Acţiune în constatare. Decizia nr. 92/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 168/84/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 92/2014
Ședința publică din data de 14 martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M.-I. I.
JUDECĂTOR: S. AL H.
GREFIER: E.-T. V.
S-a luat spre examinare apelul declarat de apelanta . Z. împotriva sentinței civile nr. 4243 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimata . MEȘTEȘUGĂREASCĂ - PRIN LICHIDATOR IZOINSOLV IPURL Z., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. O. Vasilisia în reprezentarea intereselor apelantei, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la al treilea termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Nefiind alte cereri în probațiune Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.
Apărătoarea apelantei solicită admiterea apelului, rejudecarea cauzei și în consecință schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond pentru motivele arătate în cererea de apel. Se critică sentința instanței de fond având în vedere că în hotărâre se afirmă că nu s-a comunicat raportul de expertiză extrajudiciară, deși s-a probat contrariul. Aceasta solicită ca prin decizia prin care Curtea va soluționa cauză să oblige intimata la modificarea facturii ce face obiectul prezentei pricini în sensul de a se menționa în cuprinsul facturii „scutit de la plata TVA” întrucât nu afectează obligațiile fiscale ale intimatei.
De asemenea aceasta depune la dosarul cauzei un înscris întitulat „Memoriu” prin care reprezentantul statutar al apelantei își învederează concluziile scrise.
Curtea în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 4.243 din 3.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., s-a respins ca nefondată cererea formulată și precizată de reclamanta . Z. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S. S. COOPERATISTĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ Z., prin lichidator Izoinsolv IPURL Z., privind obligația de a corecta factura fiscală. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 24.05.2007 în urma achiziționării unui spațiu de către reclamanta .. Z., vânzătoarea SCM S. S. Meșteșugărească Z., a emis factura fiscală nr._/24.05.2007 pentru suma de 1.720.000 lei (vechi) iar reclamanta a și achitat contravaloarea acesteia. În factură, există mențiunile referitoare la plata cotei TVA de 19% „taxare inversă”.
De asemenea se menționează că factura ține loc de contract, prețul fiind negociat și acceptat de părți.
Prin prezenta acțiune, reclamantul neagă obligația sa de plată TVA, considerând că era scutit de achitarea acesteia.
În ce privește factura fiscală, așa cum este ea definită, ea nu reprezintă decât un document justificativ care stă la baza înregistrării în contabilitatea furnizorului sau prestatorului și a cumpărătorului, respectiv beneficiarului, reprezentând un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturată, neavând calitatea de act juridic.
De asemenea ea nu reprezintă un act administrativ fiscal așa cum este el definit de disp. art. 41 Cod procedură fiscală. Astfel, conform acestui text „actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale”.
Art. 1 din Legea nr. 554/2004 menționează că, „(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
În cauză actul nu a fost emis de către o autoritate publică și nici nu poate fi vorba despre un act administrativ.
Pe de altă parte conform prevederilor art. 159 Cod fiscal „(1) Corectarea informațiilor înscrise în facturi sau în alte documente care țin loc de factură se efectuează astfel: a) în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează și se emite un nou document; b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informațiile din documentul inițial, numărul și data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informațiile și valorile corecte, fie se emite un nou document conținând informațiile și valorile corecte și concomitent se emite un document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul și data documentului corectat.
(2) În situațiile prevăzute la art. 138 furnizorii de bunuri și/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi sau alte documente, cu valorile înscrise cu semnul minus, când baza de impozitare se reduce sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează, care vor fi transmise și beneficiarului, cu excepția situației prevăzute la art. 138 lit. d).
#M93 - (3) Persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal și au fost constatate și stabilite erori în ceea ce privește stabilirea corectă a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, pot emite facturi de corecție conform alin. (1) lit. b) către beneficiari. Pe facturile emise se va face mențiunea că sunt emise după control și vor fi înscrise într-o rubrică separată în decontul de taxă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei înscrise în aceste facturi în limitele și în condițiile stabilite la art. 145 - 147^2”.
Prin urmare, reclamantul avea două posibilități: - fie solicită pârâtei să emită o nouă factură care să cuprindă atât informațiile din documentul inițial, numărul și data documentului corectat, valorile cu semnul minus cât și informațiile și valorile corecte. Ce-a de-a doua posibilitate pentru o corecta factura transmisă beneficiarului, este aceea de a transmite un nou document conținând informațiile și valorile corecte, iar concomitent să se emită un document cu valorile cu semn minus în care se înscrie numărul și data facturii corecte.
Astfel spus părțile puteau să procedeze la modificarea facturii fără să mai fie nevoie de intervenția instanțelor judecătorești. Cu toate că factura a fost emisă în anul 2007 reclamanta nu a inițiat demersuri în acest sens.
Abia înainte de declanșarea prezentului litigiu a sesizat pârâta în legătură cu aceste posibile erori din facturi.
Astfel, în data de 16.12.2012 a emis o adresă la unitatea pârâtă care deja la acea dată era în insolvență, solicitând corectarea facturii.
Pârâta nu a negat rezolvarea situației pe cale amiabilă, ci a solicitat doar „să prezinte un punct de vedere specializat, exprimat de un contabil care să aibă și calitatea de consultant fiscal autorizat, care să efectueze în speță analiză de specialitate cu privire la acest aspect” (f.85).
În funcție de concluziile expertizei urmau să se pronunțe în legătură cu corectarea facturii.
Reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize judiciare contabile care a și fost finalizată la data de 26.12.2012, dar care nu a mai fost comunicată pârâtei și prin urmare, aceasta nu a mai putut prezenta o poziție referitoare la corectarea facturii (f.79-82).
O astfel de comunicare s-a făcut doar la data de 23.09.2013 și numai după ce instanța a solicitat reclamantei să facă dovada comunicării acesteia.
Prin urmare, instanța reține că reclamanta trebuia să facă anterior aceste demersuri și nu să se adreseze instanței de contencios administrativ.
Pe de altă parte, reclamanta a acceptat factura emisă de S.C. M. S. Z. cu plata TVA asumându-și drepturile și obligațiile ce decurg din acest contract.
Vânzătoarea avea dreptul de a vinde clădirea în regim de scutire, dar nu era obligată.
Cumpărătoarea a acceptat factura emisă și nu a solicitat stornarea facturii, acceptând astfel condițiile contractului.
În aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat că cererea sa nu este îndreptățită și a respins ca nefondată cererea formulată și precizată de reclamanta . Z. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S. S. Meșteșugărească Z., prin lichidator Izoinsolv IPURL Z., județul S. privind obligația de a corecta factura fiscală.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta .. Z. a declarat apel prin care a solicitat admiterea acestuia și rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, întemeiat pe dispozițiile art.3041 C.pr.civ., apelanta a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului S. a solicitat a se constata că factura fiscală nr._/24 mai 2007 este nelegal întocmită, fiind nulă de drept, iar pârâta să fie obligată să corecteze factura menționată respectiv în privința mențiunii ”taxare inversă” referitor T.V.A., mențiunile corecte fiind „scutită de T.V.A.”, conform prevederilor Codului fiscal precum și în considerarea stării de fapt și a raporturilor fiscale dintre părți. Ulterior, menționează apelanta, și-a precizat acțiunea și a solicitat obligarea pârâtei la corectare facturii mai sus menționate și eliberarea unei facturi conform operațiunilor comerciale efectuate.
Referitor la hotărârea atacată, apelanta susține că instanța de fond a fost în eroare cu privire la obiectul acțiunii sale, deoarece a solicitat obligarea pârâtului să storneze o factură emisă greșit și să elibereze o factură corectă cu mențiunea "scutit de tva - tva 0", pârâta nefăcând această operațiune de bună voie.
De asemenea, în mod eronat a apreciat instanța fondului că din moment ce nu a comunicat cu pârâta raportul de expertiză extrajudiciară întocmit la cererea S.C." S. " la data de 26.12.2012 aceasta nu a avut un punct de vedere specializat care să stea la baza formării unei concluzii în urma căreia să modifice factura.
Referitor la aceste susțineri, apelanta arată că în urma discuțiilor avute cu pârâta a solicitat unui expert autorizat efectuarea unui raport de expertiză contabilă, raport care a fost adus la cunoștința pârâtei în dec. 2012, însă până la sfârșitul anului 2012 . rămas în pasivitate. Lipsa de interes a pârâtei în ceea ce privește acțiunea formulată cât și studierea raportului de expertiză și formularea unui punct de vedere, nu-i poate fi imputat apelantei, întrucât a considerat lipsa unui punct de vedere din partea pârâtei ca o achiesare la concluziile raportului de expertiză comunicat acesteia, iar faptul că s-a realizat comunicarea raportului de expertiză în 2012, poate fi dovedit prin interogatoriul pârâtei, probă care a fost respinsă în fața instanței de fond, aflându-se astfel în imposibilitatea de a dovedi veridicitatea susținerilor sale cu privire la acest aspect esențial care a dus la respingerea acțiunii de către instanța fondului, fără să se precizeze care sunt motivele care au dus la luarea acestei soluții. Prin respingerea acestei probe, apelanta susține că instanța fondului i-a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și mai ales prin nemotivarea respingerii acestei cereri în probațiune.
Soluție de respingere a acțiunii cu motivarea că a acceptat factura emisă de . plata de TVA și că și-a asumat drepturile și obligațiile ce rezultă din acest contract este neîntemeiată.
Apelanta a mai precizat faptul că o cerere de corectare a facturii s-a înregistrat la . la data de 25.02.2009, dar nici la acesta nu a primit nici un răspuns.
Pe de altă parte, apelanta susține că instanța de fond a fost în eroare, deoarece taxarea inversă nu înseamnă plata efectivă de TVA, iar potrivit mențiunilor din Caietul de Sarcini întocmit pentru vânzarea spațiului imobilul, vânzare era scutită de TVA, iar emiterea facturii în acel mod a fost o greșeală care se impunea a fi corectată. Înscrierea pe facturi a mențiunii "taxare inversă" este o măsură de simplificare prevăzută de art.160 din Codul Fiscal - Legea nr.571/2003, iar potrivit aceluiași art. la alin.(3) se prevede:" Pentru operațiunile supuse măsurilor de simplificare nu se face plata taxei între furnizor și beneficiar".
În aceste condiții, în care operațiunea era scutită de plata TVA, potrivit art. 141 alin. 2 lit. f) Cod Fiscal, apelanta susține că societatea vânzătoare SCM S. Z. trebuia să vândă spațiul comercial prin emiterea unei facturi scutite de plata TVA și nu trebuia înscrisă pe factură mențiunea "taxare inversă", astfel că s-a întocmit o factură care trebuie corectată, iar înscrierile să fie cele corecte conform situației reale.
Apoi, S.C. M."S." Z. nu a formulat la data licitației și întocmirii procesului verbal de licitație notificare către A.F.P. Z., în condițiile art. 141 alin. 3 din Codul Fiscal, pentru a opta pentru taxarea de TVA, deci nu erau îndeplinite prevederile legale pentru emiterea unei facturi purtătoare de TVA.
Motivat de acest aspect, apelanta a reiterat cererea sa în probațiune de administrare a probei cu interogatoriului pârâtei intimate pentru a dovedi aspectele pe care le-a susținut prin cererea de chemare în judecată precizată.
O altă critică formulată de apelantă se referă la faptul că în mod greșit instanța de fond a invocat faptul că pârâta avea dreptul de a vinde clădirea în regim de scutire, însă nu era obligată să facă acest lucru, afirmație ce contravine și legii și stării de fapt. Este de principiu că în materia dreptului civil, oricărui drept îi corespunde o obligație corelativă, astfel că motivația instanței nu este de natură să susțină legal o soluție de respingere a acțiunii noastre în obligația de a face. Prevederile legale în materie, respectiv H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, prevăd în mod clar la art. 40 alin. (1) că dacă o persoană impozabilă a facturat în mod eronat cu taxă livrări de bunuri sau prestări de servicii scutite (...) este obligată să storneze facturile emise în conformitate cu prevederile art. 159 din Codul fiscal.
Întrucât pârâta intimată nu s-a mobilizat și nu a dat curs demersului reclamantei de intrare în legalitate, aceasta a cerut ca instanța să dispună prin hotărâre obligarea pârâtei intimate la modificarea, corectarea, stornarea facturii în condițiile legii.
În concluzie, susține apelanta, cele 3 criterii pe care le are în vedere instanța de fond pentru a respingerea acțiunii nu subzistă, rugăm a fi înlăturate pentru cele de mai sus, iar pe cale de consecință, admiterea apelului și schimbarea în totalitate hotărârea instanței de fond prin admiterea acțiunii sale precizate.
Pârâta intimată S.C. S. S. MEȘTEȘUGĂREASCĂ Z., deși legal citată, nu s-a prezentat prin reprezentat în față instanței și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Litigiul de față a fost generat de modalitatea în care s-a procedat la întocmirea facturii fiscale nr._ din 24 mai 2007 cu ocazia încheierii tranzacției prin care apelanta a achiziționat de la intimata S. SCM un imobil în schimbul sumei de 1.720.000 lei. În concret, în cuprinsul facturii, intimata, în calitate de vânzătoarea, a inserat la rubrica referitoare la TVA mențiunea „taxare inversă”.
Prin acțiunea promovată, apelanta dorește ca prin intermediul instanței de judecată să obțină concursul intimatei la corectarea acestei facturi în sensul înlocuirii mențiunii „taxare inversă” cu mențiunea ”scutită de plata TVA”, susținând că operațiunea de vânzare-cumpărare a imobilului era una scutită de la plata TVA, iar inserarea mențiunii „taxare inversă” este rezultatul unei simple erori materiale, pe care intimata refuză în mod nejustificat a o corecta în condițiile reglementate de Codul fiscal.
Curtea reține cu titlu preliminar că apelanta a fost supusă unei inspecții fiscale finalizată prin raportul de inspecție fiscală nr. F - SJ46 din 29.10.2010 prin care s-a învederat că deși vânzarea clădirii s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 160 alin. 2 lit. b din Codul fiscal, respectiv cu taxare inversă, apelanta nu a aplicat măsurile de simplificare prevăzute de lege, respectiv nu a înscris TVA-ul în sumă de 326.800 lei în jurnalul pentru cumpărări atât ca taxă colectată cât și ca taxă deductibilă în decontul de taxă. În acest context, apelanta a fost sancționată de organele fiscale, fiind obligată la rectificarea operațiunii și la aplicarea taxării inverse conform pct. 82 alin. 9 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal.
Apelanta a formulat contestație administrativă împotriva deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de organele fiscale nr. 58 din 29.10.2010, contestația fiind respinsă prin Decizia nr. 234 din 07.09.2011 emisă de DGFP S.. Acțiunea în contencios administrativ promovată împotriva acestei decizii formează obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel Cluj, cauză pendinte în momentul de față.
Chestiunea de drept dedusă judecății de apelantă în ambele litigii vizează încadrarea sau neîncadrarea tranzacției de vânzare-cumpărare încheiate în mai 2007 în categoria operațiunilor scutite de plata taxei pe valoare adăugată, împrejurare de natură a produce consecințe directe asupra obligațiilor de plată ale apelantei față de bugetul de stat.
Asemenea instanței de fond, Curtea apreciază că nu se poate da curs solicitării apelantei de corectare a facturii fiscale în sensul inserării mențiunii „ scutit de plata taxei TVA”, chiar în lipsa unei opoziții exprese din partea intimatei, deoarece cadrul procesual stabilit de apelantă nu permite o astfel de analiză, mențiunea ce se dorește a fi eliminată vizând obligațiile fiscale ale apelantei în privința cărora emitentul facturii acționează în calitate de mandatar al statului, beneficiarul final al taxei pe valoare adăugată.
Se observă astfel că apelanta tinde să extrapoleze litigiul de drept fiscal care formează obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel Cluj în unul de drept privat in care problema de drept litigioasă să fie soluționată fără participarea organului fiscal pe seama căruia ar urma să se producă consecințele corecturii în privința obligației de plată a TVA, fapt ce ar conduce la recunoașterea unei proceduri paralele de contestare a actelor fiscale, ceea ce nu poate fi admis. De altfel o eventuală corectare a facturii fiscale în acest cadru procesual ar fi inopozabilă organelor fiscale de vreme ce acestea nu au fost împrocesuate. Prin urmare și din această perspectivă demersul judiciar inițiat de apelantă având ca obiectiv corectarea facturii fiscale este unul inutil.
Deși susținerile apelantei referitoare la comunicarea raportului de expertiză extrajudiciară cu intimata se confirmă, iar aceasta din urmă nu a formulat întâmpinare la acțiunea promovată de apelantă, Curtea apreciază că în cazul concret dedus judecății lipsa unei opoziții exprese la admiterea acțiunii nu are nicio semnificație juridică deoarece corectura ce se tinde a fi realizată nu repune în discuție drepturile pecuniare ce reveneau intimatei cu titlu de preț, ci obligația de plată a TVA, în privința căreia intimata acționează doar în calitate de mandatar al statului.
Totodată Curtea nu va valida statuările instanței de fond referitoare la modalitatea de exercitare a dreptului de opțiune a intimatei pentru aplicarea regimului de taxare inversă deoarece incumbă instanței de contencios fiscal să analizeze în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj dacă în concret operațiunea era sau nu scutită de la plata TVA și dacă au fost îndeplinite cerințele legale pentru aplicarea regimului de taxare inversă, prin raportare la înscrisurile care au făcut parte din caietul de sarcini al licitație în urma căreia apelanta a adjudecat imobilul în discuție.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge apelul declarat de reclamanta .. Z. împotriva sentinței civile nr. 4.243 din 3.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o păstra în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta .. Z. împotriva sentinței civile nr. 4.243 din 3.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2014.
PREȘEDINTE, M.-I. I. | JUDECĂTOR, S. AL H. | |
GREFIER, E. T. V. |
Red.M.I.I./08.04.2014.
Dact.H.C./5 ex.
Jud.fond: P. R. M..
| ← Radieri ca urmare a dizolvării. Decizia nr. 341/2014. Curtea de... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Decizia nr.... → |
|---|
