Procedura insolvenţei. Decizia nr. 141/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 4027/118/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 141
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C.
Judecător M. I. Ș.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta creditoare - D.G.R.F.P. G. - A.J.F.P. C., cu sediul în C., ., nr. 18, împotriva Sentinței civile nr. 3094/12.11.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât - C. C., cu domiciliul în Poarta Albă, ., județ C., având ca obiect - procedura insolvenței/art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință arată că apelul formulat de creditoare este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare e judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la 20.09.2013 la Tribunalul C., creditoarea DGFP C. a solicitat judecătorului-sindic antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului C. C., în calitate de asociat și respectiv administrator statutar al ., care urmează să suporte pasivul debitoarei potrivit dispozițiilor art.138 lit.d din Legea nr. 85/2006.
Din verificarea datelor publicate, rezultă că administratorul societății debitoare nu a declarat pierderea, sustragerea ori distrugerea documentelor contabile și nici nu a depus situațiile financiare la Registrul Comerțului și la administrația financiară, deși avea această obligație instituită prin art. 1 din Legea 82/1991, dar și prin art. 73 alin. 1 lit. c și e din Legea 31/1990.
Mai arată reclamanta că din analiza ultimei situații depuse debitoarea figura cu active circulante în valoare de 7.933 lei ce nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar, astfel încât nu se poate aprecia dacă aceste bunuri se mai regăsesc în patrimoniul debitoarei. În ce privește sumele de bani cu care figura în evidențele contabile, pârâtul nu a procedat la efectuarea vreunei justificări corespunzătoare cu privire la lipsa acesteia, nu a predat stocurile existente în evidența contabilă.
Pârâtul, legal citat nu a formulat întâmpinare.
Prin Sentința civilă nr. 3094/12.11.2013 pronunțată de Tribunalul C. s-a respins acțiunea formulată de creditoare, instanța reținând că în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege lichidatorul judiciar a întocmit rapoarte de activitate în conformitate cu art. 21 alin 1 din Legea 85/2006 în care a arătat că nu a reușit să intre în posesia actelor contabile ale societății.
Totodată, lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea tabelelor de creanță iar potrivit tabelului definitiv înregistrat la data de 09.07.2013 valoarea totală a creanțelor admise împotriva averii debitoarei . au fost de 29.444,31 lei.
Examinând cererea creditoarei în raport de aceste dispoziții legale, judecătorul sindic a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici uneia din faptele invocate deoarece nedepunerea actelor arătate de art.28 din Legea nr.85/2006, neînregistrarea bilanțurilor contabile la O.R.C. nu se regăsesc în conținutul laturii obiective reglementată de art.138 lit.d, respectiv în ținerea unei evidențe fictive, provocarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității conform legii.
Mai mult, în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ca au dus la apariția stării de insolvență, lichidatorul judiciar a precizat că la data deschiderii procedurii insolvenței, societatea era dizolvată de drept, în temeiul art.237 alin.3 din Legea 31/1990, societatea păstrându-și personalitatea juridică doar pentru operațiunile de lichidare conform art.233 alin.4 din Legea 31/1990.
Concluzionând, lichidatorul judiciar, a apreciat că nu a identificat nici o faptă din cele enumerate la art.138 din Legea nr.85/2006 și nici o persoană care să se facă vinovată de starea de insolvență a debitoarei.
Răspunderea administratorului unei societăți comerciale pentru motivul că nu a ținut contabilitatea în conformitatea cu legea, fiind o obligație izvorâtă din lege, este o răspundere civilă delictuală, astfel că, pentru angajarea acestei răspunderi, trebuie să se dovedească întrunirea condițiilor reglementate de art. 1357- 1358 Cod civil, și anume: existența faptei ilicite reglementată de art. 138 lit. d), a prejudiciului suferit, a culpei pârâtului, precum și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Pentru aplicarea art.138 alin.1 lit.d), trebuie dovedit că a fost ținută o contabilitate fictivă, că au dispărut documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea. Faptul că evidența contabilă nu a fost predată lichidatorului, care nu a putut analiza activitățile desfășurate de debitor și nici modul în care a fost condusă contabilitatea, este prevăzut la art.147 din Legea 85/2006, care stabilește că refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziția lichidatorului documentele menționate la art.28 din lege se pedepsește.
Așadar, lichidatorul judiciar avea posibilitatea de a da curs acestor dispoziții legale, dacă aprecia că sunt întrunite condițiile. Pe de altă parte, predarea înscrisurilor prevăzute de art.28 din lege lichidatorului judiciar este o obligație a debitorului ulterioară deschiderii procedurii de insolvență, astfel că neîndeplinirea acestei obligații nu poate cauza starea de insolvență.
În ceea ce privește obligația administratorului de a ține registrele în conformitate cu legea, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, respectiv neținerea contabilității să fi cauzat ajungerea societății în stare de insolvență, ori în cauză nu s-a dovedit acest lucru.
Instanța a reținut că reclamantul nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iar din actele de la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar, nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
În ce privește afirmațiile reclamantei referitoare la existența în patrimoniul debitoarei a unor active imobilizate în sumă de 1.782 lei și a unor active circulante în valoare de 7.933 lei, acestea nu sunt susținute probator, lichidatorul judiciar nefăcând referiri cu privire la existența acestora în cuprinsul rapoartelor întocmite pentru a putea fi angajată o eventuală răspundere patrimonială a pârâtului față de prevederile art.138 lit. e) din Legea nr.85/2006.
Pe de altă parte, nici ideea unei prezumții de culpă în sarcina administratorului nu poate fi primită de către instanță, deoarece, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin mai multe decizii (Decizia nr. 905/2008, Decizia nr.82/2007), dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 „nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită”, ci prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență și care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere.
Cum reclamantul nu a produs dovezi în acest sens, rezultă că nu poate fi reținută răspunderea pârâtului pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin.1 lit.d), considerente pentru care cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat apel, creditoarea D. G. prin AJFP C., care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Arată apelanta că în cuprinsul cererii formulate privind atragerea răspunderii personale, a avut in vedere de a demonstra faptul ca fostul administrator/asociat a refuzat colaborarea cu lichidatorul judiciar prin nepredarea evidentei contabile cât și raportul lichidatorului judiciar care a menționat faptul ca nu a intrat in posesia evidentei contabile fiind in imposibilitatea stabilirii cauzelor prevăzute de art. 59 din Legea 85/2006.
Prin hotărârea pronunțată, judecătorul sindic a reținut ca pârâtul nu se face vinovat de săvârșirea unei fapte din cele prevăzute de art.138 din Legea 85/2006, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1357-1358 Cod Civil.
Așa cum am arătat și prin cererea de chemare in judecata, ca urmare a notificărilor lichidatorului, administratorul debitoarei avea obligația de a pune la dispoziția judecătorului sindic documentele si informațiile conform art. 28 si art. 35 din Legea nr. 85/2006, respectiv bilanțul și copiile registrelor contabile curente, lista completă a tuturor bunurilor sale, inclusiv conturile și băncile prin care debitorul își rula fondurile, precum și lista completă a tuturor creditorilor cu adresele acestora și felul creanțelor lor.
Din raportul prezentat de lichidator, a rezultat că acesta nu a intrat în posesia documentelor financiar contabile ale societății și, pe cale de consecință, a precizat că nu se poate desprinde cauzele care au dus la încetarea de plăți și nici persoanele cărora le-ar fi imputabilă această stare, solicitând închiderea procedurii insolvenței și radierea societății.
Se mai menționează că prin nedepunerea documentelor contabile nu poate aprecia care ar fi cauzele care au condus la starea de insolvență.
Cu privire la activele imobilizate în valoare contabilă netă de 1.782 lei la finele anului 2010, probabil bunuri necesare activității, nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar iar lipsa documentelor contabile, nu se poate stabili dacă aceste bunuri se mai află în patrimoniul societății sau dacă au fost valorificate, cum anume au fost utilizate sumele încasate.
Însă în lipsa documentelor financiar contabile ale debitoarei la zi și mai cu seamă documentele aferente anilor 2010-2012, lichidatorul nu a putut întocmi un raport amănunțit asupra cauzelor care au condus la starea de insolvență.
În această situație, rezulta fără echivoc că au fost încălcate prevederile Legii nr. 82/1991 a contabilității, în sensul ca administratorii statutari nu au ținut contabilitatea societății pe care o administrau in conformitate cu legislația in vigoare, fapta sancționată de Legea nr. 85/2006 prin art. 138 alin. 1 lit. d.
Răspunderea instituita de art. 138 din lege este o răspundere delictuala speciala, care împrumuta caracteristicile răspunderii delictuale, astfel fiind necesara îndeplinirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale care reies din art. 1357-1358 Cod civil, fapta ilicita, prejudiciu, legătura de cauzalitate, culpa.
Răspunderea administratorului unei societăți comerciale pentru motivul că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fiind o obligație izvorâta din lege, este o răspundere civila delictuala.
In ceea ce privește prejudiciul, arată că acesta este un prejudiciu indirect si este determinat de imposibilitatea societății ajunse in stare de insolventa de a acoperi datoriile pe care le are fata de creditori. Prejudiciul cauzat creditoarei este cuantificat în declarația de creanță ce a fost înregistrată în tabelul definitiv al creanțelor.
Fapta ilicita se circumscrie prevederilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, în sensul că administratorul nu a mai ținut contabilitatea in condițiile prescrise de lege, ceea ce a avut drept consecința imposibilitatea cunoașterii performantelor financiare si, implicit, încetarea de plați.
Vinovăția se apreciază chiar prin existenta unei culpe, în orice forma a acesteia.
Potrivit raportului sau, lichidatorul judiciar a notificat asociații/administratorii debitoarei, însa aceștia nu au răspuns in nici un fel notificărilor in vederea predării actelor financiar contabile ale societății.
S-a reținut că textul legal nu prevede, în mod explicit, cerința culpei sau a greșelii, fapt ce vine sa sublinieze regimul agravat al răspunderii membrilor organelor de conducere. În cazul neținerii contabilității in conformitate cu legea culpa este data de însăși nerespectarea dispozițiilor legale imperative. Nu este necesar pentru angajarea răspunderii ca administratorul statutar sa fi acționat cu intenție, respectiv pentru aducerea societății în stare de insolventa, ci este suficient ca el sa nu fi îndeplinit obligațiile prevăzute de lege in sarcina sa.
Legătura de cauzalitate între fapta si prejudiciul produs este prezumata de lege, prin dispozițiile cuprinse în art. 73 din Legea 31/1990. Lipsa documentației contabile împiedica cunoașterea situației reale a patrimoniului societății si poate sa conducă la starea de insolventa, respectiv la imposibilitatea societății de a face fata datoriilor exigibile.
Mai mult, conform ultimei situații publicate pe site-ul Ministerului Finanțelor, societatea figura înregistrată în evidența contabilă cu stocuri nepredate în sumă netă de 7.204 lei și creanțe în sumă de 702 lei.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Intimatul pârât legal citat nu a formulat apărări în cauză, nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând potrivit art.476 din codul de procedură civilă apelul prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate Curtea constată următoarele:
Din înscrisurile aflate în dosarul de faliment se reține că prin încheierea nr. 712/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. s-a dispus . procedură simplificată față de debitoarea ., în calitate de lichidator judiciar fiind desemnat DELFINUL IPURL care în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege a întocmit rapoarte de activitate în care a arătat că nu a reușit să intre în posesia actelor contabile ale societății.
Potrivit tabelului definitiv înregistrat la data de 09.07.2013 valoarea totală a creanțelor admise împotriva averii debitoarei au fost de 29.444,31 lei.
Împrejurarea că lichidatorul judiciar a apreciat prin raportul depus că nu a identificat nici o faptă din cele enumerate la art.138 din Legea nr.85/2006 și nici o persoană care să se facă vinovată de starea de insolvență a debitoarei nu este de natură a considera că nu sunt întrunite elementele răspunderii administratorului statutar, Curtea reținând incidența dispozițiilor al.3 potrivit cărora „dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală”.
Faptul că prin art.147 din Legea nr.85/2006 se stabilește că refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziția lichidatorului documentele menționate la art.28 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă, nu este de natură a înlătura antrenarea răspunderii contractuale sau delictuale, aceste răspunderi neexcluzându-se, ele putând fi cumulate.
Din probele administrate în cauză a rezultat că pârâtul a fost mandatat în calitate de administrator al societății și că în exercitarea acestei funcții nu a respectat dispozițiile art.11 din Legea nr. 82/1991 și art.73 al.1 lit.c din Legea nr. 31/1990, rezultând cu prisosință săvârșirea de către administrator a faptei prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr. 85/2006 deoarece prin nepredarea documentelor contabile către lichidator se dovedește îndeplinirea precară a îndatoririlor legale.
Lipsa înregistrărilor contabile reale, a registrelor, în condițiile în care aceste documente nu au fost predate administratorului/lichidatorului și nici depuse bilanțurile contabile la Administrația Financiară și Oficiul registrului Comerțului C. creează prezumția simplă a inexistenței unei contabilități conforme cu legea, prezumție a cărei răsturnare cădea în sarcina administratorului social nicidecum a creditoarei.
Lichidatorul judiciar în raportul depus la dosarul de fond a arătat că l-a notificat pe administratorul societății debitoare, prin care se solicita depunerea documentelor contabile din ultimii trei ani, lista debitorilor societății,etc. și întrucât acesta nu s-a conformat solicitărilor, în mod corect apreciază Curtea că prin cerea de chemare în judecată creditoarea a apelat la prezumția legală potrivit căreia documentele contabile nu au fost ținute potrivit legii, sarcina de a demonstra contrariul aparținând pârâtului.
În ceea ce privește vinovăția, se reține că textul legal nu prevede, în mod explicit, cerința culpei sau a greșelii, fapt ce vine să sublinieze regimul agravat al răspunderii membrilor organelor de conducere. Modul de formulare a faptelor elimină însă posibilitatea absenței culpei, iar în cazul neținerii contabilității în conformitate cu legea culpa este dată de însăși nerespectarea dispozițiilor legale imperative. Nu este necesar pentru angajarea răspunderii ca pârâtul administrator să fi acționat cu intenție, respectiv pentru aducerea societății în stare de insolvență, ci este suficient ca el să nu fi îndeplinit obligațiile prevăzute de lege în sarcina sa.
Prejudiciul suferit de către creditor este un prejudiciu indirect și este determinat de imposibilitatea societății ajunse în stare de insolvență de a acoperi datoriile pe care le are față de aceștia.
Referitor la legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, aceasta este, de asemenea, prezumată, neținerea registrelor, lipsa înregistrărilor conform cu documentele contabile, nedepunerea documentelor cerute de lege la administrația finanțelor publice reprezintă împrejurări care împiedică cunoașterea situației reale a patrimoniului societății. Ori, lipsa unor astfel de evidențe poate să conducă la starea de insolvență, respectiv la imposibilitatea societății de a face față datoriilor exigibile.
Față de cele reținute, Curtea apreciază că în sarcina pârâtului sunt îndeplinite condițiile răspunderii prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, motiv pentru care în baza 480 din Codul de procedură civilă va admite apelul și va schimba în tot hotărârea apelată în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii pârâtului pentru suma de 29.444 lei reprezentând pasivul rămas neacoperit din averea ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta creditoare - D.G.R.F.P. G. - A.J.F.P. C., cu sediul în C., ., nr. 18, împotriva Sentinței civile nr. 3094/12.11.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât - C. C., cu domiciliul în Poarta Albă, ., județ C..
Schimbă în tot hotărârea în sensul că admite cererea.
Obligă pârâtul la plata către averea debitoarei a sumei de 29.444 lei reprezentând debit nerecuperat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2014.
Președinte, N. C. | Judecător, M. I. Ș. | |
Grefier, M. H. |
jud.fond D.C.
red.dec.jud. N.C.
5 ex./12.04.2014
M.H./17.03.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 32/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 113/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
