Pretenţii. Decizia nr. 241/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 1052/36/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 241.
Ședința publică din data de 06 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. C. E.
JUDECĂTOR - C. MOȚÎRLICHIE
JUDECĂTOR - E. G.
GREFIER - A. N.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă - . – cu sediul în C., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr.2569/01.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2012, în contradictoriu cu intimații pârâți - M. V. – cu domiciliul în C., ., jud. C. și W. S. I. – cu domiciliul în C., ..92, ., ., jud. C., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta reclamantă consilier juridic R. S. în baza delegației de reprezentare nr.289/05.03.2014 pe care o depune la dosar, pentru intimatul pârât V. M. răspunde avocat P. L. în baza împuternicirii avocațiale nr._/05.02.2014 depusă la dosar și pentru intimatul pârât W. S. I. răspunde avocat A. A. în baza împuternicirii avocațiale nr._/04.03.2014 pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este motivat și este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,15 lei conform OP. nr.50/08.01.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus prin serviciul de registratură din partea intimatul pârât W. S. I. întâmpinare.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile părților potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul consilier juridic R. S. pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.2569/01.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. și rejudecând cauza pe fond să se dispună modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii. Arată că neparcurgerea procedurii concilierii directe nu a fost realizată deoarece acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței în conformitate cu art. 155 alin. 1 din Legea nr.31/1990, această procedură nefiind obligatorie în această cauză.
De altfel consideră că această procedură a fost îndeplinită față de intimatul pârât S. I. W. întrucât procesul verbal întocmit de ANAF a fost semnat de către acesta în calitate de director general.
În mod concret ,acesta și-a însușit măsurile obligatorii și a formulat chiar și o notă explicativă cu privire la depășirea plafonului de cheltuieli de protocol .
Avocat P. L. pentru intimatul pârât V. M. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate și obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită a se observa că suntem în prezența unui litigiu între profesioniști întemeiat pe un contract de mandat și în consecință sunt aplicabile prevederile art. 720 1 Cod procedură civilă, procedura prealabilă care nu a fost îndeplinită de către reclamantă. Se invocă faptul că neparcurgerea procedurii concilierii directe nu a fost realizată deoarece acțiunea a fost introdusă în conformitate cu disp. art. 155 alin. 1 din Legea nr.31/1990 care prevede că: Acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societății de aceștia prin încălcarea îndatoririlor lor față de societate, aparține adunării generale.
Avocat A. A. pentru intimatul pârât W. S. I. solicită respingerea recursului ca nefondat . Consideră că în mod corect instanța de fond a admis excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea ca inadmisibilă deoarece reclamanta a recunoscut faptul că anterior introducerii în instanță a acțiunii nu a realizat procedura prealabilă concilierii directe conform art. 720 ind.1 Cod procedură civilă.
Consilier juridic R. S. pentru recurenta reclamantă solicită amânare pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Avocat P. L. pentru intimatul pârât V. M. apreciază că nu se justifică cererea reprezentantului recurentei reclamante de amânare a pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 07.09.2012, creditoarea . a formulat o acțiune in răspunderea foștilor directori generali ai societății – V. M. si S. I. W., solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la plata sumelor:
-209.000 lei – aferenta anului 2009
-145.000 lei – aferenta anului 2010,
reprezentând prejudiciu creat societății prin cheltuieli nejustificate cu protocolul, prevăzute pe anii 2009 si 2010.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada 11.07.2011 – 09.09.2011 și 31.10.2011 – 11.11.2011, Agenția Naționala de Administrare Fiscala – Direcția Generala de Control Financiar a efectuat un control financiar la sediul societății O. T. SA Constanta în baza Legii 30/1991 privind organizarea si funcționarea controlului financiar si OMFP nr.889/2005, scopul controlului fiind verificarea modului de administrare si gestionare a resurselor materiale si financiare de către O. T. SA Constanta in perioada 01.01.2009 – 31.12.2010.
In urma controlului efectuat organul constatator a emis Procesul Verbal de Control nr.4326/29.03.2012 și Dispoziția Obligatorie nr.853.535/30.03.2012 prin care s-au dispus masuri pentru înlăturarea si prevenirea abaterilor de la disciplina economico-financiara.
În cuprinsul actului de control, organul constatator a reținut că, deși in faza de fundamentare cheltuielile de protocol au fost în scădere - de la 35 mii lei in anul 2009, la 30 mii lei in anul 2010, in execuție - in anii 2009 si 2010 cheltuielile de protocol au fost mai mari decât cele prevăzute în bugetele de venituri si cheltuieli, respectiv cu suma de 209 mii lei (697%) pentru anul 2009 si cu suma de 145 mii lei (583%) in anul 2010, în condițiile in care consiliul de administrare al societății nu a aprobat in cursul anului 2009 și anului 2010 depășirea cheltuielilor de protocol si nici nu au existat propuneri de rectificare a bugetului de venituri si cheltuieli.
F. de cele reținute, echipa de control a dispus măsuri în sarcina societății, in sensul:
-conducerea societății va dispune masuri pentru recuperarea sumei de 209 mii lei cheltuita nejustificat peste suma aprobata prin bugetul de venituri si cheltuieli in anul 2009, de la persoanele răspunzătoare;
-conducerea societății va dispune masuri pentru recuperarea sumei de 145 mii lei cheltuită nejustificat peste suma aprobata prin bugetul de venituri si cheltuieli în anul 2010, de la persoanele răspunzătoare.
In perioada ianuarie – iulie 2009 funcția de Director general a fost deținuta de dl.V. M., iar din iulie 2009 – aprilie 2012 funcția de Director general a fost ocupata de dl. S. I. W..
Contractul de mandat al directorului general prevede ca acesta are obligația de a asigura conducerea activităților societății, coordonarea și controlul acesteia în ceea ce privește utilizarea resurselor financiare, materiale si umane in vederea atingerii obiectivelor si criteriilor stabilite prin contractul de mandat si, de asemenea,de a supune aprobării Consiliului de administrație Bugetul de venituri si cheltuieli și urmării modul de realizare a acestuia. Directorul general coordonează procesul de management al aprovizionării in calitate de gestionar de buget.
Ori, in condițiile în care cheltuielile de protocol au depășit cu mult sumele alocate în Bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2009 – 2010, obligațiile sus menționate nu au fost respectate si nici nu au fost îndeplinite procedurile legale pentru a justifica sumele depășite cu titlu de cheltuieli de protocol.
In drept s-au invocat dispozițiile art.155 din Legea societăților comerciale.
Prin Sentința civila nr.2967/02.10.2012, Tribunalul Constanta a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului Constanta și a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Constanta., in raport de valoarea pretențiilor deduse judecății.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 12.11.2012.
Prin Sentința civila nr.5447/15.04.2013, Judecatoria Constanta a admis, la rândul ei, excepția de necompetentă materiala și a declinat competenta in favoarea Tribunalului Constanta, in temeiul dispozitiilor art.63 din Legea 31/1990. Totodata, prin aceeași sentința, s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenta si a fost sesizata Curtea de Apel Constanta cu acest conflict.
Prin Sentința civila nr.18/C/20.05.2013, Curtea de Apel Constanta a constatat ca fiind competent să soluționeze prezenta cauza Tribunalul Constanta.
Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea de Apel Constanta a reținut că reclamanta și-a întemeiat pretențiile sale pe dispozițiile art.155 din Legea 31/1990 care fac vorbire de acțiunea în răspundere contra directorilor, iar potrivit art.63 din aceeași lege „Cererile si căile de atac prevăzute de prezenta lege, de competenta instanțelor judecătorești, se soluționează de tribunalul in a cărui circumscripție iși are societatea sediul principal.”
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 06.06.2013.
Prin intampinare, paratul S. I. W. a invocat exceptia prematuritatii actiunii, fata de lipsa procedurii prealabile de conciliere directa.
In motivarea exceptiei, paratul a sustinut ca litigiul este evident un proces intre profesionisti, evaluabil in bani, si derivat din contractul de mandat nr._/20.07.2009. Paratul sustine ca a avut cu societatea reclamanta exclusiv un contract de mandat care cuprindea indicatori de performanta pe care directorul general trebuia sa-i realizeze, acesta fiind incheiat in temeiul Legii 31/1990 si OUG 79/2008.
. are ca actionar majoritar statul roman reprezentat prin Ministerul Economiei, fapt pentru care, in conformitate cu dispozitiile OUG 79/2008, directorul general trebuia sa incheie cu consiliul de administratie un contract de mandat cu criterii de performanta si nu un contract individual de munca.
La randul sau, prin completari la intampinare, paratul V. M. a invocat aceeasi exceptie, cu motivarea ca suntem in prezenta unui litigiu intre profesionisti, intemeiat pe un contract de mandat intre . si M. V., in calitate de Director general, si, in consecinta, sunt aplicabile prevederile art.7201 C.pr.civ., procedura prealabila nefiind indeplinită de catre reclamanta, astfel incat cererea de chemare in judecata este inadmisibila.
Prin raspunsul la intampinare, reclamanta a solicitat respingerea exceptiei, sustinand ca actiunea sa in raspundere impotriva fostilor directori generali a fost formulata in baza dispozitiilor art.155 din Legea 31/1990, nefiind necesara medierea sau concilierea litigiului.
De altfel, arata reclamanta in continuare, procesul verbal de control intocmit de agentii constatatori ai ANAF a fost semnat de paratul W. S., in calitate de director general.
Prin sentința civilă nr.2569/01.10.2013 s-a admis excepția prematurității și s-a respins acțiunea în pretenții, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, astfel cum a precizat reclamanta și cum a reținut si Curtea de Apel Constanta in regulatorul de competenta, cererea de chemare in judecata se intemeiaza pe dispozitiile art.155 din Legea 31/1990, dispozitii care reglementeaza raspunderea patrimoniala a organelor de conducere ale societatii comerciale.
Legea societatilor comerciale asimileaza raportul dintre societate si cel care are conducerea si calitatea de reprezentant al societatii contractului de mandat.
Intrucat mandatul acordat vizeaza insasi activitatea societatii, evident, nu poate fi vorba decat de un contract comercial.
De altfel, chiar contractele incheiate intre . si cei doi parati poarta denumirea de „contract de mandat”. Obiectul contractului prevazut in art.2 vizeaza „organizarea si gestionarea activitatii societatii indeplinind obiectivele si criteriile de performanta prevazute in Anexa 1 la prezentul contract, in schimbul unei remuneratii, in limitele prevederilor statutului societatii si ale prevederilor legale.” Un mandat care presupune conducerea activitatii unui comerciant (profesionist) nu poate fi decat un mandat comercial.
Nu pot fi retinute apararile reclamantei, in sensul ca aplicarea dispozitiilor speciale ale Legii 31/1990 fac inaplicabile dispozitiile Codului de procedura civila privind concilierea prealabila.
Daca temeiul dreptului material dedus judecatii se regaseste in Legea societatilor comerciale, drepturile procedurale sunt cele prevazute de Codul de procedura civila, in masura in care legea speciala nu instituie norme derogatorii.
In speta, desi art.155 din Legea 31/1990 prevede cine are calitate procesual activa pentru promovarea unei actiuni in atragerea raspunderii patrimoniale a organelor de conducere, nu instituie si alte norme de procedura dupa care ar trebui solutionata o astfel de cerere.
In consecinta, dispozitiile art.7201 C.pr.civ. sunt pe deplin aplicabile.
Potrivit art.7201 alin.1 C.pr.civ. „In procesele si cererile dintre profesionisti evaluabile in bani si derivate din raporturi contractuale, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directa cu cealalta parte.”
In cauză reclamanta nu a făcut dovada promovării unei proceduri prealabile în vederea concilierii directe. Intrucât dispozitiile acestui text de lege sunt imperative, sanctiunea care intervine in cazul promovarii actiunii inainte de efectuarea procedurii prealabile este respingerea cererii ca inadmisibila, sanctiune prevazuta de art.109 alin.2 C.pr.civ.: „Sesizarea instantei se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta. Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata.”
F. de aceste considerente, instanta a admis exceptia inadmisibilitatii, numita de parati exceptia prematuritatii, si a respins actiunea ca inadmisibila.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Arată recurenta că prin Sentința civilă nr. 2569/01.10.2013, Tribunalul Constanta a respins acțiunea în pretenții formulată de către aceasta în contradictoriu cu cei doi pârâți V. M. si S. loan W. și a admis excepția prematurității introducerii acțiunii invocata de către apărătorii acestora.
Neparcurgerea procedurii concilierii directe nu a fost realizata deoarece acțiunea a fost introdusa pe rolul instaței de judecata in conformitate cu art. 155, alin. (1) din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale care prevede ca: "Acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului si consiliului de supraveghere, precum si a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societății de aceștia prin încălcarea îndatoririlor lor fata de societate, aparține adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzuta la art. 112."
Astfel, Adunarea Generala a Acționarilor societății, prin Hotărârea nr. 5 adoptata la data de 17.08.2012, a aprobat angajarea de îndată a răspunderii contra persoanelor care au exercitat funcția de Director General în perioada supusa controlului, pentru implementarea masurilor prevăzute în Dispoziția obligatorie nr._/30.03.2012, emisa de ANAF.
Orice hotărâre A. este un act juridic unilateral al societății comerciale, privită ca persoană juridică, distinctă de personalitatea celor care o compun.
Un astfel de act juridic este rezultanta manifestărilor de voință individuale a acționarilor care au fost prezenți sau reprezentați la Adunarea Generala a Acționarilor, și care și-au exprimat voturile pentru luarea acelei hotărâri.
Forța obligatorie a hotărârilor A. își are suportul juridic primordial în actul constitutiv al fiecărei societăți comerciale, în special în contractul de societate prin care acționarii s-au obligat unii față de alții și față de societate, care instituie principiul majorității manifestărilor de voință individuale pentru luarea unor hotărâri valabile.
Mai mult, procesul verbal de control intocmit de către agenții constatatori ai ANAF, a fost semnat de către S. loan W. care la acea vreme ocupa postul de director general.
Astfel, în mod concret acesta și-a insusit măsurile obligatorii și a formulat chiar si o nota explicativa cu privire la depășirea plafonului de cheltuieli de protocol care, potrivit Legii 571/2003 privind Codul Fiscal, trebuie sa se încadreze în "limita unei cote de 2% aplicate asupra diferenței rezultate dintre veniturile impozabile și totalul aplicat cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile cu impozitul pe profit".
Față de aceasta situație, apreciază că instanța a analizat greșit cererea dedusa judecații .
În drept se invocă art. 155 alin. 1 din legea nr. 31/1990.
Prin întâmpinare intimatul pârât S.- loan W. a solicitat respingerea recursului . ca nefondat.
Precizează că în mod corect Tribunalul Constanta, prin Sentința civila nr.2569/01.10.2013, a admis excepția prematurității acțiuni invocate de acesta si a respins acțiunea ca inadmisibila, deoarece . a recunoscut faptul ca anterior introducerii in instanța a acestei acțiuni nu a realizat procedura prealabila a concilierii directe conf. art.720/Cod procedura civila.
În fapt, arată că nu avea încheiat cu . raporturi de munca in baza unui contract individual de munca.
A avut exclusiv un contract de mandat care cuprindea indicatori de performanta pe care directorul general trebuia să-i realizeze, acesta fiind încheiat în temeiul Legii nr.31/1990 si OUG 79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.
Obiectul contractului de mandat prevăzut de art.2 vizează „ organizarea si gestionarea activității societății îndeplinind obiectivele si criteriile de performanta prevăzute de Anexa 1 la prezentul contract, în schimbul unei remunerații, în limitele prevederilor statutului societății și ale prevederilor legale,,. Un mandat care presupune conducerea unui comerciant (profesionist) nu poate fi decât un mandat comercial.
Dacă temeiul dreptului material dedus judecații se regăsește in Legea societăților comerciale, drepturile procedurale sunt cele prevăzute de Codul de procedura civila, în măsura in care legea speciala nu instituie norme derogatorii.
În speța, desi art.155 din Legea 31/1990 prevede cine are calitate procesuala activa pentru promovarea unei acțiuni in atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere, nu instituie si alte norme de procedura dupa care ar trebui soluționata o astfel de cerere.
Deci, dispozițiile art. 720 1 Cod pr.civ. sunt deplin aplicabile.
Prezentul litigiu este evident un proces între profesioniști, evaluabil în bani și derivat din contractul de mandat nr._/20.07.2009.
Menționează că . are ca acționar majoritar statul român reprezentat prin Ministerul Economiei, fapt pentru care în conformitate cu OUG 79/2008 directorul general trebuia să încheie cu consiliul de administrație un contract de mandat cu criterii de performanta (fiind evident un contract intre profesioniști) și nu un contract individual de munca.
Conform art.25 Cod procedura civila (noul cod de procedura civila) procesele in curs de judecata începute sub legea veche raman supuse acelei legi.
Dispozițiile art. 7201 Cod procedura civila sunt imperative, sancțiunea care intervine în cazul promovării acțiunii înainte de efectuarea procedurii prealabile este respingerea cererii ca inadmisibilă, sancțiune prevăzuta de art.109 alin.2 C.pr.civ. :,,Sesizarea instanței se face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecata.,,
Prezizează faptul ca O. T. a inițiat în prezent invitația la MEDIERE în data de 26.11.2013, iar în prezent medierea nu este finalizata .
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din interpretarea art. 155 din legea nr. 31/1990 rezultă că acțiunea în răspundere contra directorilor pentru daunele cauzate de aceștia prin încălcarea îndatoririlor față de sociatate, este o acțiune patrimonială care, potrivit regulilor generale, este supusă procedurii concilierii prevăzută de art. 7201 C.pr.civ.
Art. 155 din legea societăților comerciale reglementează doar calitatea procesuală activă în cazul unor astfel de acțiuni, nefiind exclusă procedura concilierii prevăzută expres pentru cererile în materie comercială evaluabile în bani, cu atât mai mult cu cât este posibilă soluționarea litigiului pe cale amiabilă.
Faptul că procesul verbal de control a fost semnat de către directorul general din acea perioadă, pârâtul W. I. S., care a formulat și o notă explicativă referitoare la depășirea plafonului de cheltuieli, nu echivalează cu îndeplinirea provedurii prealabile a concilierii care trebuia efectuată după luarea hotărârii de formulare a acțiunii și care trebuia să vizeze o eventuală soluționare pe cale amiabilă și nu justificarea depășirii plafonului de cheltuieli.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. au fost acordate cheltuielile de judecată efectuate de către intimatul M. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - . – cu sediul în C., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr.2569/01.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2012, în contradictoriu cu intimații pârâți - M. V. – cu domiciliul în C., ., jud. C. și W. S. I. – cu domiciliul în C., ..92, ., ., jud. C., ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimatul M. V. a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 martie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. E. C. Moțîrlichie E. G.
Grefier,
A. N.
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.E.G.
17.03.2014
| ← Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Decizia nr. 654/2014.... | Radiere. Decizia nr. 382/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
