Dizolvare societate. registrul comerţului. Decizia nr. 342/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 985/33/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.342/2013
Ședința publică din data de 15 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. I.
JUDECĂTOR: S.-L. R.
GREFIER: M. V.-G.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatoarea . împotriva deciziei civile nr.261 din 19.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Cluj, în contradictoriu cu intimatul-reclamant O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, având ca obiect dizolvare societate.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul contestatoarei- pârâte ., avocat B. L. I. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza se află la primul termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; contestația este legal timbrată; intimatul-reclamant O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud a depus un înscris prin învederează instanței că contestatoarea și-a schimbat sediul social.
Reprezentanta contestatoarei - pârâte ., avocat B. L. I., întrebată fiind, arată că nu are obiecțiuni cu privire la competența instanței.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 raportat la art. 3 pct. 2 N.C.P.C., constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Curtea acordă cuvântul asupra admisibilității contestației în anulare.
Reprezentantul contestatoarei- pârâte ., avocat B. L. I. solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, anularea deciziei civile nr.261/2014, soluționarea cauzei în sensul admiterii apelului și respingerea cererii de dizolvare formulată de O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud.
Prin decizia civilă nr.261/2014 Curtea de Apel Cluj a anulat ca netimbrat apelul formulat de ., însă solicită a se observa că citația cu privire la mențiunea de a se achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei a fost comunicată la sediul contestatoarei din Bistrița, precum și faptul că prin cererea de apel formulată a menționat în mod expres ca actele de procedură să fie comunicate la sediul procesual ales din Cluj-N.. În condițiile în care mențiunea de achitare a taxei judiciare de timbru nu a fost comunicată la sediul procesual ales, consideră că procedura de citare nu este legal îndeplinită.
Așa cum rezultă din întreaga practică judiciară anexată dosarului cauzei, se poate observa faptul că instanțele au reținut în mod constant că partea este nelegal citată atunci când comunicarea nu s-a făcut la domiciliul sau sediul ales.
Referitor la cea de a doua citație arată că, chiar dacă aceasta a fost comunicată la sediul ales în ea se face mențiune doar cu privire la termenul de judecată, fără mențiunea de achitare a taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste motive, solicită în temeiul art. 503 Cod pr. civ. admiterea contestației.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 46/24.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a admis cererea formulată de petentul O. N. AL R. COMERTULUI, prin O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud împotriva pârâtei Societatea G. SRL ca fiind întemeiată și în consecință:
S-a dispus dizolvarea societății pârâte Societatea G. SRL, cu datele de identificare mai sus menționate.
Prin decizia civilă nr. 261 din 19.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Cluj s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de ., împotriva sentinței civile nr. 46/24.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina pârâtei apelante obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 50 lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 0 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997 apelanta a fost înștiințată să achite în contul bugetului local al unității administrativ teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal, sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că apelul nu a fost timbrat anticipat, că pârâta apelantă nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințărilor transmise la data de 31.03.2014, 02.04.2014 și 28.04.2014 (f. 17, 21 și 30), lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 50 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea apelului ca netimbrat.
Apelul fiind soluționat în temeiul unei excepții, instanța a apreciat că este de prisos a mai fi analizate motivele de fond ale acestuia.
Împotriva deciziei a declarat contestație în anulare ., solicitând anularea Deciziei Civile nr. 261/2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în data de 19.06.2014; soluționarea cauzei în sensul admiterii apelului declarat de apelantă împotriva Sentinței Civile nr. 46/24.01.2014, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în data de 24.01.2014, respectiv respingerea cererii de dizolvare formulate de intimata ORC de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.
În motivarea recursului apelanta a arătat că nu a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata, acesta fiind motivul pentru care nu a achitat respectiva taxă. Astfel, în speță este aplicabil art. 503 C.proc.civ.: Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
Contrar celor reținute de către instanța de apel în cuprinsul deciziei atacate, apelanta arată că a fost citată o singură dată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, în baza Rezoluției din 31.03.2014. Această citație însă nu i-a fost comunicată în mod legal, astfel că nu a putut lua la cunoștință de cuprinsul ei.
Adresa prin care instanța i-a pus în vedere să achite taxa de timbru judiciar a fost comunicată la sediul subscrisei din Bistrița, ., ., însă prin cererea de apel apelanta s-a ales un alt sediu procesual pentru comunicarea actelor, și anume în Cluj-N., p-ța A. I., nr. 8, .. Cluj. Astfel, subscrisa nu am fost legal citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru.
Nelegal citare constă în faptul că adresa referitoare la taxa judiciară de timbru nu i-a fost comunicată la sediul procesual ales, astfel că nu a putut lua la cunoștință despre aceasta.
Apelanta a arătat că nu a fost prezentă la termenul de judecată, astfel că este îndeplinită și cea de-a doua condiție prev. de art. 503 Cod proc. civ.
Faptul că ulterior i s-a comunicat la sediul procesual ales citația privind termenul de judecată – 19.06.2014 nu are relevanță în speță, deoarece citația nu conținea mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 50 lei. Singura citație prin care i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru a fost comunicată la adresa din Bistrița, ., apartamentul 24 și nu la sediul procesual ales, astfel, consideră că nu i s-a pus în vedere în mod legal achitarea acestei taxe.
Citația privitoare la achitarea taxei de timbru reprezintă o citare pentru primul termen de judecată, și anume cel din 19.06.2014. Procedura prealabilă prevăzută de codul de procedură civilă nu are semnificația unui termen de judecată, astfel că legalitatea oricărei citații/comunicări emise în cadrul acestei proceduri se analizează la primul termen de judecată, care a fost la data de 19.06.2014.
Procedura de citare pentru acest termen presupunea două aspecte: pe de o parte, punerea în vedere a obligativității achitării taxei de timbru, iar pe de altă parte, comunicarea termenului de judecată. Chiar dacă comunicarea termenului de judecată s-a făcut în mod legal,la sediul procesual ales, mențiunea privind achitarea taxei judiciare de timbru nu i-a fost comunicată apelantei în mod legal, astfel că această procedură a fost viciată în parte.
Apelanta a mai arătat că nu putea invoca această neregularitate în condițiile art. 160 alin. 2 Cod proc. civ. În condițiile în care apelul a fost soluționat la primul termen de judecată stabilit, nu a existat nici un termen următor procedurii neregularității în sensul art. 160 la care apelanta, legal citată, să poată invoca viciul de procedură la care s-a referit.
În practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut faptul că lipsa notificării părții asupra obligației de achitare a taxei judiciare de timbru reprezintă un viciu al procedurii de citare, viciu care nu se acoperă nici măcar prin prezentarea părții la termenul de judecată. Nu se poate susține faptul că, comunicarea în mod legal a datei fixate pentru primul termen de judecată, viciul de comunicare a obligației de achitare a taxei de timbru ar fi fost acoperit. Apelanta nu a fost prezentă la termenul de judecată - și nici nu avea obligația să fie prezentă - astfel că nu a avut posibilitatea de a lua la cunoștință de viciul de procedură privitor la informarea asupra cuantumului taxei judiciare de timbru.
În aceste condiții, consideră că la termenul de judecată instanța trebuia să procedeze conform art. 219 alin. (2) C.pr.civ. și să verifice procedura de citare cu aceasta, să constate nelegala comunicare a obligației de timbrare, și să dispună amânarea cauzei și citarea apelantei în mod legal, la sediul procesual ales, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei.
În condițiile în care nu a procedat astfel, și având în vedere motivele arătate mai sus, instanța a anulat în mod nelegal apelul ca netimbrat, deoarece nu i-a fost pus în vedere în mod legal să achităm taxa judiciară de timbru.
Pentru aceste motive, solicită să se constate că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare, și anularea hotărârii atacate.
Ca urmare a anulării hotărârii, solicită admiterea apelului pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul cererii de apel și al răspunsului la întâmpinare.
Astfel, în condițiile în care apelanta a îndeplinit formalitățile prevăzute de lege cu privire la sediul social, cererea de dizolvare formulată de intimata ORC Bistrița-Năsăud a rămas fără obiect, motiv pentru care se impune admiterea apelului și modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii cererii de dizolvare.
Analizând cele invocate de contestatoare, actele de procedură din dosarul nr._ și decizia civilă a cărei anulare se solicită, curtea reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 46/24.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a admis cererea formulată de petentul O. N. al R. Comerțului, prin O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, împotriva pârâtei . și, în consecință, s-a dispus dizolvarea societății pârâte.
Împotriva acestei hotărâri pârâta . a formulat apel.
Prin rezoluția din data de 31.03.2014, instanța de apel a stabilit în sarcina apelantei, în temeiul art. 14 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.
Această rezoluție a fost comunicată apelantei, la sediul acesteia, la data de 02.04.2014 (f. 21), precum și la sediul procesual ales, la data de 06.05.2014 (f. 39).
Prin decizia civilă nr. 261/19.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Cluj s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de ., împotriva sentinței civile nr. 46/24.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, care a fost menținută în întregime.
În drept, curtea reține că contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac, își are sediul în art. 503-508 din Codul de procedură civilă.
Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță și care s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte.
Motivele care justifică promovarea unei atare căi extraordinare de atac sunt expres și limitativ prevăzute de legiuitor în conținutul art. 503 din Codul de procedură civilă, respectiv:
”(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.”
În interpretarea acestor dispoziții legale, curtea reține că contestația în anulare se înfățișează ca o cale de atac extraordinară de retractare, creată de lege numai pentru remedierea unor greșeli materiale, nu și pentru reformarea unor greșeli de fond.
Dispozițiile legale ale art. 503 din Codul de procedură civilă au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs.
În speță, curtea constată că aspectele invocate de contestatoare privitoare la nelegalitatea procedurii de citare a . cu ocazia soluționării apelului sunt neîntemeiate.
Astfel, pe de o parte, interpretând dispozițiile art. 503 din Codul de procedură civilă, curtea constată că legiuitorul face referire la legala citare a părții pentru termenul în cauză, iar nu la necesitatea citării sale cu anumite mențiuni de îndeplinire a obligațiilor procedurale în litigiu.
Ori, în cauză, apelanta a fost legal citată pentru termenul din data de 19.06.2014, când instanța de apel a procedat la anularea cererii de apel pentru netimbrare, iar împrejurarea că, în cuprinsul citației care i-a fost remisă nu s-a regăsit nicio mențiune cu privire la obligația sa de achitare a taxei judiciare de timbru stabilite, nu este de natură să conducă la concluzia nulității procedurii de citare din acest motiv.
Dimpotrivă, instanța reține că, în condițiile în care apelantei i-a fost comunicată anterior, atât la sediul său, cât și la sediul procesual ales, obligația de plată a taxei judiciare de timbru stabilite în cauză, menționarea aceleiași obligații și în cuprinsul citației emise pentru primul termen de judecată stabilit în cauză nu mai era obligatorie.
Se impune această concluzie în raport de dispozițiile art. XV alin. 2 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora, în cazul în care cererea de apel nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel și îi va comunica, în scris, apelantului că are obligația de a completa sau modifica cererea, care se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării.
A.. 3 - 5 ale aceluiași articol descriu etapele, ulterioare regularizării, privitoare la comunicarea cererii de apel, formulării întâmpinării, comunicării acesteia apelantului, urmată de depunerea răspunsului la întâmpinare, iar alin. 6 arată că, în termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează prin rezoluție primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluției, dispunând citarea părților.
Ori, astfel cum reiese cu claritate din cuprinsul acestor dispoziții legale, care reglementează etapele de urmat de către instanța de apel în etapa prealabilă scrisă, momentul regularizării cererii de apel este în mod evident distinct și anterior celui privitor la stabilirea primului termen de judecată, astfel că nu există nicio justificare legală sau obiectivă pentru care, în prezenta cauză, apelantei ar fi trebuit să i se comunice obligația de achitare a taxei judiciare de timbru de 50 de lei cu ocazia citării acesteia pentru primul termen de judecată, cu atât mai mult cu cât acesteia îi fusese adusă la cunoștință această obligație în etapa regularizării, după cum s-a arătat.
Împrejurarea că legiuitorul nu a prevăzut, în ceea ce privește etapa scrisă a căilor de atac, similar art. 200 alin. 3 din Codul de procedură civilă, posibilitatea ca anularea cererii pentru neîndeplinirea obligațiilor privitoare la completarea sau modificarea cererii să se poată realiza în camera de consiliu, anterior momentului comunicării cererii către cealaltă parte litigantă, nu poate conduce la concluzia că, pentru a aplica sancțiunea anulării cererii la primul termen de judecată în ședință publică, instanței de apel i-ar reveni obligația să comunice, din nou, o dată cu citația pentru acest termen, și obligația anterior stabilită și comunicată anterior legal părții.
Ca atare, constatând că susținerile contestatoarei privitoare la nelegala sa citare pentru termenul la care apelul său a fost anulat ca netimbrat sunt neîntemeiate, instanța constată că se impune respingerea contestației în anulare formulată de contestatoarea . împotriva deciziei civile nr. 261 din 19.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Cluj, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de . împotriva deciziei civile nr. 261 din 19.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Cluj pe care o mențiune în întregime.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A. M. I. S. L. R. M. V.-G.
Red. A.M.I. dact. GC
2 ex/09.10.2014
Jud. apel: M. D., L. U.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 92/2014. Curtea de Apel CLUJ | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 1369/2014. Curtea... → |
|---|
