Procedura insolvenţei. Decizia nr. 751/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 751/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 15450/118/2010/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 751
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. R. B.
JUDECĂTOR - E. G.
JUDECĂTOR – M. C. E.
GREFIER – A. A.
S-a luat în examinare recursul promovat de recurenta pârâtă B. M. domiciliată în localitatea Eforie Nord, ., județ C., împotriva Sentinței civile nr.1614 din 19 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ /a2, în contradictoriu cu intimat V. S. - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI . cu sediul în localitatea C., B.dul Al. L. nr. 103, .. A, ., având ca obiect: procedura insolvenței Art. 138 din Legea 85/2006 .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod de procedură civilă.
Recursul este motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei conform chitanței nr._/2014 și timbru judiciar de 0,3 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea luând act că nu mai sunt înscrisuri de depus sau cereri prealabile de formulat și socotindu-se lămurită, constată dezbaterile încheiate rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin Sentința civilă nr.1614/19 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ /a2, s-a dispus :
„ Califică temeiul juridic al acțiunii introductive astfel cum a fost completată ca fiind disp. art. 138 alin. 1 lit. a, e și d din Legea nr. 85/2006.
Admite acțiunea astfel cum a fost completată formulată de reclamanta V. S., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei . cu sediul în C., .. 103, ., . în contradictoriu cu pârâta B. M. cu domiciliul în EFORIE NORD, ., J. C..
Dispune ca pasivul debitoarei . în cuantum de 242.921,40 lei să fie suportat de pârâta B. M..
Sumele depuse potrivit art. 138 C.pr.civ. din Legea nr.85/2006 vor intra în averea debitoarei și vor fi destinate acoperirii pasivului. „
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin încheierea nr. 612/03.08.2010 a Tribunalului C. a dispus . procedura simplificată a debitoarei ..
Tabelul preliminar rectificat 4 a fost depus la data de 04.04.2011, iar tabelul definitiv rectificat 2 la data de 04.04.2011, în ele fiind înscrise creanțe în valoare totală de 238.396,18 lei .
Prin sentința civilă nr. 6511/28.11.2011 a Tribunalului C. a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei ..
Tabelul suplimentar a fost depus la data de 13.02.2012, iar tabelul definitiv consolidat la data de 03.04.2013, fiind înscrise creanțe în valoare totală de 242.921,40 lei .
În raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență depus la dosar la termenul de judecată din data de 10.06.2013 (filele 235 - 236 dosar insolvență), lichidatorul judiciar a arătat că debitorul i-a comunicat actele prevăzute de disp. art. 28 alin. 1din Legea nr. 85/2006, iar din analiza situațiilor financiare anuale ale perioadei 2006 – 2009 a rezultat că societatea a obținut profit în fiecare an analizat.
S-a învederat că administratorul social, Dna B. M. a înstrăinat autoturismul Seat Ibiza ulterior deschiderii procedurii insolvenței, proprietatea societății debitoare care face obiectul contractului de garanție reală mobiliară încheiat cu BRD GROUPE SOCIETE GENERALE. De asemenea, a casat și a vândut ca deșeu fier vechi ulterior deschiderii procedurii insolvenței, autoturismul Dacia 1310 în baza facturii_/17.08.2010. S-a apreciat că sunt incidente disp. art. 138 alin. 1 lit. a, e din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență prin următoarele fapte: „ a). au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; ”.
În funcție de izvorul obligației încălcate, răspunderea civilă poate fi delictuală pentru fapta proprie sau contractuală când izvorăște dintr-un contract (cum este contractul de management). Ambele forme de răspundere civilă presupun îndeplinirea următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, vinovăția și legătura de cauzalitate.
Dispozițiile art.138 prevăd și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie sa fie membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, iar faptele enumerate în dispozițiile art.138 trebuie sa fi contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Pârâta B. M. a avut calitatea de asociat și administrator al societății debitoare, iar raporturile dintre aceasta și persoana juridică sunt cârmuite de prevederile răspunderii contractuale conform disp. art. 72 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora „obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele speciale prevăzute de această lege”.
Condiția existenței prejudiciului este îndeplinită raportat atât la starea de insolvență a debitoarei, cât și la existența creanțelor împotriva debitoarei menționate în tabelul definitiv.
În ceea ce privește săvârșirea faptelor ilicite, reclamantul a invocat disp. art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006 .
Judecătorul sindic a reținut că o condiție esențială pentru antrenarea răspunderii patrimoniale este ca faptele imputate să se fi săvârșit în perioada anterioară încetării plăților pentru a fi cauza încetării plăților, și nu ulterioare acesteia. Or, în cauză faptele imputate de reclamant constând în înstrăinarea autoturismului Seat Ibiza și în vânzarea ca deșeu fier vechi a autoturismului Dacia 1310 sunt săvârșite ulterior deschiderii procedurii insolvenței, deci nu sunt de natură să atragă răspunderea patrimonială a pârâtei.
În privința faptelor imputate pârâtei prin cererea completatoare constând în folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu prin deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, respectiv soldul de 31.095,27 lei reprezentând avansuri spre decontare nejustificate – bani ridicați din casieria societății, cât și bunurile din patrimoniul debitoarei a căror valoare de inventar este de 7.945,38 lei, instanța constată următoarele:
Sub aspectul faptei prev. de disp. art. 138 alin. 1 lit. a s-a reținut că folosința se definește ca fapta de a se servi de un lucru, iar în textul art. 138 alin. 1 lit. a se stipulează că folosința trebuie să fie contrară interesului persoanei juridice și în scopul profitului personal sau al altei entități. Folosința presupune o conduită activă.
Folosirea bunurilor persoanei juridice exclude intenția de apropriere definitivă, scopul fiind numai obținerea pentru sine sau pentru altul de avantaje personale.
Nu numai bunurile( bunuri mobile sau imobile, corporale sau incorporale) persoanei juridice pot fi folosite abuziv, ci și „creditele” acesteia. Astfel, utilizarea în scopuri personale a creditelor persoanei juridice expune această persoană riscurilor de pierderi, dar generează asemenea riscuri și în dauna creditorilor societății. Creditul persoanei juridice este cel atașat acestei persoane în considerarea capitalului social și a bunului mers al afacerilor în care este implicată.
Prin urmare, actul trebuie să fie contrar interesului social, adică să cauzeze o pagubă societății sau să expună societatea la un risc.
Sarcina probei incumbă aceluia care se prevalează de contrarietatea actului cu interesul social, respectiv reclamantului lichidator judiciar.
Astfel cum rezultă din textul de lege mai - sus citat fapta ilicită prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. e presupune deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice prin intermediul căreia membrii organelor de conducere sau supraveghere au diminuat activul patrimonial în frauda creditorilor debitorului.
Condiția impusă de legiuitor este ca fapta pretins a fi săvârșită de către pârâtă să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, împrejurare dovedită în cauză, în condițiile în care din balanța contabilă întocmită pe luna iunie 2010 ( fila 24 dosar ) soldul contului 542 „ avansuri de trezorerie” este de 31.095,27 lei, iar conform listei întocmite în temeiul disp. art. 28 alin. 1 lit. b debitoarea deține următoarele bunuri:
- Filtru Espering cu valoarea de inventar de 2268,91 lei;
- Set vase inox cu valoarea de inventar de 3.529,41 lei;
- Colțar Tarty cu valoarea de inventar de 2147,06 lei, care nu au fost
predate și nici justificate din punct de vedere contabil de pârâtă.
În ceea ce privește condiția vinovăției, judecătorul sindic a reținut că legea nu impune pentru a se angaja răspunderea patrimonială a fostului administrator statutar condiția unei vinovății care să îmbrace forma intenției, ci este suficient ca integritatea patrimoniului societății să fie știrbită prin faptele acestuia.
Refuzul pârâtei de a preda bunurile existente în patrimoniul societății, inclusiv disponibilitățile bănești, refuz rezultat din atitudinea acesteia față de solicitările administratorului judiciar întrunește elementele faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, e din Legea nr. 85/2006 .
De asemenea, este evidentă existența legăturii de cauzalitate dintre săvârșirea faptei prevăzută de art.138 lit. a, e și producerea prejudiciului, respectiv faptele pretins a fi săvârșite de către pârâtă să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, întrucât dacă s-ar fi remis activul patrimonial al debitoarei, ar fi fost achitate parte din creanțele societății și nu s-ar fi intrat în insolvență.
Nepredarea documentelor contabile lichidatorului judiciar, precum și inexistența bunurilor (constând în bunurile mobile și disponibilitățile bănești) aflate în evidența scriptică a societății debitoare în condițiile lipsei unor documente justificative conduc la prezumția că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară documentele contabile, faptă prevăzută de disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Astfel, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență prin următoarele fapte: „ d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.
Referitor la legătura de cauzalitate, se poate aprecia că prin nedepunerea documentelor contabile s-a cauzat starea de insolvență în care se află debitoarea, întrucât prin ținerea unei contabilități în conformitate cu legea s-ar fi putut observa obligativitatea plății datoriilor societății debitoare și care dacă ar fi fost achitate la timp nu ar fi atras perceperea de penalități și dobânzi.
În ceea ce privește vinovăția pârâtei, aceasta avea obligația de a ține registrele prevăzute de lege (art.73 lit. c din Legea nr. 31/1990), obligație care nu a fost respectată.
Față de aceste considerente, judecătorul sindic a constatat ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art.138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006 în persoana pârâtei B. M., sens în care a calificat temeiul juridic al acțiunii introductive astfel cum a fost completată ca fiind disp. art. 138 alin. 1 lit. a, e și d din Legea nr. 85/2006 și a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost completată.
Împotriva sentinței civilenr.1614/19.05.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ /a2 a declarat recurs pârâta B. M., pentru următoarele motive:
1. În mod greșit judecătorul fondului a constatat în considerentele hotărârii – fila 6 paragraful 3 – că fostul administrator al societății nu a predat documentele contabile lichidatorului judiciar, deși anterior, la fila 4 primul paragraf, s-a consemnat că lichidatorul judiciar a arătat că „debitorul i-a comunicat actele prevăzute de dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea nr.85/2006, iar din analiza situațiilor financiare anuale ale perioadei 2006 – 2009 a rezultat că societatea a obținut profit în fiecare an realizat”.
Instanța s—a pronunțat în sensul atragerii răspunderii patrimoniale ale pârâtei făcând aplicarea art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, fără ca în prealabil lichidatorul judiciar să fi administrat probe cu privire la ținerea unei contabilități fictive sau în neconcordanță cu legea.
Judecătorul fondului a pus în discuție și a făcut aplicarea art. 138 alin. 1 lit. d, cu încălcarea principiului disponibilității, acordând mai mult decât s-a cerut, concluzând pe baza unei simple prezumții că, administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapt ce a dus la cauzarea stării de insolvabilitate în care se afla debitoarea.
Apreciind cu privire la legătura de cauzalitate, în mod greșit și contrazicându-și propriile considerente expuse anterior, instanța a conchis că prin nedepunerea documentelor contabile s-a creat starea de insolvență, deși lichidatorul judiciar nu a susținut acest aspect.
Nu s-a făcut dovada în concret că pârâta nu a ținut contabilitatea societății în conformitate cu legea și, ce este mai important, că acest fapt ar fi contribuit la ..
Pe acest aspect nu s-au administrat probe concrete.
2. În mod greșit, pe baza unor simple afirmații ale reclamantei, s-a reținut că s-ar fi ascuns bunuri aflate în activul persoanei juridice și că nu s-ar fi predat către lichidator.
În realitate, bunurile reclamante ca fiind ascunse din activul persoanei juridice și care ar fi diminuat activul patrimonial în frauda creditorilor, respectiv filtru, set vase inox și colțar, se află în posesia persoanei juridice și nu au fost niciodată solicitate expres de către lichidatorul judiciar pentru a se considera că s-a încălcat obligația de predare față de acesta.
3. Prin cererea formulată și precizată, reclamanta a solicitat suportarea pasivului debitoarei în cuantum de 242.921,40 lei de către pârâta B. M..
Din acest pasiv nu a fost scăzută valoarea autoturismului Seat Ibiza și Dacia 1310, cu toate că, în mod corect instanța a observat că dispunerea de acestea ulterior deschiderii procedurii insolvenței nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a pârâtei .
4. Nici pentru celelalte elemente nu s-a făcut dovada existenței vinovăției fostului administrator, ca o condiție esențială aptă de a conduce la atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei, în condițiile în care aceasta figurează în calitate de parte vătămată în dosarul nr._/212/2013 al Judecătoriei C..
Menține solicitarea de suspendare a soluționării prezentei cauze potrivit art. 413 alin. 2 Cod procedură civilă, până la judecarea definitivă a dosarului penal nr._/212/2013 al Judecătoriei C..
Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar arată următoarele:
- debitoarea deține bunuri din patrimoniul debitoarei cu valoare de inventar de 7945,38 lei și nu a justificat avansuri spre decontare de_,27 lei fapte ce se circumscriu prevederilor art. 138 alin. 1 lit a și b din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a comunicat debitoarei deschiderea procedurii falimentului și a solicitat predarea actelor și bunurilor debitoarei, adresa fiind comunicată prin poștă conform confirmării de primire a atașată, semnată pe 04.01.2012, de către administrator.
Arată că nu se impune scăderea din pasiv a valorii celor două autoturisme.
Solicită respingerea cererii de suspendare.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, constatându-se că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut.
Astfel, în partea introductivă a sentinței civile nr.1614 din 19.05.2014, judecătorul sindic a reținut în ce privește obiectul judecății că prin cererea completatoare depusă la termenul din 11.11.2013 lichidatorul judiciar a precizat că pârâta B. M. a folosit bunurile persoanei juridice în folos propriu prin deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, respectiv, soldul de 31.095,27 lei, reprezentând avansuri spre decontare nejustificate și bunurile corporale din patrimoniul debitoarei, cu valoare de inventar de 7945,38 lei.
Valoarea cumulată bunurilor mai sus expuse este de 39.040,65 lei și, în măsura precizării obiectului acțiunii, la această sumă se limitează răspunderea patrimonială eventuală a pârâtei.
Corelativ, nici cererea de suspendare nu apare ca relevanță, întrucât vizează bunuri ale debitoarei ce nu sunt cuprinse în obiectul acțiunii.
Se ține seama și de faptul că lichidatorul judiciar nu a atacat hotărârea recurată, iar în recursul pârâtei, cele menționate în sentință, cu privire la obiectul acțiunii nu mai pot fi analizate fără a agrava situația recurentei.
Ca atare, instanța de recurs va analiza doar criticile vizând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 138 lit.a, e din Legea nr.85/2006, în referire la precizările mai sus expuse.
În aceste limite Curtea reține că în mod legal și temeinic judecătorul sindic a constatat îndeplinite condițiile art. 138 alin. 1 lit. a și e din Legea nr.85/2006, pârâta folosind și refuzând a preda bunurile societății, inclusiv valorile bănești spre decontare și nejustificate cu documente legale, valoarea acumulată a acestora fiind aptă să producă un dezechilibru economico – financiar societății debitoare și să cauzeze starea de insolvență, chiar și parțial.
Ca atare, recursul va fi admis, modificându-se în parte hotărârea, pentru considerentele mai sus expuse, în sensul că se va dispune ca pasivul debitoarei să fie suportat de pârâta B. M. în limita sumei de 39.040,65 lei, menținându-se restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul promovat de recurenta pârâtă B. M. domiciliată în localitatea Eforie Nord, ., județ C., împotriva Sentinței civile nr.1614 din 19 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ /a2 în contradictoriu cu intimat V. S. - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI . cu sediul în localitatea C., B.dul Al. L. nr. 103, .. A, ., având ca obiect: procedura insolvenței Art. 138 din Legea 85/2006 .
Modifică în parte hotărârea, în sensul că:
Dispune ca pasivul debitoarei să fie suportat de pârâta B. M. în limita sumei de 39.040, 65 lei
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Pronunțată în ședința publică de la 20 noiembrie 2014.
Ptr.Judecător, Judecător, Judecător,
N. R. B.E. G. M. C. E.
Conf.art.261 alin.2 c.p.c.
Semnează Vicepreședinte
Instanță
N. S.
Ptr.Grefier,
A. A.
Conf.art.261 alin.2 C.p.c.
Semnează P. Grefier,
N. C.
Jud.fond.M.N.M.
Jud.red.dec.-M.E./14.07.2015
Gref.A.N. 2 ex/14.07.2015.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 461/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 599/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
