Procedura insolvenţei. Decizia nr. 460/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 460/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 3047/118/2010/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 460.
Ședința publică din data de 5 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. C. E.
JUDECĂTOR - R. N. B.
JUDECĂTOR - E. G.
GREFIER – A. N.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă - A. E. – cu domiciliul în C., ..1A, ., ., în Lumina, ., jud. C. și în C., ..15, ., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr.3390/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata debitoare - . – cu sediul în Valul lui T., ., jud. C., CUI_, J_ și intimata creditoare - D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C. – cu sediul în C., ., nr.18, jud. C., având ca obiect procedura insolvenței Art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă avocat M. N. în baza împuternicirii avocațiale nr._/07.02.2014 depusă la dosar (fila 12), lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei conform chitanței . XWM nr._/05.06.2014 .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Avocat M. N. pentru recurenta pârâtă depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei conform chitanței . XWM nr._/05.06.2014.
Întrebat fiind apărătorul recurentei pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea luând concluziile apărătorului recurentei pârâte potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în temeiul disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul avocat M. N. pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și să se admită excepția lipsei calității procesuale active a DGFP C. și să se respingă cererea formulată ca neîntemeiată.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
Prin cererea formulată la data de 20.12.2011, înregistrată sub nr._, DGFP C., în calitate de unic creditor al debitoarei ., a învestit judecătorul sindic cu soluționarea cererii întemeiată pe disp. art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 privind antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei A. E. pentru plata pasivului ., în faliment.
În motivarea acțiunii în fapt, creditorul reclamant arată, în esență, că pârâta se face vinovată de săvârșirea faptei prevăzute la art.138 lit. d din Lg.85/2006, respectiv: a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitatea cu legea.”
Astfel, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, pârâta nu a răspuns notificărilor lichidatorului judiciar de a pune la dispoziția acestuia și a judecătorului sindic documentele și informațiile prevăzute de Legea 85/2006, aspect ce conduce la concluzia că aceasta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Din verificarea datelor publicate pe site-ul organului fiscal teritorial și O. C. rezultă că debitoarea falită, prin administrator statutar, nu a făcut demersuri pentru înregistrarea bilanțurilor contabile și a situațiilor financiare.
În acest context, pârâta nu a respectat Legea 82/1991, având obligația, conform art.1, art.11 și 12, art.25 să organizeze și să conducă contabilitatea, să întocmească situațiile financiare anuale, conform art. 73 din Legea 31/1990.
Or, potrivit art. 11 alin 2 din Legea 82/1991, responsabilitatea pentru organizarea contabilității revine administratorului, care, în conformitate cu art. 73 alin 1 lit. c și d din Legea 31/1990 este răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor întocmire.
De asemenea, creditoarea apreciază că vinovăția există sub forma culpei, iar legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este prezumată de lege.
Pentru dovedirea situației de fapt, reclamantul creditor a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriu.
Legal citată, pârâta s-a prezentat în instanță pentru a răspunde la interogatoriu, declarațiile acesteia fiind consemnate la fila 31 și a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale active a DGFP C., motivat de împrejurarea că lichidatorul judiciar este cel care solicită antrenarea răspunderii administratorului pentru constatarea unor eventuale nereguli produse în activitatea societății. În plus, DGFP C. nu a făcut dovada calității de reprezentant legal sau mandatar al Comitetului Creditorilor.
Pe fond, arată în esență că desfășurarea unei activități care nu produce profit sau care se soldează cu pierderi nu reprezintă o faptă ilicită. În lipsa probării unei intenții culpabile pierderile pe care le-a înregistrat debitoarea nu sunt imputabile administratorului.
Societatea a început să înregistreze sincope în executarea obiectului de activitate din momentul în care a apărut criza economică.
Contabilitatea nu a mai fost ținută de când . nu a mai avut activitate din cauza situației generată de criza economică.
Pârâta a făcut referiri la doctrina și practica judiciară în materie.
Prin Sentința civilă nr.3390/03.12.2013 s-a dispus:
„Respinge excepția lipsei calității procesuale active.
Admite cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.– cu sediul în C., . nr. 18, județ C., în contradictoriu cu pârâta A. E.– cu domiciliul în Lumina, ., județ C. și domiciliul procesual ales la P. L., în C., .. 15, ., apt. 5, județ C..
În temeiul art. 138 lit. d din legea privind procedura insolvenței dispune ca pasivul debitoarei . – în faliment, în cuantum de 1.391.277 lei – să fie suportat din averea personală a pârâtului A. E..
Sumele obținute prin valorificarea bunurilor din averea pârâtului vor intra în patrimoniul debitoarei . și vor fi destinate acoperirii pasivului.”
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4905/23.09.2010, la cererea creditorului DGFP C. s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoarea ., fiind desemnat MG ACTIV INSOLVENCY IPURL în calitate de lichidator judiciar.
S-a reținut că . se află în lichidare, fiind dizolvată anterior, în condițiile art. 237 lit.b din Legea 31/1990 și având desemnat pe G. M. în calitate de lichidator în condițiile Legii 31/1990,
În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege în sarcina sa, lichidatorul judiciar desemnat a întocmit tabelul definitiv consolidat al creanțelor asupra averii debitoarei și a solicitat relații de la organele în drept cu privire la bilanțurile contabile înregistrate de debitoarea falită în vederea întocmirii raportului cauzelor și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență.
A arătat lichidatorul judiciar prin rapoartele întocmite conform art. 21 și art.59 din Legea 85/2006 privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei că administratorul statutar nu i-a pus la dispoziție actele și documentele contabile ale societății debitoare.
Lichidatorul a intrat în posesia declarațiilor și situațiilor financiare depuse de debitoare la AFP Contanța. Actele constitutive au fost obținute de la O. C..
Conform informaților înregistrate pe site-ul Ministerului de Finanțe, ultimul bilanț contabil depus este cel aferent anilor 2004-2005.
Pe perioada analizată( 31.12._05) societatea deținea active: imobilizări corporale, stocuri, creanțe și disponibilități bănești în valoare totală de 158.106 lei.
Lipsa documentației contabile a împiedicat lichidatorul judiciar să concluzioneze asupra cauzelor reale ale apariției stării de insolvență și întrucât societatea nu figurează înregistrată cu bunuri în patrimoniu, a propus închiderea procedurii conform art. 131 din Legea 85/2006.
Totodată, administratorul statutar nu s-a prezentat pentru a proceda la inventarierea patrimoniului debitoarei falite.
Întrucât debitoarea nu figurează înregistrată cu bunuri ce pot fi valorificate, lichidatorul a propus închiderea procedurii conform art. 131 din Legea 85/2006.
Acțiunea este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Răspunderea persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitoarei ajunsă în stare de insolvență este o răspundere civilă pentru fapta proprie ce întrunește cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o formă specifică de răspundere civilă delictuală, antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere în temeiul art. 138 din Legea nr.85/2006 presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale prevăzute de art.998-999 Cod civil:
-existența faptei ilicite;
-existența unui prejudiciu;
-existența vinovăției;
-existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere
presupune cu necesitate probarea îndeplinirii fiecăreia dintre cele 4 condiții enumerate mai sus, cu specificația că fapta ilicită trebuie să facă parte dintre cele enumerate limitativ la art.138 din Legea nr.85/2006, iar prejudiciul trebuie raportat la patrimoniul debitoarei ajunsă în stare de insolvență prin cauzarea, cu vinovăția cerută de lege, a acestei stări de către persoanele prevăzute de textul art.138 din Legea nr.85/2006.
Faptele enumerate de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 trebuie să fi contribuit la insuficiența activului, deci la ajungerea societății în stare de insolvență vădită.
Din această perspectivă, fapta imputată de creditorul reclamant și evidențiată de lichidatorul judiciar în rapoartele întocmite, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu legea se confirmă.
În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art.20 alin.1 lit.a-c și art.25 din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar a relevat săvârșirea de către administratorul statutar al debitoarei falite a următoarelor fapte, susceptibile de a sta la baza antrenării răspunderii patrimoniale:
- nu a ținut evidența contabilă conform Legii 82/1992, în sensul că nu a întocmit registrele de contabilitate obligatorii, respectiv Registrul-jurnal și Registrul –inventar, nu a întocmit situații financiare anuale ulterior anului 2005.
- nu a răspuns notificărilor emise de lichidator pentru a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006.
Prin nepredarea documentelor contabile către lichidator se dovedește îndeplinirea precară a îndatoririlor legale prevăzute de art.73 din Legea nr. 31/1990.
Lipsa înregistrărilor contabile, a registrelor, în condițiile în care aceste documente nu au fost predate lichidatorului și depuse la organele prevăzute de lege creează prezumția simplă a inexistenței unei contabilități conforme cu legea, prezumție a cărei răsturnare cădea în sarcina administratorului social.
Nereflectarea la zi a operațiunilor economice desfășurate de debitoarea falită reprezintă premisele insolvenței, întrucât societatea debitoare s-a aflat în imposibilitate de a-și evalua, gestiona și cunoaște cu certitudine activele și datoriile, rezultatele obținute din activitatea desfășurată, împrejurare de fapt ce a condus și determinat încetarea de plăți precum și dizolvarea societății, conform art. 237 lit.b din Legea 31/1990, pe cale de hotărâre judecătorească.
- nu a dat nicio explicație cu privire la elementele de activ patrimonial înregistrate în bilantul contabil întocmit îla finele anului 2005, în valoare de 158.106 lei.
Aceste fapte reținute în sarcina pârâtei, în calitate de administrator statutar, se circumscriu ipotezei prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea 85/2006, întrucât:
Potrivit art. 1 al.1 din Legea 82/2001
Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, respectiv contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
În acest sens, debitoarea era obligată să-și conducă contabilitatea și să întocmească situații financiare anuale, evidențiind orice operațiune economico-financiară pe bază de documente justificative.
Potrivit art. 9 din Legea 82/2001
Documentele oficiale de prezentare a activității economico-financiare a persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1)-(4) sunt situațiile financiare anuale, întocmite potrivit reglementărilor contabile aplicabile și care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a altor informații, în condițiile legii, referitoare la activitatea desfășurată.
Potrivit art. 11 din Legea 82/2001
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității(…)revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.
Nerespectând aceste obligații administratorul statutar nu a putut avea o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare a societății și a celorlalte informații referitoare la pasivul debitoarei, nefiind în măsură să acționeze pentru remedierea consecințelor activității sale.
Administratorul statutar a creat astfel condițiile favorabile apariției stării de insolvență.
Prejudiciul a fost cauzat, astfel, în mod direct debitoarei și în mod indirect creditorilor înregistrați în tabelul obligațiilor.
Relativ la celelalte condiții prevăzute de art.998 din codul civil se constată că existența certă a prejudiciului și raportul de cauzalitate sunt deduse atât din împrejurarea că societatea debitoare se află în încetare de plăți, cât și din imposibilitatea satisfacerii creanțelor creditorilor înscriși în tabel din averea societății.
Raportul de cauzalitate este prezumat de lege cât timp se dovedește săvârșirea uneia din faptele enumerate la art.138 din lege.
Cauzarea stării de insolvență înseamnă producerea unui prejudiciu în patrimoniul debitoarei, stare care afectează indirect și pe creditorii care ajung în imposibilitatea recuperării creanțelor deținute față de debitoare.
O dată deschisă procedura este dovedit prejudiciul produs debitoarei, iar lipsa documentelor contabile cerute de lege induce ideea că administratorii societății au urmărit cu intenție aducerea societății în stare de faliment, neexistând înregistrări cu privire la activitățile comerciale desfășurate, a veniturilor obținute, destinația acestora.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, respectiv nerespectarea și aplicarea legii, și starea de insolvență este de asemenea dovedită.
Față de aceste considerente, în absența oricăror probe ale pârâtei în sensul organizării și conducerii contabilității cu respectarea dispozițiilor legale în materie, desfășurării activității conform scopului pentru care a fost constituită societatea debitoare si gestionării corecte a activului patrimonial, in temeiul art.138 alin.1 lit. d) din Legea 85/2006, judecătorul sindic va admite cererea si va dispune ca pasivul debitoarei, rămas neacoperit, să fie suportat de pârâtă in conformitate cu dispozițiile art.138 alin.1 din Legea 85/2006.
In temeiul art.140 din Legea 85/2006, sumele obținute vor intra in averea debitoarei, în faliment si vor fi destinate acoperirii pasivului.
În raport de dispozițiile art. 138 al.3 teza finală, având în vedere calitatea de creditor unic al DGFP C., judecătorul sindic va respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a DGFP C. în promovarea cererii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. E., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, sub următoarele motive:
1.În mod nelegal prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual active, apreciind că DGFP C. nu avea calitatea de reprezentant al Comitetului Creditorilor, în condițiile în care acțiunea nu a fost promovată de lichidatorul desemnat.
2. Pe fondul cauzei, consideră greșită hotărârea, sub aspectul greșitei aplicări a disp. art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, nefiind întrunite cumulativ condițiile pentru atragerea răspunderii solidare.
Arată că a refăcut evidența contabilă pentru perioada în care nu a fost ținută, societatea nemaifuncționând din anul 2006, iar starea de insolvență a avut alte cauze, de natură economică.
Depune în susținere înscrisuri.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele motive:
Prima instanță de judecată a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Din conținutul raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 28.01.2008 rezultă că evidența contabilă a fost întocmită de către personal calificat, numita M. N., fără a se încheia cu aceasta un contract de prestări servicii.
Această situație de fapt exclude legătura de cauzalitate între neregularitățile ținerii evidenței contabile și apariția stării de insolvență, conducând la aplicarea greșită a normei juridice izvor material al răspunderii patrimoniale personale a pârâtei, constituind motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, în prealabil, în ce privește excepția respinsă de către prima instanță, se constată că în mod greșit se critică hotărârea, acțiunea fiind promovată de reclamantă în nume propriu, în calitate de creditor majoritar și nu în numele și pe seama Comitetului Creditorilor, cum greșit s-a invocat de către pârâtă.
Ca atare, în raport de aceste constatări, făcându-se aplicarea art. 312 alin. 2, 3 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, modificându-se în parte sentința recurată, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii, pentru motivele mai sus expuse, menținându-se soluția în ce privește excepția respinsă de către judecătorul sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă - A. E. – cu domiciliul în C., ..1A, ., ., jud. C., în Lumina, ., jud. C. și în C., ..15, ., împotriva sentinței civile nr.3390/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata debitoare - . – cu sediul în Valul lui T., ., jud. C., CUI_, J_ și intimata creditoare - D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C. – cu sediul în C., ., nr.18, jud. C..
Modifică în parter hotărârea atacată în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Menține soluția în privința excepției .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 iunie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. E. R. N. B. E. G.
Grefier,
A. N.
Red jud fond .I.P.
Red jud Dec M.C.E.
24.10.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 344/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 506/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
