Procedura insolvenţei. Decizia nr. 481/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 481/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 475/1285/2013/a7
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 481/2014
Ședința publică de la 17 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelant . P. ADM. JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ T. SPRL - FILIALA SIBIU împotriva sentinței civile nr. 1355 din 9.05.2014 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C., privind și pe creditorii ., S. C. AGRICOLĂ "ARC EN CIEL", B. L. P., P. N., SĂVĂRĂȘAN M. V., S. A., DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR C., M. D., DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-NAPĂOCA (F. DIRECȚIE G. A FINANȚELOR PUBLICE C.), . SA, B. G. SOCIETE GENERALE SA - SUCURSALA C., F. NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERILE M. ȘI MIJLOCII, B. T. SA - SUCURSALA D., . SRL, ., B. E. JUDECĂTORESC C. R. G., BT L., C.N.A.D.N.R. SA, . SRL, . DISTRIBUȚIE SA, F.F.E.E. E. FURNIZARE SA, ., H. V., ., SC M. M. SRL, . - HOTEL GRAND M., ., SC R. L. IFN SA, ., R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - DIRECȚIA SILVICĂ C., . SRL, ., ., ., ., V. NV P. MANDATAR PRO KOLEKT CREDIT MANAGEMENT SERVICES BUCUREȘTI SRL, ., F.D.E.E. E. DISTRIBUȚIE T. NORD SA, ., S. M. D., intimat ., având ca obiect procedura insolvenței apel imp. s. 1355/2014 dep de Casa De Insolventa T. filiala Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 223 alin 3 C.pr.civ.
C., efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 131C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului apel, în temeiul dispozițiilor art. 96 pct. 2 C.pr.civ. și dispozițiile art.8 din legea insolvenței, forma în vigoare la data deschiderii procedurii.
Apreciind cauza în stare de judecată, C., declară închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și, reținând absența părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare în baza apărărilor invocate în scris.
CURTEA:
P. sentința civilă nr. 1.355 din 9.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., s-a admis în parte cererea de repunere în termenul de formulare a declarației de creanță împotriva debitoarei .., formulată de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..
S-a pus în vedere administratorului judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ T. FILIALA SIBIU SPRL al debitoarei .. să afișeze tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei cu includerea și a creanței bugetare a creditoarei DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. în cuantum de 22.020 lei.
S-a constatat fixat termenul pentru continuarea procedurii pentru data de 19.09.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit dispozitiilor art. 186 alin. 1 Cod proc.civ., ”partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeste că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate”, cererea de repunere în termen si îndeplinirea actului de procedură trebuind să fie realizate în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, conform alineatului al doilea al aceluiasi articol de lege.
În spetă, creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. a formulat cererea de admitere a creantei împotriva debitoarei .. si cererea de repunere în termenul de formulare a declaratiei de creantă la 06.03.2014, invocând în motivare faptul că creanta pentru care solicită repunerea în termen reprezintă 26.781 lei TVA, si accesorii din care 2836 lei dobânzi/majorări, iar 2502 lei penalităti, stabilite prin decizia de impunere F-CJ 156/19.02.2014, accesoriile fiind calculate până la data deschiderii insolventei, iar procedura de verificare a fost tergiversată în cazul debitoarei, întrucât aceasta nu a răspuns solicitării de prezentare a documentelor solicitată, fiind necesară efectuarea unei inspectii fiscale.
La dosar a fost depusă copia adresei nr. 9890/22.05.2013 emisă de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., prin care aceasta a solicitat debitoarei ca în termen de 5 zile de la primirea adresei, aceasta fiind primită de debitoare cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la 30.05.2013 (filele 6-7, vol. V), să prezinte jurnalele de vânzări si cumpărări si balantele de verificare aferente lunilor decembrie 2012 si ianuarie, februarie si martie 2013.
Potrivit raportului de inspectie fiscală din 19.02.2014 emis de creditoare, inspectia fiscală s-a desfăsurat în perioada 22.01.2014 – 18.02.2014 (f.38-44, vol.V). Din declaratia sub semnătură privată a administratorului special al debitoarei, S. A., rezultă că acesta a pus la dispozitia organelor de inspectie fiscală toate documentele si informatiile solicitate pentru desfăsurarea inspectiei fiscale, acestea fiindu-i apoi restituite, doar la 29.01.2014 (f.50, vol.V).
Întrucât documentele solicitate nefiind prezentate în termenul stabilit de către debitoare (f.4, vol.V), stabilirea existentei unei creante a creditoarei împotriva acesteia a fost îngreunată, fiind realizată doar la 19.02.2014, data emiterii deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscală pentru persoane juridice nr. F-CJ 156/19.02.2014 (f.2-3, vol.V). Fată de această situatie, judecătorul sindic apreciază ca fiind temeinic justificate motivele întârzierii creditoarei în formularea declaratiei de creantă împotriva debitoarei, cauza fiind cea a refuzului debitoarei de a-si da concursul la verificarea respectării legislatiei fiscale de către creditoare, prin punerea la dispozitia acesteia a documentelor solicitate, necesare efectuării verificării activitătii debitoarei.
Pe de altă parte însă, judecătorul sindic constată că creditoarea nu a formulat contestatie, în termenul prevăzut de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, împotriva raportului de activitate depus la dosar la 05.05.2014, prin care administratorul judiciar al debitoarei si-a adus la îndeplinire atributia de verificare a temeiniciei pe fond a declaratiei de creantă a creditoarei, concluzionând în sensul că doar suma de 16.682 lei reprezentând TVA lunar, 2836 lei reprezentând dobânzi/majorări de întârziere si 2502 lei reprezentând penalităti de întârziere, constituie creante din anul 2012 si deci anterioare deschiderii procedurii de insolventă a debitoarei, în vreme ce suma de 10.099 lei constituie o creantă ulterioară deschiderii procedurii de insolventă a debitoarei, deci care nu poate fi înscrisă în tabelul de creante, reprezentând TVA aferent unor facturi neplătite de la furnizori ai debitoarei care aplică TVA la încasarea acestora, debitoarea având dreptul de a deduce TVA numai la momentul încasării efective a facturilor (f.31-32, vol.V).
Pentru aceste considerente, în baza art. 186 Cod proc.civ., judecătorul sindic a admis în parte cererea de repunere în termenul de formulare a declarației de creanță împotriva debitoarei .., formulată de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. si a pus în vedere administratorului judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ T. FILIALA SIBIU SPRL al debitoarei .. să afișeze tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei cu includerea și a creanței bugetare a creditoarei DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. în cuantum de 22.020 lei, reținându-se că doar aceasta reprezintă creantă anterioară deschiderii procedurii insolventei împotriva debitoarei, potrivit raportului de activitate depus la dosar la 05.05.2014 al administratorului judiciar al debitoarei, necontestat de către creditoare în termenul prevăzut de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe CASA DE INSOLVENȚĂ T. - FILIALA SIBIU SPRL, în calitate de administrator judiciar al .., a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate, cu consecința respingerii cererii de repunere în termen formulată de creditoarea ca neîntemeiată și a cererii de admitere creanței ca tardiv formulată.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că pentru a admite în parte cererea de repunere în termen judecătorul sindic a reținut că DGRFP a solicitat debitoarei jurnalele de vânzări și cumpărări și balanțele aferente lunilor decembrie 2012, ianuarie și februarie 2013 la data de 22.05.2013. Debitoarea a pus la dispoziția organului fiscal documentele solicitate la data de 29.01.2014. Organul fiscal a desfășurat inspecția fiscală în perioada 22.01._14, emițând decizia de impunere la data de 19.02.2014.
Judecătorul sindic a apreciat ca justificate motivele întârzierii creditoarei în formularea declarației de creanță. Aceste motive au fost constatate ca fiind refuzul debitoarei de a pune la dispoziție organului fiscal documentele necesare verificării activității acesteia. Pe aceste considerente și pentru faptul că nu a fost contestat raportul administratorului judiciar prin care s-a arătat că doar o parte din creanța suplimentar declarată ar fi anterioară deschiderii procedurii, judecătorul sindic a admis în parte cererea de repunere în termen.
Față de acestea, apelanta arată ca deși procedura insolvenței s-a deschis la data de 26.04.2013 creditorul fiscal s-a mulțumit să transmită o simplă adresă debitoarei, pentru predare de acte, după aproape o lună de la acest moment, la data de 22.05.2013. Neprimind răspuns a rămas în pasivitate o lungă perioadă de timp, astfel, controlul fiscal a fost demarat abia după aproape 9 luni de la deschiderea procedurii, la data de 22.01.2014, predarea actelor solicitate făcându-se ulterior demarării controlului fiscal. Așadar, nepredarea documentelor în 5 zile conform adresei trimise către debitoare nu a făcut imposibilă constatarea creanței sale.
De asemenea, constatarea creanței suplimentare s-a făcut după demararea și finalizarea inspecției fiscale în cadrul căreia debitoarea a predat documentele solicitate de organele fiscale.
Motivele temeinic justificate care ar putea înlătura sancțiunea decăderii prevăzută de lege pentru pierderea termenului de depunere a cererii de admitere a creanței în termen, la care se referă art. 186 NCP nu pot fi nicidecum unele pur potestative. In cazul de față, constatarea creanței suplimentare de către creditorul fiscal s-a făcut după demararea controlului fiscal, care este un act desfășurat chiar de creditor.
Inspecția fiscală nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința creditorului în sensul art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă sau a art. 186 Noul Cod de Procedură Civilă, deoarece operațiunea de control putea fi efectuată, dacă existau elemente care s-o justifice, înainte de data deschiderii procedurii de insolvență împotriva debitoarei sau imediat după nu după 9 luni sau o altă perioadă discreționar stabiltă de creditor.
În contextul legislativ aplicabil în această speță, și anume raportat la Legea 85/2006, apelanta consideră că nu există temei legal pentru a acorda unui creditor un termen suplimentar de specificare a cuantumului creanței sale. Aceasta ar reprezenta o discriminare față de ceilalți creditori participanți la procedură care trebuie să respecte termenul limită fixat de judecătorul sindic pentru declararea creanței și depunerea documentelor justificative, în condițiile în care procedura insolvenței este o procedură concursuală.
Legea 85/2014 prevede posibilitatea creditorului de a efectua un control fiscal după deschiderea procedurii, însă limitează în timp această posibilitate. Astfel creditorii fiscali au la dispoziție 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii pentru a efectua și finaliza inspecția fiscală și a înregistra suplimentul cererii de admitere a creanței. însă în contextul în care legea anterioară nu prevedea un astfel de tratament diferențiat pentru nicio categorie de creditori considerăm că nu există temei legal pentru o astfel de discriminare.
Pe lângă criteriul legalității nu este deloc de neglijat nici criteriul oportunității limitării în timp a posibilității demarării unui control fiscal. Lipsa limitării în timp a posibilității efectuării și finalizării controlului fiscal ar da naștere unor situații abuzive cum ar fi admiterea unor astfel de cereri și dispunerea înscrierii în tabel a unor sume după depunerea și confirmarea unui plan de reorganizare cu un anumit program de plăți care pornește de la un pasiv deja definitivat de instanța de judecată. De altfel, și în cazul societății R. SRL, Ia data de 21.03.2014 s-a confirmat un plan de reorganizare, în baza căruia creanțele bugetare au fost reduse la 3,5%.
Procedura însolvenței este una concursuală iar permiterea înscrierii acestui creditor în tabel cu sume care nu au fost pretinse în cererea inițială ar reprezenta o discriminare față de ceilalți creditori ai societății debitoare (înscriși sau neînscriși în tabel) și o adăugare la prevederile legale aplicabile.
În consecință, a concluzionat apelanta, invocarea unui act de control fiscal, întocmit ulterior deschiderii procedurii insolvenței debitorului, nu justifică modificarea cuantumului creanței în tabelul creanțelor debitorului. Creditorul fiscal nu poate invoca în apărarea sa propria culpă, respectiv întocmirea tardivă a unui raport propriu.
Totodată, apelanta consideră nejustificată soluția judecătorului sindic de a admite în parte cererea de repunere în termen. Astfel, din hotărâre ar rezulta că motivele creditorului de a nu-și declara toată creanța în termenul legal sunt justificate pentru o parte din creanță (22.020 lei), în timp ce pentru restul creanței suplimentare nu sunt justificate, când motivele pentru toată suma sunt aceleași (finalizarea inspecției fiscale).
În aceste condiții, apelanta apreciază greșită soluția instanței, în realitate, instanța a admis în integralitate cererea de repunere, cu toate consecințele acestei soluții și a admis în parte cererea de admitere a creanței, doar pentru suma de 22.020 lei.
Intimații, deși legal citați, nu și-au delegat reprezentanți în instanță și nu au depus întâmpinări prin care să își susțină poziția procesuală.
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:
Judecătorul sindic a admis cererea de repunere în termen reținând în esență că au fost justificate în mod temeinic motivele întârzierii creditoarei DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. în formularea declarației de creanță împotriva debitoarei relevându-se în acest sens că întârzierea a fost determinată de refuzul debitoarei de a-și da concursul la verificarea respectării legislației fiscale de către creditoare, prin punerea la dispoziția acesteia a documentelor solicitate, necesare efectuării verificării activității debitoarei.
Achiesând la susținerile administratorului judiciar SA DE INSOLVENȚĂ T. SPRL, C. apreciază că judecătorul sindic în mod greșit a dat eficiență prevederilor art. 186 alin. 1 N. C.proc.civ. în cazul creditoarei DGRFP C..
P. cererea de repunere în termen formulată, creditoarea DGRFP C. a susținut că procedura de stabilire a creanței suplimentare de 32.119 lei, reprezentând TVA și accesorii, a fost tergiversată de debitoare întrucât aceasta nu a prezentat documentele solicitate pentru verificarea datelor din deconturile de TVA cu datele înscrise în jurnalele de vânzări-cumpărări și în balanțele de verificare, impunându-se în acest context efectuarea unei inspecții fiscale.
Solicitarea documentelor a fost transmisă debitoarei la data de 22.05.2013, respectiv înainte de a expira termenul fixat pentru declararea creanțelor - 05 iunie 2013-, iar inspecția fiscală s-a derulat în perioada 22 ianuarie 2014 - 18 februarie 2014.
În urma inspecției fiscale începută la mai bine de 9 luni după deschiderea procedurii insolvenței, s-a constatat prin decizia de impunere F-CJ- 156 din 19.02.2014 că debitoarea înregistrează datorii suplimentare față de bugetul general consolidat al statului în sumă de 32.119 lei, lei.
Această sumă nu a fost declarată în tabelul creditorilor până la data limită stabilită de judecătorul sindic deoarece inspecția fiscală a fost finalizată doar la 18.02.2014.
C. apreciază că cererea de repunere în termen se impunea a fi respinsă de vreme ce creditoarea beneficia de toate pârghiile legale pentru demararea inspecției fiscale de îndată ce a expirat termenul în care debitoarea nu a prezentat documentele financiare solicitate.
Întârzierea în demararea inspecției fiscale s-a datorat exclusiv culpei organului fiscal care, deși a fost informat despre deschiderea procedurii insolvenței, nu a efectuat demersuri pentru verificarea situației fiscale a debitoarei înainte de expirarea termenului stabilit de judecătorul sindic pentru depunerea declarațiilor de creanță, ci dimpotrivă a temporizat inspecția fiscală amânând-o fără nicio explicație timp de aproximativ 9 luni. De vreme ce avizarea contribuabilului pentru derularea unei inspecției fiscale este un act de dispoziție lăsat de legiuitor la latitudinea organului fiscal și nu este condiționat de punerea anumitor acte la dispoziția organului fiscal, C. apreciază că un act unilateral de voință emanând de la apelantă nu poate fi calificat ulterior drept un motiv temeinic justificat care să fie invocat în favoarea sa pentru a beneficia de prevederile art. 186 N. C.proc civ pentru a evita astfel aplicarea sancțiunii decăderii.
C. reține că vinovăția pentru neefectuarea inspecției fiscale până la expirarea termenului pentru declararea creanțelor aparține în exclusivitate organului fiscal, chiar dacă activitatea de inspecție fiscală a întâmpinat în concret unele dificultăți organizatorice derivate din refuzul debitoarei de a-i pune la dispoziție actele contabile solicitate, deoarece intimata-creditoare dispunea de logistica necesară și de personal calificat pentru surmontarea acestor dificultăți. De altfel se constată că debitoarea a predat organelor de inspecție fiscală documentele solicitate de îndată ce a fost începută inspecția fiscală.
Pentru toate aceste considerente, C. în temeiul art. 480 NCPC va admite apelul declarat de CASA DE INSOLVENȚĂ T. SPRL împotriva sentinței civile nr. 1.355 din 9.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge cererea de repunere în termen formulată de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. și, în consecință, respinge ca tardivă cererea de admitere a creanței în sumă de 32.119 lei formulată la 6.03.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de CASA DE INSOLVENȚĂ T. SPRL - FILIALA SIBIU, având sediul de corespondență ales în C.-N., Calea Dorobanților nr. 48, ., împotriva sentinței civile nr. 1.355 din 9.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge cererea de repunere în termen formulată de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N., cu sediul în mun. C.-N., Piața A. I., nr. 19, jud. C. și, în consecință, respinge ca tardivă cererea de admitere a creanței în sumă de 32.119 lei formulată la 6.03.2014.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, M.-I. I. | JUDECĂTOR, S. AL H. | |
GREFIER, A. B. |
Red.M.I.I./18.11.2014.
Dact.H.C./5 ex.
Jud.fond: V. L. G..
| ← Cererea debitorului - L85/2006 art.27 alin.5. Decizia nr.... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
