apel împotriva aceleiași sentințe.
Prin încheierea din 22.06.2015, Curtea de Apel, în complet de divergență, cu opinie majoritară, a respins excepția tardivității apelului.
În motivarea apelului, apelantul-pârât a arătat următoarele:
Soluția instanței de fond este sumar motivată în cadrul unor considerente exhaustive, dar lipsite de substanță, în sensul că tribunalul retine fapte neadevărate și nedovedite, motivând ca raportat la probatoriul administrat paratul se face vinovat de comiterea faptelor reținute in sarcina sa de către lichidatorul judiciar.
A constatat instanța de fond, in mod nejustificat, ca "intrucat paratul nu a ținut contabilitatea in conformitate cu legea ceea ce a avut drept efect dezorganizarea societății si, implicit, cauzarea insolventei".
Față de acest aspect, apelantul a arătat că nu a săvârșit faptele descrise de lichidatorul judiciar si cele reținute de instanța, interesul său si al asociatului M. A. fiind acela de a desfășura o activitate profitabilă cu respectarea condițiilor legale, sens in care, pentru partea de fiscalitate si contabilitate a firmei, a angajat o firmă specializata așa cum rezultă din contractul de prestării servicii nr. 54/15.08.2008, aflat la dosarul cauzei.
În calitate de asociat si administrator al societății, nu avea niciun fel de cunoștințe contabile, nu deținea minime elemente legate de acest domeniu, el fiind muncitor specializat, cu studii în domeniul frigo-tehnic, motiv pentru care, contabilitatea societății debitoare a încredințat-o unei firme specializate în acest domeniu, respectiv societății Rol Invest Consult S.R.L., întrucât, așa cum a arătat, el era total depășit de acest domeniu, cum sunt majoritatea persoanelor care nu sunt specializate in contabilitate.
Luând această decizie, împreună cu asociatul său, a considerat că situația societății din punct de vedere contabil va fi în regulă, vor fi întocmite toate situațiile si declarațiile necesare si vor fi înregistrate corect bunurile din gestiune, dar în cererea de atragere a răspunderii apar aspecte despre care eu nu a cunoștință și nu știe din ce cauza sunt asemenea înregistrări în evidențele contabile. Serviciile către firma de contabilitate le-a achitat integral, conform contractului, uneori chiar din banii proprii.
Când a aflat că are obligația legală de a preda actele contabile ale debitoarei către lichidatorul judiciar desemnat în prezenta cauză, s-a prezentat la sediul lichidatorului judiciar și i-a comunicat situația actelor contabile si s-a obligat să facă demersurile necesare pentru a intra în posesia actelor si a le preda pentru a-și îndeplini obligația legală stabilită de instanță în sarcina sa.
Astfel, a luat legătura telefonic cu reprezentantul firmei care a ținut contabilitatea si i-a comunicat că va căuta actele si i le va trimite iar timp de două săptămâni nu a mai răspuns la telefon, după care la data de 17.01.2013 l-a contactat telefonic si i-a spus că a găsit actele contabile.
Având în vedere că la acest moment se află în Rusia, unde muncește periodic, a solicitat firmei de contabilitate să trimită actele contabile direct lichidatorului judiciar pentru a indeplini cat mai repede obligația de predare a actelor contabile, fiind asigurat că actele vor ajunge prin curier rapid cel târziu pe data de 20.01.2014, fapt care s-a întâmplat.
Oricum, răspunderea pentru acest temei operează numai dacă se constată existența unui raport de cauzalitate între ajungerea debitoarei în stare de insolvență și aspectele invocate de lichidatorul judiciar care trebuia să dovedească că starea de insolvență a societății a fost determinată de netinerea contabilității.
Caracterul fictiv derivă din întocmirea evidențelor contabile sau completarea lor prin consemnarea de date nereale și/sau omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. Fictivitatea poate fi însă și rezultatul unei acțiuni de contrafacere a scrierii sau subscrierii ori alterării conținutului actelor în orice mod, fapte pe care el nu le-a făcut și nici nu s-a demonstrat în vreun fel că sunt vinovat de săvârșirea lor.
Practica judiciară nu atribuie neținerii contabilității, în conformitate cu legea, răspunderea reglementată de art. 138 alin. 1 lit. d, pornind de la argumentația că răspunderea pentru acoperirea pasivului este o răspundere subiectivă fundamentată doar pe culpa intențională dovedită și nu prezumată.
In motivarea sumara, tribunalul a retinut: "In referire la celalalt caz de răspundere (art. 138, lit. e), din documentele parțial contabile predate rezulta ca firma figura la data de 30.06.2009 cu active circulante de 81.686 lei si active circulante de 1367 lei, bunuri si valori pe care paratul nu le-a predat lichidatorului judiciar si nici nu a justificat ieșirea din patrimoniu".
Pentru a putea fi reținut că apelantul a deturnat sau ascuns o parte a activului societății, trebuia să probeze faptele sale prin care au fost încălcate prevederile art. 138 alin. 1 litera e din Lg. nr. 85/2006.
Ceea ce este important de subliniat este faptul că acest interes personal trebuie să fie vizibil și cert, neputându-se apela doar la o simplă afirmație si indicare a unui temei de drept.
Astfel, din formularea textului art. 138, alin. 1 lit. e) din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de conducerea "care au cauzat" starea de insolvență prin una din faptele enumerate, iar din situația expusa rezultă că insolvență acestei societăți sa datorat crizei financiare care a generat in mod direct lipsa comenzilor și nicidecum organelor de conducere care aveau tot interesul ca afacerea să fie profitabilă.
Pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 litera e) din Lg. nr. 85/2006, trebuie să se facă în mod nemijlocit dovada faptelor culpabile ale apelantului, prin care a determinat ajungerea societății în stare de faliment și legătura de cauzalitate între aceste fapte și prejudiciu.
Din probele administrate nu rezulta ca a deturnat o parte din activul societății si este evident ca nu poate fi reținuta in sarcina sa săvârșirea acestei fapte.
Răspunderea organelor de conducere reglementată de art. 138 alin. 1 lit. d si e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, este o răspundere comercială delictuală pentru antrenarea căreia este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii delictuale: fapta ilicită, prejudiciul provocat societății, raportul de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu precum și vinovăția.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care se dovedește ca insolvență a fost provocata de acțiunea sa, ceea ce nu s-a dovedit.
Legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina organelor de conducere, prevăzând posibilitatea atragerii răspunderii numai după ce s-au produs dovezi în acest sens.
Pe fondul cauzei, societatea debitoare avea activitate doar pe sezonul de vară, aceasta întrucât activitatea principală a societății o reprezintă vânzarea, întreținerea si montarea aparatelor de aer condiționat.
Factorii principali care au dus societatea debitoare în situația de a înregistra debite față de stat s-a datorat pe de o parte crizei economice care a afectat clienții societății motiv pentru care unii clienți au intrat in faliment si nu a mai achitat cv. serviciilor prestate iar pe de altă parte s-a datorat faptului că încasările erau mai mici decât cheltuielile iar celălalt asociat, pentru a-și asigura un venit sigur, a plecat în Anglia să muncească iar în condițiile în care a rămas singur nu a mai putut să execute lucrările în condiții optime, fiind și nevoit să plece din țară să muncească, așa cum se întâmplă și în acest moment.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 si urm. din Codul de Procedura Civila.
Intimata-creditoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare, intimata a susținut că cererea de atragere răspundere formulata de lichidatorul judiciar a fost admisa in mod corect de instanța de judecata având in vedere refuzul administratorului statutar de a preda documentele de evidenta contabila, împiedicând astfel analizarea cauzelor insolvenței, cunoașterea situației activelor, a creanțelor societății si efectuarea unor acțiuni in vederea acoperirii masei credale.
Mai mult de atât, trebuie reținuta si intenția paratului de a induce in eroare instanța de judecata prin depunerea la dosarul cauzei a unor documente întocmite retroactiv desi de la data de 30.06.2009 activitatea societății a fost abandonata, paratul in calitate de administrator social refuzând întocmirea documentelor de evidenta contabila .
In ceea ce privește dispozițiile art. 138 lit. e din legea nr. 85/2006 acestea sunt aplicate in mod corect de instanța de judecata atâta timp cat paratul nu preda bunurile lichidatorului in vederea valorificării in cadrul procedurii insolvenței si nici nu justifica ieșirea legala din patrimoniu.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele :
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere personală, de natură delictuală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, membrii organelor de conducere au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Fiind o răspundere delictuală, înseamnă că pentru a fi angajată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998 – 999 C.civ. 1864 (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, aspect ce rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului a cauza.
Lichidatorul judiciar, în calitate de titular al acțiunii, a susținut incidența dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006.
Referitor la fapta prevăzută de art. 138 lit. d, lichidatorul judiciar nu a explicat și dovedit legătura de cauzalitate dintre fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea și starea de insolvență a debitoarei.
Astfel, chiar dacă se poate reține existența faptei ilicite de a nu ține contabilitatea conform legii din faptul nepredării documentelor la solicitarea lichidatorului judiciar, aceasta nu duce automat la dovedirea și celorlalte condiții ale răspunderii. Ținând seama de natura delictuală a acestui tip de răspundere, condițiile nu se prezumă, ci trebuie dovedite.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 138 lit. e din lege, lichidatorul judiciar nu a indicat în ce constă activul deturnat sau ascuns prin fapta pârâtului, astfel că nu se poate determina care este în concret fapta săvârșită de pârât.
Evidența contabilă la care face referire lichidatorul nu este depusă la dosar, iar din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă faptul că debitoarea ar fi deținut active care să poată face obiectul faptei prevăzute la lit. e.
Or, răspunderea delictuală nu poate fi antrenată în lipsa dovedirii unei fapte ilicite, în speță a celei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. e din lege.
Prin urmare, Curtea apreciază că în mod neîntemeiat și cu încălcarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, prima instanță a considerat că în speță sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii patrimoniale a pârâtului, admițând cererea formulată de lichidator.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., va admite apelul, va schimba, în parte, sentința apelată, în sensul că va respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-pârât S. D. C., cu sediul procesual ales la S.C.A U. & Grătianu, din G., ., . împotriva Sentinței civile nr. 197 din 01.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._ 13, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. C. V. S.R.L., prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ PAȚALIU N., din București, .. 83, sector 1, și intimata-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G., cu sediul în G., ., județul G..
Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul că respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR M. C. S.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./08.07.2015
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul G.
Președinte: N. I.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
