Procedura insolvenţei. Decizia nr. 741/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

- intimat intervenient P. W. BUSINESS RECOVERY SERVICES I. – BUCUREȘTI cu sediu în sector 2, București, ., .>

- intimat intervenient D.G.R.F.P G. - A.J.F.P. C., cu sediu în C., ., nr. 18, județ C.,

având ca obiect procedura insolvenței – obligația de a face.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2014, și au fost consemnate în încheierea de amânare pronunțare din acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre, când, instanța, în aceeași compunere, pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, în temeiul art.260 alin.2 Cod pr.civilă, a amânat pronunțarea la data de 06.11.2014 și la data de 13.11.2014, când a pronunțat următoarea decizie

CURTEA:

Asupra recursului - litigii cu profesioniștii - de față, constată următoarele:

Prin acțiunea adresată Tribunalului C. la data de 22.03.2013, și înregistrată sub nr._ /a14/22.03.2013, CC I. S. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei . SA aflată în insolvență, a solicitat, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- obligarea pârâtei . la plata sumei totale de 1.025.330,36 lei, reprezentând cheltuieli de procedură, ce se compune din:

- 100.000 lei - servicii de pază, efectuate de . GUARD SRL, conform contractelor de prestări servicii nr.6/02.04.2007 și nr.102/16.01.2009, precum și a actelor adiționale nr.1/01.04.2007 și nr.2/10.04.2008;

- 449.448,2 lei - servicii de pază, efectuate de . GUARD & E., conform contractului de prestări servicii nr.34/01.01.2010;

- 10.192,00 lei cheltuială de procedură efectuată de fostul lichidator L. I., conform Sentinței irevocabile pronunțate în dosar nr._ /a8;

- 219.750,0 lei c/val. fond lichidare 2% UNPIR ;

- 144.440,16 lei c/val. onorariu fost lichidator P. WATERHOUSE COOPERS BUSINESS RECOVERY SERVICES S.;

-101.500,00 lei c/val. servicii de arhivare, conform contract 2/04.04.2012 încheiat cu ..

Motivând acțiunea, reclamanta învederează în esență că, prin licitația din data de 16.02.2011, activele debitoarei . SA au fost adjudecate de creditoarea ., în contul creanței, fapt ce a determinat ca, în contul unic al debitoarei, să nu fi fost virată nici o sumă de bani, care să facă obiectul vreunei distribuții conform art.121 din Legea nr.85/2006.

Se arată că, potrivit art.512 alin.2 Cod pr.civ. creditorul adjudecatar care a depus creanța sa în contul prețului, va depune și suma necesară pentru plata creanței, art.563 și art.564 Cod pr.civ., fiind corespondente cu art.121 din Legea nr. 85/2006, ori, arată reclamanta că, în speță, deși a adjudecat bunurile în contul creanței . a achitat contravaloarea cheltuielilor de procedură, sens în care, converg și dispozițiile art.39 alin.1 teza finală, precum și art.121 alin.1 din Legea nr.85/2006.

Mai arată reclamanta că, pârâta are o obligație legală de achitare a sumelor menționate în cererea de chemare în judecată, sume ce reprezintă cheltuieli de procedură.

Prin întâmpinare pârâta . a înțeles a invoca, pe cale de excepție:

-excepția inadmisibilității acțiunii;

-excepția lipsei calității procesual active a lichidatorului judiciar,

-excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei;

-excepția tardivității formulării acțiunii și

-excepția autorității de lucru judecat,

iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, cu motivația în esență că, pretențiile deduse judecății sunt netemeinice, pentru că, o parte dintre acestea au fost achitate de lichidator din averea debitorului, altele nu au existat la data vânzării 16.02.2011 – data licitației, sau la 09.11.2011 – data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, procesul verbal de licitație nu a făcut referire la vreo obligație a adjudecatarului, iar serviciile de arhivare s-au născut ulterior transferului activelor.

Prin Încheierea din 10.03.2014 (filele 235-237 dos. fond), Tribunalul C. – judecătorul sindic, respinge excepțiile invocate de pârâtă, ca nefondate, cu următoarea motivație în esență:

- excepția inadmisibilității acțiunii, nu a fost primită de instanță deoarece, istoricul cauzei, face dovada că măsura adjudecării imobilelor în contul creanței a fost valabilă, sub aspectul actelor întocmite, ori, acțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, își are temei în dispozițiile art.121 din Legea nr.85/2006, urmând a se stabili pe fondul cauzei dacă, acțiunea are, sau nu, caracter fondat;

- excepția lipsei calității procesual active a lichidatorului judiciar, a fost respinsă deoarece, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.3 pct.28 cu referire la art.25 lit.g din Legea nr.85/2006;

- excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei, a fost respinsă pentru că, acțiunea este introdusă împotriva pârâtei în calitate de adjudecatar al bunurilor;

- excepția tardivității formulării acțiunii , a fost respinsă deoarece nu reprezintă o contestație la măsura lichidatorului judiciar, relevată printr-un raport de activitate, temeiurile juridice ale acesteia fiind art.39 alin.1, art. 121 alin.1 pct.1 coroborat cu art.149 din Legea nr.85/2006 cu referire la art.512, art.563 și art.564 Cod pr.civ., cererea fiind atipică, față de situația atipică a adjudecării bunurilor în contul creanței în cursul procedurii insolvenței, termenul de prescripție fiind cel general de trei ani.

- excepția autorității de lucru judecat, a fost respinsă, ca nefondată, pentru neîndeplinirea cerințelor privind identitatea părților și obiectul cauzei.

În cauză s-au formulat cereri de intervenție în interes propriu de către intervenienții Ș. I., PRICEWATERHOUSE COOPERS BUSINESS RECOVERY SERVICES I., L. I., D. G. prin AJFP C., S. C. V., în calitate de reprezentantă a salariaților . SA și ., prin care s-a solicitat:

Intervenientul în interes propriu Ș. I. - obligarea pârâtei la plata sumei de 64.186 lei, reprezentând drepturi salariale pentru activitatea efectivă de administrator statutar-sechestru pentru perioada de observație și reorganizare a debitoarei . SA, respectiv 20.12._10, cu motivația în esență că, în speță sunt aplicabile dispozițiile, art. 18 din Legea nr. 85/2006, deoarece, sunt pretenții aferente funcției de administrator statutar, privind activitatea de administrare și conservare a bunurilor de la data preluării 20.12.2006 și până la predarea acestora la 06.09.2010.

Astfel, se arată că, prin decizia PWC nr.1/2007 emisă de administratorul judiciar, intervenientul a fost desemnat să preia pe bază de inventar, de la fostul administrator judiciar L. I., toate bunurile mobile și imobile ale debitoarei având îndatoririle efective ale administratorului sechestru, conform art.501 Cod pr.civ., fapt pentru care, după preluare, bunurile au fost sigilate, luându-se măsuri de conservare și pază, iar, în ștatele de salarii pe perioada decembrie_10, au fost prevăzute drepturile salariale ale intervenientului, respectiv suma de 1.500 lei lunar, până în august 2010, suma de 584 lei, până în decembrie 2006 și suma de 206 lei, până în septembrie 2010, în total, suma de 64.186 lei.

Intervenienta PRICEWATERHOUSE COOPERS BUSINESS RECOVERY SERVICES I. (PwC), a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 144.440,16 lei, reprezentând onorariul PwC, cuvenit ca urmare a exercitării funcției de administrator judiciar al debitoarei . SA, sumă cu care a fost înscrisă la masa credală, la ordinea de prioritate prevăzută de art. 121 pct.1 din Legea nr.85/2006, cu motivația în esență că, pârâta . a adjudecat în contul creanței sale activele debitoarei . SA, conform art.512 alin.2 Cod pr.civ., achitând ulterior adjudecării numai onorariul lichidatorului judiciar CC I. S., fără a achita și onorariul lichidatorului anterior PwC.

Potrivit art.121 al.1 pct.1 din Legea nr.85/2006 „fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1. taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 și 24”.

De asemenea, în raport de dispozițiile art.149 din Legea nr.85/2006 coroborate cu dispozițiile art.512 alin.2 Cod pr.civ „dacă există și alți creditori care au un drept de preferință în condițiile art.563 și art.564, adjudecatarul va depune și suma necesară pentru plata creanțelor lor”.

În consecință, . dobânditor al activelor debitoarei conform art.121 alin.1 pct.1 raportat la art.124 și art.149 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art.512 al.2 Cod pr.civ. are obligația de a avansa suma necesară acoperirii onorariului fostului lichidator judiciar.

Intervenienta L. I. a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de 10.192 lei, reprezentând cheltuielile de procedură efectuate în calitatea de administrator judiciar al debitoarei . SA, cu care de altfel, a fost înscrisă în tabelul definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei, conform Sentinței civile nr.3519 din 19.11.2012, pronunțată în dosar nr._ /a8 al Tribunalului C..

Intervenienta D. G. prin AJFP C., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.019.619 lei, reprezentând suma garantată, cu care a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor, conform art.121 alin.2 din Legea nr.85/2006, în condițiile în care, organul fiscal teritorial a instituit sechestru asupra activului „Braserie S. de M.” și terenului aferent în suprafață de 768,82 mp, . adjudecând bunurile în contul creanței sale, acestea incluzând și activul asupra căruia intervenienta era singurul creditor ipotecar.

Se arată că, deși adjudecarea bunurilor s-a făcut în condițiile art.512 alin.2 Cod pr.civ, pârâta nu a achitat aceste sume intervenientei, chiar dacă, aceasta era creditor privilegiat.

Intervenienta ., a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de 101.500 lei, reprezentând cheltuieli de procedură, respectiv c/val. serviciilor de arhivare, inventariere, selecționare și legătorie a documentelor create și deținute de . SA, conform contractului de prestări servicii arhivare și depozitare nr.02/04.04.2012 și facturii nr. 002/21.12.2012, arătându-se că, prin Hotărârea Comitetului Creditorilor . SA din 28.03.2012, s-a decis angajarea intervenientei pentru prestarea serviciilor menționate, hotărârea fiind neatacată de către pârâtă în calitate de creditor majoritar.

Așa fiind, arată intervenienta că, în temeiul acelei hotărâri, s-a încheiat contractul de prestări servicii arhivare și depozitare nr.02/04.04.2012, și a fost emisă factura nr. 002/21.12.2012, și ulterior, a fost înscrisă în tabelul obligațiilor debitoarei, cu suma de 101.500 lei, la ordinea de prioritate prevăzută de art.121 alin.1 pct.1 și art.123 pct.1 din Legea nr.85/2006, ori, pârâta nu a înțeles să depună sumele necesare pentru plata creanțelor prioritare, astfel cum acestea sunt reglementate de art.121 alin.1 pct.1 și art.123 pct.1 din Legea nr.85/2006.

Faptul că, această creanță invocată de intervenientă s-a născut ulterior adjudecării bunurilor de către pârâtă, susține intervenienta a rămâne fără relevanță, deoarece art.121 alin.1 pct.1 și art.123 pct.1 din Legea nr.85/2006, nu fac distincție între cheltuielile născute anterior sau ulterior înstrăinării, iar art.127 pct.4 din Legea nr.85/2006, instituie obligația lichidatorului judiciar de a constitui provizioane pentru situația cheltuielilor de procedură ivite ulterior înstrăinării.

Prin urmare, dacă în situația în care bunurile din averea debitoarei ar fi fost înstrăinate către un terț, cheltuielile de procedură născute ulterior înstrăinării ar fi fost suportate din sumele provizionate cu ocazia distribuirii sumelor rezultate din înstrăinare, fiind firesc ca, în situația adjudecării bunurilor de către un creditor în contul creanței sale, acesta să suporte cheltuielile de procedură ulterioare înstrăinării.

Intervenienta S. C. V. în calitate de reprezentantă a salariaților înscriși în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei . SA, a solicitat obligarea pârâtei la plata creanței constând în drepturi salariale conform tabelului definitiv consolidat, pentru că, după adjudecare, aceasta nu a depus, sume necesare pentru plata creanțelor prioritare, astfel cum prevede art.123 pct.2 din Legea nr. 85/2006.

Prin Sentința civilă nr.1824/02.06.2014, Tribunalul C., admite în parte acțiunea principală precum și cererile de intervenție în interes propriu formulate de PRICEWATERHOUSE COOPERS BUSINESS RECOVERY SERVICES (PwC) I., L. I., D. G. - AJFP C. și S. C. V. în calitate de reprezentantă a salariaților înscriși în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei . SA, respingând ca nefondate cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții Ș. I. și ., și ca inadmisibilă cererea formulată conform art.57 Cod pr.civ., de PwC, obligând pârâta . să plătească în contul unic al debitoarei . SA, următoarele sume cu titlu de cheltuieli de procedură:

- 100.000 lei destinate . GUARD SRL;

- 449.448,21 lei destinate . GUARD & E.;

- 10.192 lei destinate L. I.;

- 219.750 lei fond lichidare 2% UNPIR;

- 144.440,16 lei, destinate PwC ;

- 1.019.619 lei destinate D. G. (fostă DGFP C.);

- 1.393.604 lei destinate creanțelor salariale conform tabelului definitiv consolidat rectificat, pentru următoarele considerente în esență:

Urmare licitației din 16.02.2011, activele debitoarei au fost adjudecate în contul creanței de creditorul majoritar . la prețul de 2.500.000 euro, care, în calitatea sa de Președinte al Comitetului Crditorilor, a stabilit un regulament de participare, ce excludea garanția de participare în sumă de 1.000.000 euro, dacă activele se adjudecă în contul unei creanțe de către un creditor, deținând o creanță de peste 1.000.000 euro (condiție pe care o îndeplinea .) prevăzând expres posibilitatea adjudecării în contul creanței conform art.512 Cod pr.civ.

Se arată că, în acest fel a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 2662/09.11.2011 la BNP V. G., potrivit căruia, imobilele debitoarei . SA au fost vândute . la prețul de 2.500.000 euro - 10.987.500 lei calculat la cursul de achiziție al euro la data autentificării contractului - preț „care este considerat achitat în întregime ca urmare a faptului că, . și-a adjudecat activele ce constituie obiectul prezentului act, în contul creanței sale, față de . SA, conform procesului verbal din data de 16.02.2011 (:::)”.

La scurtă vreme după încheierea contractului de vânzare cumpărare creditoarea . a revândut bunurile pentru suma de 4.500.000 euro către ., reține instanța de fond, și astfel, s-a ajuns la situația în care nu s-a încasat efectiv nici o sumă de bani, nu s-a întocmit vreun raport asupra fondurilor și nici plan de distribuție, nu s-a achitat nici o creanță conform ordinii și procedurii reglementate de art. 121 și următoarele din Legea nr. 85/2006.

Mai reține instanța de fond că, măsura adjudecării imobilelor în contul creanței a fost contestată în fața judecătorului sindic, iar în final, prin Deciziile nr.1031/30.06.2011 și nr.1019/30.06.2011, ale Curții de Apel C., s-a constatat valabilitatea actelor întocmite și implicit posibilitatea adjudecării imobilelor în contul creanței.

Așadar, apreciază instanța de fond că, instanța de control judiciar a statuat în sensul că, dispozițiile Legii nr.85/2006, se completează cu cele ale codului de procedură civilă, inclusiv în ce privește posibilitatea de adjudecare în contul creanței instituită de art.512 alin.2 Cod pr.civ., față de dispozițiile art.149 din Legea nr.85/2006, sens în care, a fost respinsă excepția inadmisibilității formulată de pârâtă, în cauză.

Acțiunea de față, reține instanța de fond, a fi fost formulată de lichidatorul judiciar, respectiv intervenienții în interes propriu, în vederea obligării pârâtei la plata unor cheltuieli de procedură, cheltuieli pe care le apreciază ca fiind datorate din perspectiva temeiurilor juridice invocate în cuprinsul acțiunii, respectiv, art.39 alin.1, art.121 alin.1 pct.1 coroborat cu art.149 din Legea nr.85/2006 cu referire la art. 512, art.563 și art.564 Cod pr.civ., fiind de remarcat faptul că, multe din dispozițiile legale menționate au fost invocate ca argumente pe bază, de similitudine în susținerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de procedură, cerere atipică determinată de situația atipică a adjudecării bunurilor în contul creanței în cursul procedurii insolvenței.

În concluzie, apreciază instanța de fond că, se află în situația în care, creditorul majoritar . a adjudecat în contul creanței sale toate bunurile debitoarei . SA, declarându-se „creditor satisfăcut integral”, spre deplina insatisfacție a celorlalți creditori înscriși în tabelul obligațiilor debitoarei . SA, aflată în insolvență conform dispozițiilor Legii nr.85/2006.

Potrivit art.2 din Legea nr.85/2006, scopul legii este „instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență” iar, art.3 pct.3 definește procedura colectivă drept procedura în care, creditorii recunoscuți participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, în modalitățile prevăzute de lege.

Așa fiind, apreciază instanța de fond că, în situația tipică a vânzării bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei în cursul procedurii insolvenței, cu temei de drept aplicabil, art.121 din Legea nr.85/2006, ce prevede:

„Fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1. taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 și 24;

11. creanțele creditorilor garantați născute în timpul procedurii de insolvență după confirmarea planului de reorganizare, ca parte componentă a acestui plan. Aceste creanțe cuprind capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel;

2. creanțele creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel, precum și cheltuielile, pentru creanțele născute înainte de deschiderea procedurii.

A..2- În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanțe garantate, creditorii vor avea, pentru diferență, creanțe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 123, și vor fi supuse dispozițiilor art. 41. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferență în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.

A..3- Un creditor cu creanță garantată este îndreptățit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului supus garanției lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptățit să le primească ulterior din prețul obținut prin vânzarea bunului supus garanției sale, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanției sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.”

Potrivit art.123 din Legea nr.85/2006 „creanțele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 și ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4);

2. creanțele izvorâte din raportul de muncă;

3. creanțele reprezentând creditele, cu dobânzile și cheltuielile aferente, acordate după deschiderea procedurii, precum și creanțele rezultând din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii;

4. creanțele bugetare;

5. creanțele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți, în baza unor obligații de întreținere, alocații pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență;

6. creanțele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreținerea debitorului și a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

7. creanțele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile și dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum și din chirii;

8. alte creanțe chirografare;

9. creanțele subordonate, în următoarea ordine de preferință:

a) credintele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acționar deținând cel puțin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaților, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;

b) creanțele izvorând din acte cu titlu gratuit”.

Mai reține instanța de fond că, prevederile art.512 alin.2 Cod pr.civ, despre care s-a arătat mai sus că, este deplin aplicabil în prezenta cauză, prevede următoarele pentru situația adjudecării bunurilor de către un creditor în contul creanței sale:

“Când adjudecatar este un creditor, el poate depune creanța sa în contul prețului, fiind obligat, dacă este cazul, să depună diferența de preț.

Dacă există alți creditori care au un drept de preferință în condițiile art. 563 și 564, el va depune până la concurența prețului de adjudecare și suma necesară pentru plata creanțelor lor, în măsura în care acestea nu sunt acoperite prin diferența de preț”.

Textul art.512 alin.2 Cod pr.civ trebuie interpretat cu atenție în sensul că, el instituie obligația creditorului adjudecatar de a mai depune, peste valoarea creanței sale în considerarea căreia a fost adjudecat bunul și peste diferența de preț până la valoarea de adjudecare, în cazul în care creanța era mai mica, suma necesară acoperirii creanțelor creditorilor cu drept de preferință, sumă ce poate ajunge până la valoarea maximă a prețului de adjudecare.

Concret, în cazul de față în situația existenței unor altor creditori privilegiați, reține instanța de fond că, potrivit art. 563 și art. 564 Cod pr.civ., . care a adjudecat bunurile în contul creanței sale de 2.500.000 euro, rămâne obligat în plus, la plata sumei necesare pentru plata creanțelor privilegiate, sumă ce nu poate fi mai mare de 2.500.000 euro, o interpretare în sens contrar, ar lipsi conținutul art.512 alin.2 Cod pr.civ de scopul în vederea căruia a fost instituit.

În aceste condiții, apreciază instanța de fond că, atât procedura executării silite, cât și procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, cuprind proceduri colective și echitabile pentru creditori cu creanțe de un anumit rang, nefiind posibilă satisfacerea creanței unui singur creditor, fără a avea în vedere și creanțele privilegiate ale altor creditori, art.563 și art.564 Cod pr.civ. prevăzând pe larg ordinea de distribuire a sumelor rezultate din executare.

Cu privire la creanța de 1.019.619 lei, destinată D. G. - fostă DGFP C. - reține instanța de fond că, aceasta a fost înscrisă în tabelul definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei . SA, drept creanță garantată conform art.121 alin.1 din Legea nr.85/2006, având același rang de prioritate cu creanța ..

Creanța era una ipotecară și purta asupra altor bunuri - activul „Braserie S. de M.” și terenul aferent în suprafață de 768,82 mp - decât a imobilelor cu privire la care . avea un drept de ipotecă, așadar, atât din perspectiva art.121 alin.1 din Legea nr.85/2006, cât și din perspectiva art.512 alin.2 cu referire la art.564 Cod pr.civ, . în calitate de creditor adjudecatar în contul creanței, rămâne obligat la plata sumei de 1.019.619 lei, destinate D. G., admițându-se cererea de intervenție în interes propriu a acestei creditoare.

Cu privire la creanța de 100.000 lei destinată . GUARD SRL s-a reținut în esență că, societatea a fost înscrisă în tabelul definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei . SA, cu o creanță în cuantum total de 393.070,16 lei, reprezentând contravaloare servicii de pază conform contractului nr.6/2007 și facturii nr.102/16.01.2009, la ordinea de prioritate prevăzută de art.121 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006, debitoarea achitând o parte a acestor cheltuieli de procedură în cuantum de 293.070,16 lei, prin OP nr.2/09.04.2012, refuzând să achite și suma de 100.000 lei, sumă care a fost achitată de lichidatorul judiciar cu OP nr.1/03.02.2012, deoarece serviciile de pază erau absolut necesare păstrării bunurilor societății.

Așa fiind, apreciază instanța de fond că, . în calitate de creditor adjudecatar în contul creanței și în temeiul dispozițiilor art.512 alin.2 Cod pr.civ. raportat la art.563 alin.1 lit.a și art.121 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006, rămâne obligată la plata întregii sume datorate pentru serviciile de pază prestate, chiar dacă suma de 100.000 lei, a fost deja achitată de lichidatorul judiciar.

Ca urmare a obligării pârâtei la plata acestei sume, lichidatorul judiciar va avea posibilitatea să distribuie suma în vederea acoperirii altor cheltuieli de procedură.

Cu privire la creanța de 449.448,21 lei, destinată . GUARD & E., pentru aceleași temeiuri legale mai sus arătate, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei . și la plata acestei sume în favoarea creditoarei înscrisă în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei, la ordinea de prioritate prevăzută de art.121 pct.1 din Legrea nr.85/2006, conform contractului nr.34/2010 și a facturii de prestări servicii.

În egală măsură, reține instanța de fond a fi de remarcat, maniera profund inechitabilă și discreționară în care ., a ales să achite numai o parte a cheltuielilor de procedură, refuzând constant achitarea tuturor cheltuielilor ce îi reveneau în calitate de creditor adjudecatar.

Cu privire la creanțele în sumă de:

- 10.192 lei destinată L. I.;

- 219.750 lei fond lichidare 2% UNPIR;

- 144.440,16 lei, destinată PwC și

- 1.393.604 lei destinată creanțelor salariale conform tabelului definitiv consolidat rectificat, instanța de fond a admis cererile de intervenție în interes propriu formulate de foștii administratori/lichidatori judiciari L. I. respectiv PwC, pârâta fiind obligată să achite sumele reprezentând creanțe, cu care aceștia au fost înscriși în tabelul definitiv consolidat la ordinea de prioritate prevăzută de art.121 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006, ele reprezentând c/val factură onorariu lichidator judiciar și cheltuieli cu publicitatea, iar suma de 10.192 lei reprezintă de asemenea cheltuieli de procedură cuvenite creditoarei L. I. conform Sentinței civile nr. 3519/19.11.2012 pronunțată de judecătorul sindic, în dosar nr._ /a8 al Tribunalului C..

Instanța de fond, a admis și cererea de intervenție în interes propriu formulată de salariații debitoarei . SA prin reprezentant S. V., pârâta fiind ținută să plătească și creanțele salariale în cuantum de 1.393.604 lei, datorate conform art.512 alin.2 Cod pr.civ. raportat la art.563 alin.1 lit. b Cod pr.civ. cu aplicarea art.123 din Legea nr.85/2006, precum și la plata cu titlu de cheltuieli de procedură a contribuției la fondul de lichidare UNPIR, în procent de 2% reprezentând 219.750 lei.

Prin hotărâre, au fost respinse ca nefondate cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții Ș. I. și ., reținându-se în esență:

Cu privire la cererea intervenientei . s-a apreciat că, suma invocată de aceasta, respectiv 101.500 lei, reprezintă cheltuieli de procedură, respectiv contravaloarea serviciilor de arhivare, inventariere, selecționare și legătorie a documentelor create și deținute de . SA conform contractului de prestări servicii arhivare și depozitare nr.02/04.04.2012 și facturii nr.002/21.12.2012, aceste cheltuieli de procedură fiind ulterioare momentului la care, pârâta ., a adjudecat bunurile în contul creanței sale în ședința de licitație din data de 16.02.2011 și ulterioare, încheierii contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2662/09.11.2011, astfel că, potrivit art.127 pct.4 din Legea nr.85/2006, nu poate constitui temei de depășire a acestui inconvenient atâta vreme cât face vorbire de sume, ce trebuie provizionate cu ocazia distribuirilor parțiale.

Toate dispozițiile legale reținute de instanță, drept temei al obligării pârâtei la suportarea cheltuielilor de procedură, respectiv art.121, art.123 din Legea nr.85/2006 respectiv art.512 alin.2, art.563 și art.564 Cod pr.civ, arată instanța de fond a se referi la, distribuiri de sume/suportarea cheltuielilor de procedură existente la momentul distribuției/adjudecării, în contul creanței.

Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Ș. I., prin care acesta reclamă drepturi bănești de 64.186 lei, reprezentând drepturi salariale pentru activitatea efectivă de administrator statutar-sechestru, pentru perioada de observație și reorganizare a debitoarei . SA, respectiv 20.12._10, s-au reținut următoarele:

Prin Sentința civilă nr.2921/. pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr.3163/. dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea . SA, iar prin Hotărârea AGEA din 19.12.2006, reclamantul a fost desemnat în calitate de administrator special, conform art.18 din Legea nr.85/2006, această funcție fiind exercitată până la data de 06.09.2010, când, prin Sentința civilă nr.4355/., instanța a dispus intrarea . SA în faliment.

Se reține că, inițial aceeași creanță de 64.186 lei, invocată și în prezenta cauză, a fost înscrisă în tabelul definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei . SA, la ordinea de prioritate prevăzută de art.123 pct.2 din Legea nr. 85/2006, ca urmare a admiterii contestației reclamantului, contestație soluționată prin Sentința nr.1548/. pronunțată de judecătorul sindic, în dosar nr._/118/2010 al Tribunalului C., împotriva căreia a formulat însă recurs administratorul judiciar.

Ulterior, prin Decizia nr.1443/. pronunțată în dosar nr._ 7/a7 al Curții de Apel C., a fost admis recursul, dispunându-se modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii contestației reținându-se în esență că, contestatorul nu a prezentat instanței nici o probă din care să rezulte că, ar fi perfectat cu debitoarea vreun contract de muncă, apărarea sa fundamentându-se pe existența contractului de administrare nr.71/2007 din care rezultă calitatea de administrator special și nu cea de salariat al debitoarei . SA.

A mai reținut Curtea că, în atare condiții și având în vedere dispozițiile art.18 din Legea nr.85/2006, o eventuală plată a activității desfășurate de contestator, trebuie suportată de adunarea generală a acționarilor/asociaților debitoarei semnatari ai hotărârii AGEA din 19.12.2006, sumele de bani neputând fi înscrise în tabelul definitiv consolidat de creanțe al debitoarei iar creanța reclamată, nu face parte din categoria creanțelor izvorâte din raportul de muncă.

Față de dispozițiile deciziei Curții de Apel, reține instanța de fond că, reclamantul a formulat o acțiune separată împotriva acționarilor . SA, aflată în prezent în curs de soluționare pe rolul Judecătoriei C. sub nr_/118/2011*.

Cert este că, suma invocată nu este înscrisă în tabelul obligațiilor debitoarei . SA, iar considerentele Deciziei nr. 1443/. pronunțată în dosar nr._ 7/a7, al Curții de Apel C., prin care creanța a fost înlăturată din tabelul obligațiilor debitoarei, arată instanța de fond că, se impun în prezenta cauză, cu putere de lucru judecat, prin urmare, a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu, deoarece această creanță nu poate fi considerată drept o obligație a debitoarei . SA, sau inclusă în categoria cheltuielilor de procedură, peste considerentele deciziei mai sus arătate.

Împotriva sus-menționatei hotărâri au formulat recurs intervenienții în nume propriu Ș. I. și ., precum și debitoarea . SA prin lichidator CC I. S., ca de altfel și pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiurilor de drept prevăzute de dispozițiile art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006, în referire la art.299 și urm. Cod pr.civ. și cu aplicarea art.3041 Cod pr.civ. cu următoarea motivație, în esență:

Recurentul intervenient în nume propriu Ș. I. apreciază că:

„Instanța de fond a analizat cu superficialitate situația concretă de fapt, însușindu-și susținerile pârâtului .”, fără a avea în vedere că, AGEA din 19.12.2006 l-a desemnat ca administrator special în considerarea dispozițiilor art.18 din Legea nr.85/2006, activitate a cărei analiză a făcut obiectul Deciziei civile nr.1443/. a Curții de Apel C., prin care s-a stabilit că, plata trebuie suportată de AGEA semnatari ai hotărârii din 19.12.2006.

Se mai arată că, la aceeași dată a fost ales ca administrator statutar, cu obiect principal de activitate conservarea bunurilor debitoarei pe perioada de observație și reorganizare, activitate a cărei plată trebuie suportată potrivit art.123 din Legea nr.85/2006, astfel că, instanța de fond, nu a luat în considerare procesul-verbal întocmit la acea dată.

Se mai arată că, pentru conservarea bunurilor, recurentul a desfășurat următoarele activități:

- a preluat de la L. I. pe bază de inventar, în vederea conservării, toate bunurile mobile și imobile aparținând debitoarei;

- a aplicat sigilii la toate hotelurile, restaurantele, celelalte imobile, precum și la magaziile de materiale;

- a angajat o firmă de pază, în baza unui contract de prestări servicii, predând spre pază bunurile sigilate;

- a organizat prevenirea incendiilor cu obiecte și materiale specifice;

- a verificat zilnic și inopinat, pe timpul nopții prezența angajaților de pază;

- a adus la cunoștința organelor în drept despre efracții, furt ori distrugere bunuri;

- a verificat periodic starea imobilelor, în vederea prevenirii degradării;

- a asigurat curățenia și întreținerea aleilor și curților interioare precum și a instalațiilor de pe plajă.

Ulterior, după patru ani, susține recurentul că, a predat bunurile imobile și imobile în stare corespunzătoare către lichidatorul PwC, iar instanța nu a luat în considerare, chiar dacă s-au depus la dosar toate înscrisurile, actele.

Se mai arată că, activitatea principală a recurentului a fost de conservare a bunurilor în calitate de administrator statutar, aspect ce nu are legătură cu, activitățile de reprezentare a intereselor acționarilor, avut în vedere de art.18 din Legea nr.85/2006, astfel că, nelegal ., nu este de acord să plătească activitatea sa, întreaga conduită, a acestuia fiind sancționată prin sentința nr.9511/29.06.2012 a Tribunalului București, rămasă irevocabilă, care nu a fost avută în vedere de instanță.

Recurentul intervenient în nume propriu., apreciază că:

„Greșit instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată, interpretând eronat dispozițiile legale incidente, reținând eronat nașterea creanței reclamate, ulterioară înstrăinării”, atât timp cât, prin Hotărârea Comitetului Creditorilor, . SA din data de 28.03.2012, s-a decis, cu majoritate de voturi, angajarea recurentei pentru prestarea serviciilor contând în, prelucrarea, selecționarea, depozitarea și conservarea documentelor societății debitoare, ca de altfel și, eliberarea de adeverințe foștilor salariați ai acesteia, în schimbul plății unui onorariu în cuantum de 101.500 lei, perfectându-se în acest sens, contractul de prestări servicii nr.2/04.04.2012, pentru care s-a emis factura nr.002/21.12.2012.

În sprijinul susținerilor sale, învederează recurenta că, pârâta . nu a înțeles a ataca hotărârea Comitetului Creditorilor și nici raportul de activitate întocmit de lichidatorul judiciar, aferent perioadei 16.01._12, ca de altfel, nici tabelul definitiv consolidat al creanțelor, în partea privitoare la creanța pretinsă de ea, astfel că, apreciază asupra neexecutării de către pârât a obligațiilor ce îi reveneau, așa după cum sunt reglementate de art.121 alin.1 pct.1 și art.123 pct.1 din Legea nr.85/2006.

Se mai arată că, . avea potrivit dispozițiilor legale obligația de a asigura fondurile bănești necesare stingerii tuturor creanțelor, căci numai astfel, ordinea impusă de dispozițiile legale sus citate, ar fi fost respectate, fapt ce în opinia sa echivalează cu o încălcare a dispozițiilor art.512 alin.2 cu referire la art.563 și cu aplicarea art.564 Cod pr.civ.

Recurenta debitoare . SA prin lichidator CC I. S., apreciază că:

„Greșit judecătorul sindic a interpretat dispozițiile legale incidente cauzei, pronunțând hotărârea recurată, reținând că, creanța intervenientei recurente . ar reprezenta o cheltuială de procedură ulterioară adjudecării activelor”odată ce, angajarea societății s-a făcut urmare Hotărârii Comitetului Creditorilor, . SA din data de 28.03.2012, când, s-a decis cu majoritate de voturi, în acest sens, perfectându-se contractul de prestări servicii arhivare și depozitare nr.2/04.04.2012 .

Învederează recurenta că, în raport cu dispozițiile cuprinse în art.121 alin.1 pct.1 și art.123 pct.1 din Legea nr.85/2006, prin coroborare cu art.512 alin.2 Cod pr.civ. în eventualitatea adjudecării bunurilor de către creditori în contul creanței sale acesta are obligația de a plăti diferența dintre creanța sa și prețul de adjudecare, iar în situația în care, această diferență, nu este suficientă pentru stingerea tuturor creanțelor care s-ar fi stins înaintea creanței sale, în eventualitatea adjudecării bunului de către un terț, are obligația de a asigura fondurile bănești necesare stingerii tuturor acestor creanțe, căci numai astfel, s-ar respecta ordinea impusă de textele de lege arătate, ce nu disting după cum cheltuielile de procedură au fost efectuate anterior, sau ulterior înstrăinării.

Probatoriul administrat în cauză, reține Curtea a face dovada că, recurentul intervenient în interes propriu – Ș. I. - a exercitat funcția până la data de 06.09.2010, când, prin Sentința civilă nr.4355/..2010, instanța a dispus . SA, în faliment.

Totodată, reține Curtea că, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenient, are ca obiect drepturi bănești în cuantum de 64.186 lei, precizându-se că, acestea reprezintă „drepturi salariale pentru activitatea efectivă de administrator statutar-sechestru”, pentru perioada de observație și reorganizare a debitoarei . SA, cuprinsă înlăuntrul perioadei 20.12.2006 – 06.09.2010.

Așa fiind, examinând motivul de recurs privind :„Instanța de fond a analizat cu superficialitate situația concretă de fapt, însușindu-și susținerile pârâtului .”, Curtea apreciază în sensul respingerii acestuia ca nefondat, deoarece:

- urmare admiterii contestației formulate de recurent, în dosar nr._ și înregistrată separat pe rolul Tribunalului C. sub nr._/118/30.11.2010, prin Sentința civilă nr.1548/. judecătorul sindic, a dispus inițial, înscrierea creanței în sumă de 64.186 lei, în Tabelul definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei, la ordinea de prioritate prevăzută de art.123 alin.2 din Legea nr.85/2006, iar

- prin Decizia civilă nr.1443/. pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ 7/a7, s-a admis recursul promovat de PwC - lichidator judiciar al debitoarei . SA, dispunându-se modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul că, s-a respins contestația formulată de Ș. I., ca nefondată.

Cu prilejul judecății acelei cauze, instanța de control a examinat aspectele privind perfectarea de către recurent cu debitoarea a vreunui contract de muncă, statuându-se irevocabil că, din probatoriul administrat nu rezultă existența vreunui astfel de contract, activitățile prestate de recurent, fiind cele ce îi reveneau în calitate de administrator special, potrivit art. 18 din Legea nr.85/2006, creanța reclamată, nefăcând parte din categoria creanțelor izvorâte din raportul de muncă.

În egală măsură, reține Curtea că, la acea dată, instanța de control a avut în vedere că, recurentul a perfectat contractul de administrare FN/19.12.2006, înregistrat sub nr.71/12.06.2007, „contract semnat de contestator, atât, la rubrica debitoarei, cât și la aceea privind administratorul„ reținându-se că, acesta, în calitatea sa de administrator special, a dispus prin Hotărârea nr.1 din 20.12.2006, asupra funcției pe care urma să o îndeplinească, începând cu data de 20.12.2006, stabilindu-și „un salariu/indemnizație de 15.000.000 lei vechi (1.500 RON), net, lunar”, aspecte de fapt, urmare cărora, s-a apreciat că, sumele de bani înscrise în Tabelul definitiv consolidat al creanței debitoarei, nu fac parte din categoria creanțelor izvorâre din raportul de muncă.

A mai apreciat Curtea la acel moment că, o eventuală plată a „activității desfășurate de contestator” trebuie suportată de Adunarea Generală a Acționarilor/Asociaților debitoarei, semnatari ai Hotărârii AGEA din 19.12.2006, sumele de bani neputând fi înscrise în Tabelul definitiv consolidat de creanțe al debitoarei, pentru că, aceasta nu face parte din categoria creanțelor izvorâte din raportul de muncă, concluzie în raport de care, reține Curtea că, recurentul a formulat acțiune separată, împotriva acționarilor debitoarei, aflată în curs de soluționare pe rolul Judecătoriei C., înregistrată sub nr._/118/2011*.

În contextul dat, reține Curtea că, instanța de fond a analizat în mod legal și temeinic, situația concretă de fapt, fără a-și fi însușit susținerile pârâtului ., fiind evident că, suma invocată de recurent nu este înscrisă în tabelul obligațiilor debitoarei, iar considerentele deciziei pronunțată de Curtea de Apel C., confirmă că, aceasta - creanța - a fost înlăturată din tabelul obligațiilor debitoarei, impunându-se în speță, o astfel de concluzie, cu putere de lucru judecat.

Prin urmare, reține Curtea că, în mod legal și temeinic instanța de fond a procedat la respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de Ș. I., în condițiile în care, această creanță, nu poate fi considerată o obligație a debitoarei . SA, neputând fi inclusă în categoria cheltuielilor de procedură, în opoziție cu considerentele sus expuse, ce se regăsesc în Decizia nr.1443/. pronunțată de Curtea de Apel C..

Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate pe considerentele invocate de recurentul Ș. I., văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civ., Curtea apreciază în sensul respingerii ca nefondat a recursului, sub toate aspectele.

Recursul recurentei interveniente în nume propriu .,

Urmează a fi respins ca nefondat, pentru că, motivul de recurs privind: „Greșit instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată, interpretând eronat dispozițiile legale incidente, reținând eronat nașterea creanței reclamate, ulterioară înstrăinării”, este nesusținut de probatoriul administrat.

Astfel, reține Curtea că, într-adevăr, așa după cum legal și temeinic a reținut și instanța de fond, suma de 101.500 lei, reprezintă cheltuială de procedură, respectiv, c/val. serviciilor de arhivare, inventariere și legătorie a documentelor, create și deținute de debitoarea . SA, conform contractului de prestări servicii arhivare și depozitare nr.02 din 04.04.2012, în legătură cu care, s-a emis factura nr.002/21.12.2012.

În speță, instanța de fond, nu a interpretat greșit dispozițiile legale incidente, și nici nu a reținut eronat data nașterii creanței reclamate, ca fiind „ulterioară înstrăinării”, odată ce, probatoriul administrat în cauză, face dovada de necontestat că, aceste cheltuieli de procedură, au fost:

- ulterioare momentului la care recurenta pârâtă . a adjudecat bunurile în contul creanței sale, în ședința de licitație din data de 16.02.2011, și

- ulterioară momentului încheierii contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.2662/09.11.2011 la BNP V. G.

În raport cu considerentele sus expuse, reține Curtea că, art.127 pct.4 din Legea nr.85/2006, conform cu care:

„A..1- Cu ocazia distribuirilor parțiale, următoarele sume vor fi provizionate:

1. sume proporționale datorate creditorilor ale căror creanțe sunt supuse unei condiții suspensive care nu s-a realizat încă;

2. sume proporționale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător și care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;

3. sume proporționale datorate creanțelor admise provizoriu;

4.rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului”, nu are aplicabilitate în cauză, deoarece, pe de o parte, face referire la creanțe cu situația juridică neclarificată, iar pe de altă parte, se referă la, consemnarea unor sume rezultate din lichidare cu destinația de a asigura plata cheltuielilor viitoare ale procedurii, făcându-se vorbire de sume ce trebuie provizionate, cu ocazia distribuirii parțiale.

În speță, reține Curtea că, în mod legal și temeinic instanța de fond a avut în vedere că, temeiul de drept al obligării recurentei pârâte . de a suporta cheltuielile de procedură, l-a constituit, dispozițiile cuprinse în art.121 cu referire la art.123 din Legea nr.85/2006, prin coroborare cu dispozițiile cuprinse în art.512 alin.2, art.563 și art.564 Cod pr.civ., texte de lege ce se referă la distribuiri de sume/suportarea cheltuielilor de procedură existente la momentul distribuției/adjudecării în contul creanței.

Pentru toate considerentele expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civ., Curtea apreciază în sensul respingerii ca nefondat a recursului ., sub toate aspectele.

Recursul recurentei debitoare . SA prin lichidator CC I. S.,

Privind „Greșit judecătorul sindic a interpretat dispozițiile legale incidente cauzei, pronunțând hotărârea recurată, reținând că, creanța intervenientei recurente . ar reprezenta o cheltuială de procedură ulterioară adjudecării activelor”, va fi respins pentru aceleași considerente cuprinse în argumentația dată recursului promovat de acea societate.

Concluzionând, Curtea mai reține că, toate cheltuielile de procedură la care recurenta pârâtă ., a fost obligată, nu depășesc suma la care s-a adjudecat activul, mai mult, aceste nu reprezintă nici un sfert din valoarea la care activul s-a adjudecat, astfel încât, aceasta nu va plăti de două ori creanța, după cum susține.

În realitate, recurenta și lichidatorul sunt singurii care și-au recuperat creanța, iar ., chiar și după plata cheltuielilor de procedură rămâne cu creanța acoperită, în condițiile în care, se are în vedere, creanța cu care a fost înscrisă la masa credală, și valoarea la care, s-a adjudecat efectiv activul.

Dintr-o altă perspectivă, reține Curtea că, este nelegal argumentul ., privind posibilitatea ca toate cheltuielile de procedură anterioare vânzării activului, să fie suportate din fondul de lichidare, deoarece, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.85/2006, aceste cheltuieli, se suportă din averea debitoarei, textul prevăzând:

„Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului”.

În situația în care debitoarea a avut „avere”, apreciază Curtea a fi firesc, ca, proporțional aceasta să suporte din fondul de lichidare și cheltuielile de procedură, deoarece, chiar dacă, în contul debitoarei falite nu au intrat efectiv bani, nu înseamnă că, legea trebuie încălcată, fiind nefiresc, ca statul să-și acopere propria creanță pe care o are de recuperat de la debitoare.

Pentru toate considerentele sus-expuse, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii recursurilor ca nefondate, sub toate aspectele.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile litigii cu profesioniști formulate de:

- recurent intervenient în nume propriu Ș. I. domiciliat în Murfatlar, ., nr.14, județ C.,

- recurent intervenient în nume propriu ., cu sediul în Palazu M. lot 1 . C1.1 jud.C. și sediul procesual ales în C., ., J. C., prin administrator N. E.;

- recurent lichidator CC I. S. lichidator judiciar al debitoarei . SA cu sediul în C., ., județ C. și

- recurent pârât . cu sediul procesual alesîn sector 1, București, ., Vila nr.6,

împotriva Sentinței civile nr.1824/02.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ /a14,

în contradictoriu cu:

- intimata S. C. V. - reprezentantă a salariaților înscriși în tabelul definitiv, domiciliată în C., ., nr. 3, ., J. C., cu domiciliul procesual ales la avocat A. M., în C., ., .;

- intimatele creditoare . GUARD SRL cu sediul în C., ., . și . GUARD & E. cu sediu în C., ., . și cu sediu procesual ales la avocat M. B., în C., ..94, ..C, ., J. C.;

- intimat intervenient .>cu sediu în C., ., ., .,