Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 26/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 1935/84/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 26
Ședința publică din data de 03 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. C.
JUDECĂTOR: A. M. I.
GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. ÎN NUME PROPRIU ȘI ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S., împotriva sentinței civile nr. 4457, pronunțată la data de 07.10.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimata . și . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR IZOINSOLV IPURL, H. C., H. M., D. I., având ca obiect procedura insolvenței – angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cale de atac se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. În cauză s-a procedat la regularizarea cererii. Se constată că lichidatorul judiciar al intimatei a depus la dosarul cauzei întâmpinare în data de 31.01.2014, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 131C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 95, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze și, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza de cercetare judecătorească, deschise dezbaterile și față de absența părților pentru a pune concluzii, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și in lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4457, pronunțată la data de 07.10.2013, în dosar nr._ al Tribunalului S., a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată D.G.F.P. S., în prezent D.G.R.F.P. CLUJ-N. – A.J.F.P. S., pentru obligarea pârâților H. C. C., H. M., D. I. C., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 9.562 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea civilă nr. 144/C/28.03.2013, s-a admis cererea debitoarei . Z., și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidator judiciar IZOINSOLV IPURL.
In procedură a depus declarație de creanță: DGFP S. pentru suma de 9562lei, sumă cu care creditoarea a fost înscrisă în tabelul creanțelor debitoarei (f.58).
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților instanța a reținut că potrivit art. 138 alin. (3) din L 85/2006 ”Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Instanța a reținut că în prezenta cauză creditoarea DGFP S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Condițiile de fond și formă instituite de legea insolvenței pentru angajarea răspunderii administratorului în caz de insuficiență a activului conferă acesteia un caracter special, trăsătură care este definită de: dimensiunea și caracterul prejudiciului; legătura de cauzalitate inedită dintre fapta ilicită imputată și starea de insolvență; caracterul limitativ al faptelor ilicite care pot da naștere acestei răspunderi; subiectele prin care se manifestă calitatea procesuală activă.
Prejudiciul este un prejudiciu colectiv constând în imposibilitatea acoperirii întregului pasiv datorită insuficienței activelor debitorului. El este așadar conceput sub forma insuficienței activului ca risc colectiv de neîncasare a creanțelor.
Aceste particularități ale răspunderii administratorului pentru acoperirea pasivului dovedesc faptul că ea este o răspundere civilă delictuală specială, care doar împrumută unele caracteristici ale răspunderii civile delictuale de drept comun.
Acțiunea în răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului are caracter colectiv fiind o acțiune ce profită masei credale. Ea are la origine procedura insolvenței. Deși proba legăturii de cauzalitate dintre greșeala de gestiune și valoarea datoriilor sociale nu este necesară, legătura de cauzalitate dintre ilicitul imputat și ajungerea entității în stare de insolvență reprezintă o condiție de fond a acțiuni în acoperirea pasivului.
Frauda ce poate fi imputată administratorului unei societăți aflate în insolvență este conturată doar de acțiuni cum sunt: ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, distrugerea unor documente contabile; deturnarea, ascunderea unei parți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia; folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; plata preferențială a unui creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților; folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu, sau al altei persoane; continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti; realizarea unor acte de comerț în interes personal sub acoperirea debitoarei.
Așadar, răspunderea administratorilor de drept sau de fapt va putea fi reținută nu numai atunci când între fapta ilicită, care se circumscrie strict domeniului evocat de art. 138 și prejudiciul social există un raport de cauzalitate. Or, nici una dintre aceste cerințe nu este îndeplinită în speță.
Instanța a reținut că prin necalcularea, neînregistrarea și nevirarea la bugetul de stat a impozitelor aferente salariilor plătite angajaților societății, precum și a contribuțiilor sociale, nu s-au diminuat fondurile bănești ale societății, cu consecința apariției stării de insolvență.
Creditoarea și-a întemeiat acțiunea vizând atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților și pe prevederile art. 138 lit. d) din Legea insolvenței, care sancționează ținerea unei contabilități fictive, cauzarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea, fără a arăta cum a fost cauzată astfel starea de insolvență a debitoarei sau în ce măsură a contribuit la încetarea de plăți fapta pârâtului de a nu se conforma obligațiilor legale de a depune la AFP Z. declarația declarațiile fiscale.
Lichidatorul judiciar a învederat că au fost predate documentele contabile fiind evidențiate operațiunile realizate în intervalul de timp scurs de la bilanțul de referință din 31.12.2012 și data deschiderii procedurii insolvenței 28.03.2013.
Starea de fapt astfel relevată și confirmată prin înscrisurile prezentate (f.28-38) atestă că nu sunt întrunite elementele constitutive nici în ceea ce privește fapta prev. de art. 138 lit. d) din Legea Procedurii Insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. ÎN NUME PROPRIU ȘI ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S. prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii administratorului debitoarei S.C. P. S. SRL.
În motivare se arată că prin Sentința Civila nr. 4457/ 07.10.2013, instanța de fond a dispus respingerea ca nefondata a cererii de atragere a răspunderii administratorilor statutari H. C. C., H. M., D. lonut C..
Consideră criticabilă hotărârea instanței de fond având în vedere faptul că instanța a luat în considerare în pronunțarea hotărârii atacate concluziile lichidatorului, fara ca acestea sa fie dovedite cu documente contabile, si fara ca acesta sa poată combate motivele cererii de atrgere a răspunderii administratorilor formulata de către creditorul D.G.R.F.P. Cluj N. - A.J.F.P. S..
Instanța de fond ignorând temeiul legal si fara a interpreta strict prevederile legale incidente cauzei, si temeiul de drept in baza căruia am formulat cererea de atragere a răspunderii administratorilor, constata: " ca nu poate fi reținuta ca prin necalcularea, neinregistrarea si nevi rărea la bugetul de stat a impozitului aferent salariilor plătite angajaților societății, precum si a contribuțiilor sociale nu s-au diminuat fondurile bănești ale societății, cu consecința apariției stării de insolventa"
Se combat cele susținute de către instanța si depun Declarațiile privind obligațiile de plata a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate, declarații depuse de către administratorul statutar cu sume de plata la bugetul de stat, sume neachitate le scadenta.
Instanța a reținut eronat faptul ca necalcularea, nedeclararea si nevirarea sumelor reținute de către administratorii statutari nu poate duce o societate la apariția stării de insolventa, contrar acestora rețineri din declarația de creanța a creditorului fiscal rezulta ca debitele falitei provin in mare parte din necalcularea, nedeclararea si nevirarea sumelor reținute de către administratorii statutari.
Din creanța DGFP S., suma de 997 lei reprezintă obligații cu reținere la sursa, respectiv impozite si contribuții reținute prin stopaj la sursa (din salariile angajaților) de către administratorul statutar si nevirate la bugetul general consolidat al statului, rezultând cu certitudine ca suma a fost insusita de către administrator si folosita in interes personal sau in interesul altei persoane, evitând litera legii, respectiv plata impozitelor si a contribuțiilor in contul angajaților.
Astfel ca rezulta fara putința de tăgada ca starea de insolventa de debitaorei a fost determinata de activitatea administartorilor statutari.
In aceste condiții administratorii statutari se face direct răspunzător de modul in care este ținuta evidenta contabila, obligațiile sale reiesind cu claritate din dispozițiile art.73 alin.1 lit c si alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum si din dispozițiile art.11 alin 4 din Legea nr.31/1990.
F. de cele ce preced rezulta fara putința de tăgada ca starea de insolvență a socitatii se datorează nerespectarii de către administrator a legislației in materie contabila.
Prin faptele descrise mai sus, administratorul societății a cauzat prejudiciu bugetului general consolidat al statului, ce atrage răspunderea materială a acestuia având în vedere faptul că S.C. P. S. S.R.L are datorii față de D.G.R.F.P Cluj N.- A.J.F.P. S. neachitate în sumă de 9.562 lei.
Analizând apelul declarat, Curtea reține următoarele:
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art 138 din Legea nr 85/2006.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Sensul dispozitiei legale, potrivit căreia judecatorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozitiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Judecătorul sindic a reținut că bunurile din patrimoniu au fost identificate și predate administratorului judiciar care a procedat la valorificarea acestora în procedură fiind acoperite creanțele .
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în conditii identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a nu confirmat existența unui prejudiciu în patrimoniul titularului cererii promovată în baza art 138 alin 3 L gea nr 85/2006.
Înscrisurile prezentate așa cum s-a evidențiat anterior sunt de natură a răsturna această prezumție ce operează împotriva administratorilor întrucât în fapt relevă că AȘA cum a reținut și judecătorul sindic au fost predate documentele contabile fiind evidențiate operațiunile realizate în intervalul de timp scurs de la bilanțul de referință din 31.12.2012 și data deschiderii procedurii insolvenței 28.03.2013.
Starea de fapt astfel relevată și confirmată prin înscrisurile prezentate au format convingerea judecătorului sindic că nu sunt întrunite elementele constitutive nici în ceea ce privește fapta prev. de art. 138 lit. d) din Legea Procedurii Insolvenței.
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare, care a constituit condiția necesară ,adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs ori îndeplinirea acestei condiții în concret în raport cu suma reținută și nevărsată, 997 lei nu poate fi verificată .
Judecătorul sindic a reținut în mod corect că prin necalcularea, neînregistrarea și nevirarea la bugetul de stat a impozitelor aferente salariilor plătite angajaților societății, precum și a contribuțiilor sociale, nu s-au diminuat fondurile bănești ale societății, cu consecința apariției stării de insolvență.
Teza recurentei cu privire la eronata interpretarea judecătorului sindic cu privire la necalcularea, neinregistrarea si nevirarea la bugetul de stat a impozitului aferent salariilor plătite angajaților societății, precum si a contribuțiilor sociale prin care nu s-au diminuat fondurile bănești ale societății nu poate fi primită .
Neplata sumelor evidențiate în contabilitate nu poate fi apreciată ca fiind echivalentă cu neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie așa cum susține recurenta .
Probatoriul administrat a dovedit că au fost predate documentele contabile fiind evidențiate operațiunile realizate în intervalul de timp scurs de la bilanțul de referință din 31.12.2012 și data deschiderii procedurii insolvenței 28.03.2013, astfel că în sarcina pârâților nu poate fi reținută săvârșirea faptelor reglementate de art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapte care au condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Considerentele enunțate au demonstrat că apelul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art 480 C PR CIV, Curtea va respinge apelul declarat DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. ÎN NUME PROPRIU ȘI ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S. în nume propriu si pentru Administrația Finanțelor Publice S., împotriva sentinței civile nr.4457, pronunțată la data de 07.10.2013, în dosar nr._ al Tribunalului S., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. ÎN NUME PROPRIU ȘI ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S. în nume propriu si pentru Administrația Finanțelor Publice S., cu sediul în localitatea Z. Piața I. M. nr.15, jud. S., împotriva sentinței civile nr.4457, pronunțată la data de 07.10.2013, în dosar nr._ al Tribunalului S., pe care o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER
A. M. C. A. M. I. M. N.
red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./05.02.2014
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Alte cereri. Decizia nr. 713/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
