Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 228/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 228/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 1949/84/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 228/2014
Ședința publică de la 06 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de către creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S. împotriva Sentinței civile nr. 228 din 27.01.2014 pronunțată de Tribunalul S., în contradictoriu cu intimat . BROKERAJ SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. C. L., intimat . BROKERAJ SRL, intimat L. B. M., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 223 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că în prezenta cauză s-a derulat procedura de regularizare a cererii de apel prevăzută de art.200, art.201 din NCPC coroborat cu art. XV din Legea nr. 4/2013, în cadrul căreia s-a formulat întâmpinare de către lichidatorul judiciar al debitoarei la data de 5 iunie 2014.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 131C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului apel, în temeiul dispozițiilor art. 96 pct. 2 C.pr.civ. și dispozițiile art.8 din legea insolvenței așa cum au fost modificate de Legea nr.76/2013.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 394 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 228 din 27.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului S., s-a respins ca nefondată cererea formulată de creditorul DGRFP CLUJ-N. pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al S.C. P. A. & BROKERAJ S.R.L. Z..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că membrii organelor de conducere/supraveghere ai persoanei juridice sau orice altă persoană care a generat starea de insolvență suportă o parte din pasiv, dar nu pentru că ei l-ar fi produs în mod direct ci pentru că datorită săvârșirii faptelor prevăzute de lege, debitorul a ajuns în stare de insolvență, adică în imposibilitate de a achita cu fondurile bănești disponibile, datoriile exigibile.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din lege are natura juridică a unei răspunderi delictuale speciale, astfel că pentru ca aceasta să fie angajată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate, vinovăția.
Societatea nu mai desfășoară activitate din anul 2010, motiv pentru care nu s-au depus declarațiile fiscale. Chiar dacă depunerea acestora este obligatorie, ținând cont că societatea nu a desfășurat activitate, susținerile creditoarei nu sunt relevante pentru întrunirea elementelor constitutive ale răspunderii delictuale speciale. La această concluzie se ajunge având în vedere și faptul că suma este mică, deci nu era în măsură să cauzeze starea de insolvență.
Bilanțul pentru anul 2010 a fost depus la organul financiar și atestă faptul că societatea nu avea bunuri în patrimoniu.
Nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.138 alin..1 din legea insolvenței nr.85/2006 instanța de fond a respins ca nefondată cererea.
Împotriva acestei hotărâri, creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S. a declarat apel, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii materiale a pârâtului L. B. M., pentru suma de 2.131 lei, reprezentând creanță fiscală, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului, creditoarea arată că în mod nelegal instanța de fond a exonerat de răspundere materială pe pârâtul L. B. M. motivând ca nu a fost dovedita săvârșirea nici unei din faptele ilicite prevăzute de legea insolventei, deoarece în cauză este dovedită existența unor fapte imputabile administratorului și a existenței raportului de cauzalitate între faptele acestuia si starea de insolventa.
Astfel, arată creditoarea, obligațiile fiscale totale de 2.131 lei datorate de debitoare reprezintă amendata în sumă de 1.971 lei, la care se adaugă dobânzi și penalități aferente impozitului pe salarii, CAS și CACS, în sumă de 160 lei. Apoi, din bilanțul depus la data de 31.12.2011, aferent anului fiscal 2010, rezultă că societatea a deținut imobilizări corporale în valoare de 15.168 ei, stocuri în valoare de 26.583 lei precum și disponibilitățile și achiziții de bunuri/servicii în sumă de 1.425 lei. De asemenea din deconturile depuse pentru perioada ianuarie – decembrie 2012 reiese faptul că debitoarea a efectuat livrări de bunuri/prestări servicii în valoare de 26.583 lei și achiziții de bunuri/ servicii în valoare de 29.093 lei. Totodată, debitoarea nu a depus bilanțul contabil pentru anii 2011 și 2012 și nici declarațiile fiscale pe trimestrul 2 din anul 2011 și trimestrul 1 și 2 din anul 2012.
Prin urmare, debitoarea nu are depuse situațiile financiare semestriale și anulate, obligatorii conform Legii nr. 82/1992 și nici declarațiile fiscale conform reglementărilor prev. de Codul fiscal, atribuții ce revin, conform legii contabilității, administratorului societății.
În aceste condiții, apelanta consideră că vinovat de starea de insolvență a debitoarei este administratorul statutar care nu a ținut o contabilitate conform cu legea, faptă prev. de art. 138 alin. 1 lit. d teza ultimă din Legea nr. 85/2006. În opinia apelantei, starea de insolventă a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea în condițiile legii si nu a depus la organul fiscal bilanțul contabil, asa cum prevede art. 28 alin. 1 și 2, art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991.
În continuarea motivării apelului, apelanta a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, neconducerea evidentei contabile conform prevederilor legale pot fi elemente de atragere a răspunderii administratorului conform art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările si completările ulterioare.
Din cele prezentate mai sus rezultă fără echivoc faptul ca există o legătura de cauzalitate între activitatea desfășurată de către administratorul societății debitoare si starea de insolventa a acesteia.
Apoi, antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolventa, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolventa constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudiciul acestora.
Intimata S.C. P. A. IN BROKERAJ S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. C. L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, deoarece apariția stării de insolvență a debitoarei nu s-a datorat faptului că aceasta nu a depus declarațiile fiscale invocate în apel, ci datorită faptului că debitoarea nu a mai desfășurat activitate din anul 2010 și deci nu realizat venituri în anii 2011 și 2012 (f.30)
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S., în calitate de creditor al debitoarei . BROKERAJ SRL a solicitat angajarea răspunderii administratorului statutar al debitoarei, L. B. M., în temeiul art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii s-a arătat că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv aceasta nu a depus la organele fiscale situațiile financiare anuale pentru anul 2011 și 2012 și nici declarațiile fiscale pentru trimestrul 2 al anului 2011 și pentru trimestrele 1 și 2 din anul 2012, motiv pentru care a fost sancționat contravențional. De asemenea s-a susținut că pârâtul nu a achitat la termen impozitul pe salarii, CAS și CASS, astfel că debitoarea datorează la bugetul de stat penalități și dobânzi în sumă de 160 lei.
Prin hotărârea recurată, judecătorul sindic a respins cererea creditoarei, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de textul art. 138 alin. 1 lit. d, nefiind dovedit raportul de cauzalitate dintre faptele imputate și apariția stării de insolvență.
Prin memoriul de recurs, creditoarea susține că sentința este nelegală, din perspectiva faptului că s-a făcut o interpretare greșită a probațiunii care permite stabilirea legăturii de cauzalitate între activitatea desfășurată de pârât și apariția stării de insolvență.
Analizând aceste susțineri, Curtea ia act de faptul că suma de 2.131 lei pentru care s-a solicitat angajarea răspunderii pârâtului reprezintă întreg pasivul debitoarei . BROKERAJ SRL. Creanța declarată aparține chiar ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S., unicul creditor participant la procedura insolvenței debitoarei, și este constituită dintr-o amendă în cuantum de 1.971 lei, iar restul până la 2.131 lei, respectiv 160 lei din penalități și dobânzi aferente impozitului pe salarii, CAS, CASS. Din explicațiile oferite chiar de apelantă reiese că amenda de 1.971 lei a fost aplicată debitoarei pentru nerespectarea legislației fiscale cu privire la depunerea declarațiilor fiscale.
Răspunderea reglementată de art. 138 și urm. din Legea insolvenței este o formă specială de răspundere civilă delictuală. Prin urmare, pentru a fi antrenată, este nevoie să fie întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, reglementate de art. 998-999 C. civ. (Codul civil din 1864), precum și cele special reglementate de art. 138 și următoarele din legea insolvenței.
Din această perspectivă, în mod corect a subliniat judecătorul sindic că trebuie dovedită de către reclamantă existența tuturor condițiilor generale, iar fapta ilicită, ca element al răspunderii, trebuie să se circumscrie faptelor enumerate de art. 138 din Legea insolvenței. Aceste considerații sunt valabile și în privința cerinței referitoare la existența raportului de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul cauzat creditorilor.
În cauza de față, creditoarea a susținut că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptei prev de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Întrucât ne aflăm pe tărâmul răspunderii civile delictuale, reclamantei îi revenea obligația să facă dovada raportului de cauzalitate între faptele alegate și . de insolvență. Or, din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă în niciun fel că s-ar fi făcut această dovadă, reclamanta făcând doar simple afirmații, fără corespondent în probațiunea administrată.
Curtea constată în acest context că nu există elemente suficiente pentru a valida afirmațiile apelantei conform cărora nevirarea la scadență la bugetul de stat a impozitului pe salarii, CAS și CASS, ar fi aptă prin ea însăși să determine apariția stării de insolvență a debitoarei în condițiile în care dobânzile și penalitățile acumulate sunt cu totul nesemnificative, respectiv de 160 lei. De altfel fapta în sine de nevirare la bugetul de stat a unor sume datorate cu titlu de impozit pe salarii, CAS și CASS nu se circumscrie faptei prevăzute de art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006, singurul temei de drept invocat de apelantă în susținerea cererii de angajarea a răspunderii patrimoniale.
Prin urmare, în raport de probațiunea administrată, judecătorul sindic în mod corect a validat susținerea lichidatorului judiciar privitoare la inexistența raportului de cauzalitate între fapta de a plăti cu întârziere impozitul pe salarii, CAS și CASS și apariția stării de insolvență, critica adusă de apelantă cu privire la acest aspect impunându-se a fi respinsă. Mai trebuie adăugat și faptul că raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au condus la apariția stării de insolvență, necontestat de către apelantă s-a concluzionat că starea de insolvență a fost determinată de lipsa unei baze materiale corespunzătoare pentru realizarea activității de brokeraj ce constituia obiectul de activitate al debitoarei și de lipsa unei finanțări adecvate. Lichidatorul judiciar a mai reliefat faptul că debitoarea nu a mai realizat venituri începând cu luna ianuarie a anului 2011, fiind în imposibilitatea de a-și achita la termen obligațiile față de bugetul de stat, fapt ce a dus la acumularea de penalități.
Analiza situației financiare a debitoarei realizată de lichidatorul judiciar a relevat faptul că debitoarea nu deține nici un bun în patrimoniu, suma de 74 lei evidențiată ca disponibil în casă în contabilitatea debitoarei fiind cheltuită în interesul societății pentru înregistrarea unor mențiuni la registrul comerțului, împrejurare ce rezultă din chitanța nr. A1000182/10.01.2011.
Afirmațiile apelantei potrivit cărora debitoare ar fi deținut în anul 2011 imobilizări corporale în valoare de 15.168 lei, stocuri în valoare de 26.583 lei și achiziții de bunuri în valoare de 1425 lei sunt lipsite de orice suport probator. De altfel Curtea apreciază că apelanta s-a aflat în eroare când a făcut referire la aceste sume în condițiile în care se susține că aceste valori contabile ar fi fost extrase din bilanțul contabil aferent anului 2011, iar într-un alt paragraf din memoriul de apel se afirmă că debitoarea nu a întocmit bilanțul contabil pe anul 2011. Rezultă așadar că poziția apelantei este una contradictorie, iar în lipsa situației financiare aferentă acestui an în discuție, Curtea nu se poate raporta la activele despre care se face vorbire în memoriul de apel, cu atât mai mult cu cât verificările efectuate de lichidatorul judiciar au condus la concluzia inexistenței vreunui bun în patrimoniul debitoarei.
Între cealaltă faptă imputată pârâtului, constând în neținerea contabilității pentru anii 2011 și 2012 și apariția stării de insolvență, Curtea nu poate stabili vreun raport de cauzalitate față de circumstanțele concrete ale cauzei, date de modicitatea pasivului ( 2131 lei ), de modalitatea efectivă de constituire a pasivului ( amendă în cuantum de 1971 lei și 160 lei penalități și dobânzi) și de împrejurarea că debitoarea și-a încetat activitatea începând cu anul 2011, astfel că nedepunerea situațiilor financiare pentru anii 2011 și 2012 nu a determinat în nici un caz apariția stării de insolvență. După cum se poate observa ponderea cea mai mare în pasiv este reprezentată de o amendă aplicată de organele fiscale pentru nerespectarea legislației fiscale, iar nu pentru erori în conducerea contabilității, fapt ce infirmă teza apelantei referitoare la neținerea contabilității în conformitate cu legea.
În concluzie, Curtea constată că în mod corect a reținut judecătorul sindic că în sarcina pârâtului L. B. M. nu se pot reține faptele ilicite la care face referire apelanta, motiv pentru care în temeiul prev. art.480 NCPC, se va respinge ca nefondat apelul declarat de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S. împotriva sentinței civile nr. 228 din 27.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului S., pe care o păstrează în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S., cu sediul în Z., Piața I. M., nr.15, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 228 din 27.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului S., pe care o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2014.
PREȘEDINTE, M. B. | JUDECĂTOR, M.-I. I. | |
GREFIER, A. B. |
Red.M.I.I./03.07.2014.
Dact.H.C./4 ex.
Jud.fond: D. Patrițiu.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 767/2014. Curtea de Apel CLUJ | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
