Procedura insolvenţei. Decizia nr. 344/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 344/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 7668/118/2013/a1
Dosar nr._ 13/al
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C. SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI
FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.344.
Ședința publică din data de 04 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E.
G. JUDECĂTOR - M. C. E.
GREFIER - A. N.
Pe rol soluționarea apelului declarat de către apelant creditor - . IFN SA - cu sediul în București, .. 79, sector 1, împotriva sentinței civile nr.476 din 10 februarie 2014
pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13/al, în contradictoriu cu intimat - CLI. D. M. - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI . - cu sediul în localitatea C. ., .. D, ., având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
In referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cererii, mențiunile privitoare la modalitatea îndeplinirii de citare, stadiul procesual.
învederează că apelul este motivat și timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 100 lei efectuată prin internet banking, conform documentului nr.378/02.04.2014, depusă la dosar (fila 30).
Mai arată că după verificarea condițiilor prevăzute de lege pentru cererea de apel, o copie a acesteia a fost comunicată intimatului care a depus întâmpinare în termenul prevăzut de art.201 din Noul Cod de procedură civilă, apelanta depunând la rândul său răspuns la întâmpinare și faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 476 din 10 februarie 2014 Tribunalul Constanta s-a dispus:
,,Respinge contestația formulată de contestator . IFN SA cu sediul în SECTOR 1, București, N. C., nr. 79 și pe intimat Cil DRÂGUȘIN M. LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI . A SRL, cu sediul în CONSTANTA, ., ., ., ca nefondată" reținând în esență următoarele:
Prin încheierea nr. 1761/09.09.2013 pronunțată în dosar nr._ 13 al Tribunalului C. s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei . fiind numit lichidator judiciar CIL DRAGUȘIN M.. Prin adresa nr. 111/05.11.2013 lichidatorul judiciar a comunicat creditoarei contestatoare refuzul de a înscrie în tabelul preliminar creanța solicitată în cuantum de 329.544,24 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate, asigurări, daune interese, dobânzi penalizatoare și penalități de întârziere deoarece ca urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că respectiva creanță este prescrisă. In aceste condiții a formulat reclamanta creditoare prezenta contestație, contestație ce are caracter nefondat.
Astfel, între . IFN SA și debitoarea din prezenta cauză . a fost încheiat contractul de leasing nr. 7485/24.07.2008 în temeiul căruia debitoarea a obținut în leasing un autoturism marca Ford. Ca urmare a neexecutării de către debitoare a obligațiilor asumate prin contract reclamanta a reziliat unilateral contractul cf art 4.1 din condițiile contractuale generale și a trimis debitoarei notificarea de reziliere nr 1008/01.12.2009.
Așadar contractul a fost reziliat la data de 01.12.2009 iar potrivit art. 4.2 Anexa D CCG „în cazul în care finanțatorul optează pentru rezilierea respectiv denunțarea unilaterală a contractului de leasing financiar (...) contractul de leasing încetează de drept de la data manifestării de voință în acest sens a finanțatorului fără a mai fi necesară punerea în întârziere a utilizatorului sau notificarea rezilierii și fără nici o altă formalitate cu plata de daune interese și cu predarea obiectului leasingului către finanțator. In acest caz, utilizatorul va plăti finanțatorului cu titlu de daune interese toate ratele de leasing ce ar fi trebuit plătite în cazul în care contractul de leasing ar fi fost executat în totalitate (...)", fiind evident că această dispoziție reprezintă un pact comisoriu de ultim grad care prevede încetarea contractului inclusiv daunele interese ce trebuie achitate de debitor în situația rezilierii contractului.
In atare situație dreptul de a cere executarea silită a sumelor datorate în temeiul contractului de leasing astfel reziliat curge de la momentul nașterii dreptului la acțiune (art 7 al 1 D 167/1958) adică de la data rezilierii contractului, în cazul nostru 01.12.2009. In mod eronat susține creditoarea contestatoare că dreptul la acțiune ar curge de la data momentului valorificării autoturismului adică de la 15.04.2011 deoarece la acel moment a fost în măsură să cunoască întinderea creanței pe care o are de recuperat. Art 8 din D
167/1958 prevede că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea". In cazul de față acest text nu este aplicabil deoarece el se referă la acțiunea în răspundere pentru paguba cauzată prin fapta ilicită, în timp ce în prezenta speță sunt aplicabile dispozițiile art 7 al 1 mai sus citat aflându-ne pe tărâmul răspunderii civile contractuale.
Mai susține creditoarea că deși contractul a fost reziliat, debitoarea avea doar obligația de a preda bunul și că putea achita ratele de leasing în continuare cf eșalonării inițiale pe termen de 48 luni până în anul 2012 și că de atunci începe să curgă termenul de prescripție.
Nici această abordare nu poate fi primită deoarece reprezintă o amestecare a efectelor rezilierii contractului și a daunelor interese datorate în această situație cu efectele contratului inițial încheiat.
Este evident din conținutul art 4.2 Anexa D CCG mai sus citat și invocat chiar de creditoarea reclamantă că în cazul rezilierii contractului toate ratele de leasing devin scadente iar utilizatorul va plăti finanțatorului cu titlu de daune interese toate ratele de leasing ce ar fi trebuit plătite în cazul în care contractul de leasing ar fi fost executat în totalitate. In nici un caz nu se poate susține că în atare situație debitorul ar fi beneficiat în continuare de posibilitatea achitării ratelor de leasing cf înțelegerii inițiale deoarece rezilierea contractului presupune încetarea acestuia cu obligarea debitoarei la plata daunelor interese constând inclusiv în contravaloarea ratelor de leasing.
Iar încheierea nr_/02.08.2013 a Judecătoriei C. pronunțată în dosar_/212/2013 prin care a fost încuviințată executarea silită rămâne fără relevanță deoarece reprezintă un act de executare de natură a întrerupe curgerea termenului de prescripție dacă ar fi fost făcut înăuntrul termenului de trei ani. Termenul de prescripție s-a împlinit însă la data de 01.12.2012 iar actul de executare este făcut după această dată în cursul anului 2013.
A mai susținut creditoarea contestatoare că lichidatorul judiciar nu era în măsură să aprecieze asupra intervenirii prescripției deoarece creanța rezultă din contractul de leasing care este titlu executoriu iar astfel de creanțe nu sunt supuse verificării.
Nici această abordare nu poate fi primită. Verificarea creanțelor este o atribuție a administratorului/lichidatorului judiciar cf art 20 Ut k și art 25 litf L 85/2006. Este adevărat că potrivit art 66 L 85/2006 al 1 toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii iar contractul de leasing constituie titlu executoriu. Dispoziția nu trebuie însă interpretată în sensul că administratorul/lichidatorul judiciar nu este îndreptățit să verifice nimic dintr-o cerere de înscriere a unei creanțe rezultată dintr-un titlu executoriu. In primul rând acesta trebuie să verifice existența concordanței dintre suma solicitată și prevederile titlului executoriu și de asemenea trebuie să verifice și dacă nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune. Pentru că prescripția reprezintă stingerea dreptului la acțiune neexercitat în termenul de prescripție (obligația devenind din perfectă în imperfectă, naturală pentru îndeplinirea căreia creditorul nu mai poate cere concursul organelor abilitate în vederea recuperării sale, deci nici concursul administratorului/lichidatorului judiciar care este un organ care aplică procedura insolvenței cf art 5 L 85/2006 alături de instanțele judecătorești și judecătorul sindic).
Așadar termenul general de prescripție de 3 ani a început să curgă la data de 01.12.2009, s-a împlinit la data de 01.12.2012 iar cererea de declarare a creanței făcută în cursul anului 2013 a fost făcută după împlinirea termenului de prescripție.
Pentru aceste considerente instanța va respinge contestația ca nefondată.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul O. L. ROMÂNIA IFN SA - București, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii contestației formulate împotriva tabelului preliminar și înscrierea creanței acestuia față de debitoarea ., pentru următoarele motive:
-se apreciază că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale respingând contestația;
-se consideră că prescripția dreptului la acțiune nu a operat, dreptul la acțiune fiind născut la data de 15.04.2011, când a cunoscut întinderea exactă a prejudiciului privind recuperarea diferenței dintre suma restantă din finanțare și valoarea obținută din valorificarea obiectului finanțat.
-se invocă faptul că momentul rezilierii nu este cel al nașterii dreptului la acțiune.
-se invocă inaptitudinea lichidatorului de a constata prescripția dreptului la acțiune.
In susținere depune înscrisuri și practică judiciară.
Prin întâmpinare se solicită respingerea ca nefundat a apelului, sentința apelată fiind legală și temeinică.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
în mod corect a analizat contestația judecătorul sindic, constatările și argumentele acestuia fiind pertinente și judicioase.
Astfel, chiar dacă este constatată printr-un titlu executoriu, prevederile art. 66 din Legea nr.85/2006 nu împiedică constatarea naturii imperfecte a obligației, prin intervenția prescripției dreptului la acțiune aceasta devenind o obligație naturală, ce nu mai poate fi realizată cu concursul forței coercitive a statului, implicit nici a organelor judiciare ce participă la realizarea procedurii insolvenței.
în mod corect s-a constatat că, la data de 01.12.2009, ca urmare a voinței unilaterale a reclamantului, contractul a fost reziliat, încetând de drept la această dată.
De la 01.12.2009 începe să curgă dreptul la acțiune al obligațiilor născute prin rezilierea contractului, respectiv suma reprezentând ratele restante, fără însă a interveni și eșalonarea de plată a acestora, valabilă doar pe perioada cât contractul de leasing, cu natura sa specifică, era în vigoare.
Prin rezilierea contractului de leasing, drepturile și obligațiile părților se transformă, încetând obligația utilizatorului de a achita periodic o sumă de bani în schimbul folosirii bunului și născându-se obligația fostului utilizator de a preda bunul și de a achita totalul sumelor ce s-ar fi încasat cu titlu de rate, tară însă a se condiționa plata acestei sume de folosirea bunului și fără ca utilizatorul să beneficieze de plata eșalonată.
Este judicios argumentul judecătorului sindic privind izvorul obligației, convenționale, ce înlătură posibilitatea aplicării art. 8 din Decretul Cons. de Stat nr. 167/1958, (aplicabil în materia răspunderii civile delictuale) ca și observația neîntreruperii curgerii prescripției prin încuviințarea executării silite la data de 02.08.2013, actul începător de executare fiind ulterior împlinirii termenului de prescripție.
In cauză nu se pot reține elemente de fapt sau de drept apte să impună modificarea sentinței apelate, ca atare apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelant creditor - . IFN SA - cu sediul în București, .. 79, sector 1, împotriva sentinței civile nr.476 din 10 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13/al, în contradictoriu cu intimat - CLI. DRAGUȘIN M. - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI . cu sediul în localitatea C. ., .. D, . , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 septembrie 2014.
Președinte Judecător
E. G. M. C. E.
Grefier,
A. N.
Red.jud.hot.E.L.S.
Red.jud.dec.M.C.E./13.01.2015
Gref.A.N.4ex/13.01.2015
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 682/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 460/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
